Recitale
(1) Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1131 autorizează fondurile de piață monetară (FPM) să investească în securitizări sau efecte de comerț garantate cu active (ABCP). A fost instituită o măsură specifică de stimulare a investițiilor în securitizări și ABCP simple, transparente și standardizate (STS). Întrucât Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (2) conține deja cerințe aplicabile securitizărilor STS și ABCP, Regulamentul (UE) 2017/1131 trebuie modificat pentru a se face trimitere la dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/2402 care conțin aceste cerințe.
(2) Acordurile reverse repo le permit FPM să își pună în aplicare strategia și obiectivele de investiții în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/1131. În temeiul acestui regulament, contrapartea la un acord reverse repo trebuie să fie solvabilă, iar activele primite ca garanție trebuie să prezinte o lichiditate și o calitate suficiente pentru a permite FPM să își realizeze obiectivele și să își îndeplinească obligațiile în cazul în care aceste active ar trebui lichidate. Acordurile standard utilizate pentru acordurile reverse repo pot contribui la obiectivul de gestionare a riscului de contraparte. Cu toate acestea, anumite clauze pot împiedica administratorii de FPM să dispună de activele-suport ale acordurilor reverse repo, aceste active devenind astfel nelichide. Prin urmare, este necesar să se asigure că, în caz de nerespectare a obligațiilor de plată sau de reziliere anticipată a acordurilor reverse repo, activele sunt la dispoziția administratorilor de FPM și că posibilitatea vânzării activelor nu este restricționată prin impunerea de către contraparte a unei cerințe de preaviz sau de aprobare prealabilă.
(3) Administratorii de FPM nu ar trebui să fie obligați să aplice o ajustare specifică valorii unui activ (marjă de ajustare – haircut) în cazul în care contrapartea la un acord reverse repo face obiectul unor norme prudențiale în temeiul dreptului Uniunii. Pentru a asigura faptul că garanțiile reale oferite în cadrul acordurilor reverse repo sunt de bună calitate, administratorii de FPM aplică cerințe suplimentare atunci când contrapartea la un acord nu este reglementată de dreptul Uniunii sau nu este recunoscută ca fiind echivalentă. Pentru a se asigura coerența legislației Uniunii, cerințele minime pentru marjele de ajustare ar trebui să fie identice cerințelor corespunzătoare stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3).
(4) Administratorii de FPM ar trebui să poată aplica o marjă de ajustare mai ridicată decât marja minimă prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 dacă ei consideră că este necesar pentru a asigura faptul că garanțiile reale primite în cadrul acordurilor reverse repo sunt suficient de lichide, în cazul în care condițiile de piață impun acest lucru. De asemenea, aceștia ar trebui să monitorizeze și să revizuiască valoarea marjei de ajustare necesară pentru a asigura un nivel corespunzător de lichiditate, în special în cazul în care valoarea marjei de ajustare prevăzută la articolul 224 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este revizuită sau în cazul în care s-au modificat scadența reziduală a activelor sau alți factori legați de viabilitatea contrapărții.
(5) Metodologiile de evaluare a calității creditului menționate la articolul 19 alineatul (3) ar trebui să fie suficient de prudente pentru a se asigura că toate criteriile calitative și cantitative care stau la baza evaluărilor calității creditului sunt fiabile și adecvate pentru evaluarea corespunzătoare a calității creditului în cazul instrumentelor eligibile pentru investiții. În plus, ar trebui să se asigure faptul că factorii macroeconomici și microeconomici pe care administratorii de FPM îi iau în considerare în cadrul unei evaluări a calității creditului sunt relevanți pentru determinarea calității creditului unui emitent sau a unui instrument eligibil pentru investiții.
(6) Pentru a asigura faptul că instrumentele în care intenționează să investească administratorii de FPM sunt de o calitate suficientă, aceștia ar trebui să efectueze o evaluare a calității creditului de fiecare dată când intenționează să facă o investiție. Pentru a evita eludarea obligației prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/1131 ca administratorii de FPM să investească doar în instrumente care au beneficiat de o evaluare favorabilă a calității creditului, ar trebui ca, înainte de a realiza evaluarea efectivă a calității creditului, administratorii de FPM să stabilească în mod clar, în cadrul metodologiei de evaluare a calității creditului, criteriile pentru o evaluare favorabilă a instrumentelor eligibile pentru investițiile FPM,
(7) Metodologia și criteriile folosite pentru evaluările calității creditului ar trebui să fie coerente, cu excepția cazului în care există un motiv obiectiv pentru abaterea de la această metodologie sau de la aceste criterii. Criteriile și metodologia ar trebui elaborate pentru o utilizare recurentă, nu doar pentru un anumit caz într-un anumit moment. Utilizarea sistematică a criteriilor și a metodologiei ar trebui să faciliteze monitorizarea evaluării calității creditului.
(8) Pentru a asigura cuantificarea corectă a riscului de credit al emitentului și a riscului relativ de nerespectare a obligațiilor de plată din partea emitentului sau a instrumentului, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1131, administratorii de FPM ar trebui să utilizeze criteriile cantitative relevante care sunt disponibile pe piață, însă nu ar trebui să fie împiedicați să utilizeze factori suplimentari, dacă este cazul.
(9) Evaluarea calității creditului emitentului este una dintre cele mai importante evaluări care trebuie efectuate, întrucât furnizează o primă garanție a calității activelor. În măsura în care este posibil, administratorii de FPM ar trebui, prin urmare, să ia în considerare toți factorii care sunt relevanți pentru evaluarea criteriilor calitative și cantitative ale riscului de credit pentru emitentul unui instrument.
(10) În circumstanțe excepționale, în special în condiții de tensiune pe piață, administratorii de FPM ar trebui să fie în măsură să ia decizii de investiții care să nu țină seama de rezultatul unei evaluări a calității creditului dacă aceste decizii de investiții sunt în interesul investitorilor, cu condiția ca aceste decizii să fie justificate și documentate în mod corespunzător.
(11) Întrucât calitatea instrumentelor poate varia în timp, evaluarea calității creditului ar trebui efectuată în mod continuu, nu doar o singură dată. În plus, ea ar trebui să fie revizuită, în special în cazul unei schimbări semnificative, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/1131, a mediului macroeconomic sau microeconomic care ar putea avea impact asupra evaluării existente a calității creditului instrumentului.
(12) Administratorii de FPM nu ar trebui să se bazeze excesiv și automat pe ratingurile de credit extern. Prin urmare, scăderea, efectuată de o agenție de rating de credit, a ratingului de credit sau a perspectivei de rating a unui emitent sau a unui instrument nu ar trebui considerată o schimbare semnificativă dacă a fost evaluată și raportată la alte criterii. Din acest motiv, administratorii ar trebui să fie în continuare obligați să efectueze propria lor evaluare chiar și în cazul în care are loc o astfel de scădere.
(13) Garanțiile reale oferite în cadrul acordurilor reverse repo ar trebui să fie de înaltă calitate și să nu prezinte o corelare puternică cu performanța contrapărții. Prin urmare, evaluarea calității creditului lor ar trebui să fie favorabilă. Întrucât nu există niciun motiv pentru a face o distincție între evaluările efectuate de administratorii de FPM atunci când investesc direct în active eligibile și evaluarea pe care o efectuează aceștia atunci când primesc un activ drept garanție reală, evaluarea calității creditului ar trebui să se bazeze pe aceleași criterii în ambele cazuri.
(14) Regulamentul (UE) 2017/1131 conține trei delegări de competențe prin care Comisia este abilitată să precizeze și să modifice anumite dispoziții prevăzute în regulamentul respectiv. Aceste delegări de competențe au același obiectiv, și anume asigurarea faptului că FPM investesc în active eligibile adecvate. Pentru a asigura coerența și consecvența acestor cerințe și pentru a le oferi persoanelor care sunt supuse acestor cerințe o privire de ansamblu și un punct unic de acces la acestea, cerințele respective ar trebui reunite într-un singur regulament.
(15) Data aplicării prezentului regulament delegat ar trebui să fie aliniată la data aplicării Regulamentului (UE) 2017/1131 pentru a se asigura că toate normele și cerințele se aplică FPM de la aceeași dată. Data aplicării dispoziției de modificare ce introduce o trimitere la criteriile referitoare la securitizările STS și ABCP ar trebui să fie aceeași cu data aplicării Regulamentului (UE) 2017/2402,