Regulament 2019/363 · CELEX 32019R0363

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/363 al Comisiei din 13 decembrie 2018 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul și frecvența rapoartelor referitoare la detaliile operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare (SFT) transmise către registrele centrale de tranzacții în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei în ceea ce privește utilizarea codurilor de raportare în raportarea contractelor derivate (Text cu relevanță pentru SEE.)

Data act: 13.12.2018
Intrare in vigoare: 11.04.2019
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2019_081_R_0008
Status: In vigoare

arhive codificare informație comercială instrument financiar derivat legislație financiară schimb de informații standard tehnic stocarea informațiilor tranzacție financiară valori mobiliare

Recitale

(1) Informațiile raportate de contrapărțile la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare („SFT”) către registrele centrale de tranzacții sau către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) ar trebui să fie prezentate într-un format armonizat pentru a facilita colectarea, agregarea și compararea datelor între registrele centrale de tranzacții. Pentru a reduce la minimum costurile pentru contrapărțile raportoare, formatul de raportare pentru SFT-uri ar trebui să fie conform, în măsura în care este fezabil, cu cel prevăzut pentru raportarea contractelor derivate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Prin urmare, prezentul regulament prevede formatul pentru fiecare dintre câmpurile care trebuie raportate și standardizează un raport prin trimitere la un standard ISO utilizat pe scară largă în sectorul financiar.

(2) Sistemul identificatorului internațional al entităților juridice („LEI”) este în prezent integral pus în aplicare și fiecare contraparte la un SFT ar trebui, prin urmare, să utilizeze doar acest sistem pentru a identifica o entitate juridică într-un raport. Pentru ca utilizarea de către contraparte a sistemului LEI să fie eficace, această contraparte ar trebui să se asigure că datele de referință cu privire la identificatorul său LEI sunt reînnoite în conformitate cu termenii unui emitent LEI acreditat (unitate operațională locală). O extindere a Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice pentru identificarea sucursalelor entităților juridice este în curs de realizare. Până când această extindere nu este finalizată și considerată potrivită pentru raportarea SFT-urilor, iar prezentul regulament nu este modificat în consecință, codul ISO al țării în care se află sucursala ar trebui să fie utilizat pentru a identifica acea sucursală în care un SFT este încheiat prin intermediul sucursalei unei contrapărți.

(3) Pentru identificarea SFT-urilor este dezvoltat și un sistem global al identificatorilor unici de tranzacție (denumit în continuare „UTI”). Până când acest sistem global al UTI nu este finalizat și considerat potrivit pentru raportarea SFT-urilor și până când prezentul regulament nu este modificat în consecință, ar trebui să se utilizeze un UTI convenit de contrapărți pentru a identifica un SFT.

(4) Articolul 4a din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei (3) conține o procedură de stabilire a entității responsabile cu generarea unui UTI în ceea ce privește raportarea contractelor derivate pentru situațiile în care contrapărțile nu reușesc să stabilească de comun acord entitatea responsabilă cu generarea UTI. Pentru a asigura coerența dintre raportarea contractelor derivate și a SFT-urilor, ar trebui stabilită o procedură similară pentru contrapărțile care raportează SFT-uri.

(5) În prezent, nu există o practică comună în cadrul pieței pentru a stabili calitatea contrapărții într-un SFT. Prin urmare, ar trebui stabilite norme specifice pentru a asigura identificarea corectă și consecventă a furnizorului garanției și a beneficiarului garanției într-un SFT.

(6) Mai multe rapoarte pot fi transmise pentru un singur SFT, de exemplu dacă se efectuează modificări succesive ale respectivului SFT. Pentru a asigura că fiecare raport referitor la un SFT și fiecare SFT în ansamblul său sunt înțelese în mod corespunzător, rapoartele ar trebui transmise în ordinea cronologică în care s-au produs evenimentele raportate.

(7) Pentru a reduce sarcina de raportare a modificării anumitor valori și, în special, a informațiilor privind valoarea garanției, marja depusă sau primită și reutilizarea garanției, aceste informații ar trebui raportate astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile numai dacă diferă de informațiile raportate anterior.

(8) Informațiile referitoare la un împrumut în marjă acordat ar trebui să fie raportate astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, în cazul în care există un debit de numerar net în moneda de bază sau în cazul în care valoarea de piață a pozițiilor scurte a unei contrapărți este pozitivă.

(9) Valoarea de piață a titlurilor de valoare date sau luate cu împrumut ar trebui raportată astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile. În mod similar, atunci când contrapărțile raportează valoarea de piață a garanției, acestea ar trebui să o raporteze astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile.

(10) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către ESMA, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (4).

(11) ESMA a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(12) La fel ca în cazul raportării SFT-urilor, anumiți identificatori și coduri care trebuie utilizați pentru raportarea contractelor derivate sunt încă în curs de elaborare. Până când care acești identificatori și coduri nu vor fi disponibili și considerați adecvați pentru raportare și până când Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 nu va fi modificat în consecință, respectivul regulament prevede utilizarea unui cod CFI ISO 10692 pentru a clasifica instrumentele derivate pentru care nu este disponibil un cod ISIN ISO 6166 sau un cod AII, precum și utilizarea unui identificator unic de tranzacție convenit de contrapărți pentru identificarea unui raport privind un instrument derivat. Pentru a se garanta securitatea juridică în ceea ce privește procedura adecvată de modificare a cerințelor aplicabile raportării contractelor derivate, precum și gradul necesar de consecvență între raportarea instrumentelor derivate și a SFT-urilor, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 ar trebui să facă referire numai la cerințele aplicabile în prezent raportării în cauză.

(13) Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 ar trebui modificat în consecință,

Articolul 1

Standarde și formate în materie de date pentru rapoartele privind SFT-urile

Informațiile referitoare la un SFT conținute într-un raport care trebuie transmis în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2365 se furnizează în conformitate cu standardele și formatele specificate în tabelele 1-5 din anexa I. Raportul în cauză se furnizează într-un format electronic comun care poate fi citit de dispozitive electronice, utilizând un model XML comun, conform metodologiei ISO 20022.

Articolul 2

Identificarea contrapărților și a altor entități

(1) Raportul menționat la articolul 1 utilizează un cod de identificare a entității juridice („LEI”) ISO 17442 pentru a identifica următoarele: (a) un beneficiar care este o persoană juridică; (b) o entitate de brokeraj; (c) o contraparte centrală („CPC”) autorizată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (d) un membru compensator; (e) un agent creditor; (f) un participant al depozitarului central de titluri de valoare („CSD”); (g) o contraparte care este o entitate juridică; (h) un agent tripartit; (i) o entitate care transmite raportul; (j) un emitent al unui titlu de valoare care a fost dat sau luat cu împrumut ori furnizat ca garanție în cadrul unui SFT. (2) O contraparte la un SFT se asigură că datele de referință referitoare la codul său LEI ISO 17442 sunt reînnoite în conformitate cu termenii oricăreia dintre unitățile operaționale locale acreditate ale Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice. (3) În cazul în care un SFT este încheiat printr-o sucursală a unei contrapărți, raportul menționat la articolul 1 va utiliza codul specificat în câmpul 7 și în câmpul 8 din tabelul 1 din anexa I pentru a identifica acea sucursală a unei contrapărți.

Articolul 3

Identificatorul unic de tranzacție

(1) Un raport este identificat prin intermediul unui identificator unic de tranzacție („UTI”) convenit de contrapărți în conformitate cu formatul specificat în câmpul 1 din tabelul 2 din anexa I. (2) În cazul în care contrapărțile nu reușesc să stabilească de comun acord entitatea responsabilă cu generarea UTI care trebuie atribuit raportului, acestea stabilesc entitatea responsabilă cu generarea unui UTI în conformitate cu următoarele reguli: (a) în cazul SFT-urilor executate și compensate la nivel central, UTI este generat în momentul compensării de către contrapartea centrală (CPC) pentru membrul compensator. Un alt UTI este generat de către membrul compensator pentru contrapartea sa; (b) în cazul SFT-urilor care sunt executate la nivel central, dar nu și compensate la nivel central, UTI este generat de locul de tranzacționare în care are loc executarea, pentru membrul său; (c) în cazul SFT-urilor confirmate și compensate la nivel central, UTI este generat de către CPC pentru membrul compensator în momentul compensării. Un alt UTI este generat de către membrul compensator pentru contrapartea sa; (d) în cazul SFT-urilor care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, dar nu au fost compensate la nivel central, UTI este generat de platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării; (e) în cazul tuturor SFT-urilor, altele decât cele prevăzute la literele (a)-(d), se aplică următoarele reguli: (i) dacă o contraparte financiară încheie un SFT cu o contraparte nefinanciară, UTI este generat de contrapartea financiară; (ii) pentru toate tranzacțiile de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, altele decât cele menționate la punctul (i), UTI este generat de furnizorul garanției menționat la articolul 4; (iii) pentru toate SFT-urile, altele decât cele menționate la punctele (i) și (ii), UTI este generat de beneficiarul garanției menționat la articolul 4. (3) Contrapartea care generează UTI comunică acest identificator celeilalte contrapărți în timp util, astfel încât aceasta din urmă să fie în măsură să își îndeplinească obligația de raportare.

Articolul 4

Calitatea contrapărții

(1) Calitatea contrapărții la SFT, menționată în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I, se identifică în conformitate cu alineatele (2)-(4). (2) În cazul tranzacțiilor repo, al tranzacțiilor de cumpărare-revânzare (buy-sell back) și al tranzacțiilor de vânzare-răscumpărare (sell-buy back), contrapartea care cumpără titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau mărfurilor în deschiderea sau componenta la vedere a tranzacției, fiind de acord să le vândă la un preț specificat la o dată ulterioară în închiderea sau componenta la termen a tranzacției, este identificată ca beneficiar al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. Contrapartea care vinde aceste titluri, mărfuri sau drepturi garantate este identificată ca furnizor al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. (3) În cazul tranzacțiilor de luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri și al tranzacțiilor de dare cu împrumut de titluri sau de mărfuri, contrapartea care dă cu împrumut titlurile sau mărfurile, cu condiția ca debitorul să restituie titluri de valoare sau mărfuri echivalente la o dată ulterioară sau la cererea cedentului, este identificată ca beneficiar al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. Contrapartea care ia cu împrumut aceste titluri sau mărfuri este identificată ca furnizor al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. (4) În cazul tranzacțiilor de creditare în marjă, debitorul, și anume contrapartea căreia îi este acordat creditul în schimbul garanției, este identificat ca furnizor al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. Creditorul, și anume contrapartea care acordă creditul în schimbul garanției, este identificat ca beneficiar al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I.

Articolul 5

Frecvența rapoartelor privind SFT-urile

(1) Toate rapoartele privind informațiile referitoare la un SFT specificate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2019/356 al Comisiei (5) se furnizează în ordinea cronologică în care au avut loc evenimentele raportate. (2) O contraparte la o tranzacție de creditare în marjă raportează informațiile referitoare la împrumutul în marjă acordat, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, în cazul în care există un debit de numerar net în moneda de bază sau în cazul în care valoarea de piață a pozițiilor scurte a unei contrapărți este pozitivă. (3) O contraparte la un SFT în curs raportează orice modificare a informațiilor referitoare la datele privind garanțiile în câmpurile 75-94 din tabelul 2 din anexa I cu tipul de acțiune „Actualizarea garanției reale”. Contrapartea raportează aceste informații modificate, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, până când aceasta raportează încetarea SFT-ului sau raportează un SFT cu tipul de acțiune „Eroare” ori până când SFT-ul ajunge la data scadenței, oricare dintre acestea survine mai întâi. (4) O contraparte la un SFT în curs raportează orice modificare a valorii de piață de la sfârșitul zilei a titlurilor de valoare date sau luate cu împrumut în câmpul 57 din tabelul 2 din anexa I cu tipul de acțiune „Actualizare a evaluării”. Contrapartea raportează această valoare de piață modificată, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, până când aceasta raportează încetarea SFT-ului sau raportează SFT-ul cu tipul de acțiune „Eroare” ori până când SFT-ul ajunge la data scadenței. (5) O contraparte raportează orice modificare a valorii totale a marjei depuse sau primite pentru toate SFT-urile compensate, astfel cum se prezintă la sfârșitul zilei, în câmpurile 8-19 din tabelul 3 din anexa I, cu tipul de acțiune „Actualizarea marjei”, după ce a raportat mai întâi valoarea totală a marjei depuse sau primite cu tipul de acțiune „Nouă”. (6) O contraparte raportează orice modificare a valorii garanției reutilizate, a numerarului reinvestit și a surselor de finanțare cu tipul de acțiune „Actualizarea reutilizării”, astfel cum se prezintă la sfârșitul zilei, în câmpurile 8-14 din tabelul 4 din anexa I, după ce a raportat valorile relevante cu tipul de acțiune „Nouă”.

Articolul 6

Modificări ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 se modifică după cum urmează: 1. Articolul 4 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text: „(7) În câmpul 4 din tabelul 2 din anexă, instrumentul financiar derivat este clasificat cu ajutorul codului CFI (de clasificare a instrumentelor financiare) ISO 10692.”; (b) alineatele (8) și (9) se elimină. 2. La articolul 4a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Un raport este identificat printr-un identificator unic de tranzacție convenit de contrapărți.” 3. Anexa se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.