Recitale
(1) Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (3) (denumit în continuare „regulamentul privind autorizațiile de pescuit”) a instituit un sistem privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit ale Uniunii în afara apelor Uniunii și accesul navelor țărilor terțe în apele Uniunii.
(2) Uniunea este parte contractantă la Convenția Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării (4) (UNCLOS) și a ratificat Acordul Organizației Națiunilor Unite din 4 august 1995 pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și gestionarea populațiilor transzonale și a stocurilor de pești mari migratori (5). Aceste dispoziții internaționale prevăd principiul conform căruia toate statele trebuie să adopte măsuri adecvate pentru a asigura gestionarea sustenabilă și conservarea resurselor marine și să coopereze în acest scop.
(3) Uniunea a acceptat Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă din 24 noiembrie 1993 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Organizației Națiunilor Unite (6). Respectivul acord prevede că părțile contractante trebuie să se abțină de la acordarea autorizației de utilizare a unei nave pentru pescuitul în marea liberă dacă nu sunt îndeplinite anumite condiții și să aplice sancțiuni dacă nu sunt îndeplinite anumite obligații de raportare.
(4) Uniunea a aprobat Planul internațional de acțiune al FAO pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (PIA-INN), adoptat în 2001. PIA-INN și Orientările voluntare ale FAO privind acțiunile statului de pavilion, aprobate în 2014, subliniază responsabilitatea statului de pavilion de a asigura conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor marine vii și a ecosistemelor marine. PIA-INN prevede că un stat de pavilion ar trebui să elibereze autorizații de pescuit în apele aflate în afara suveranității sau jurisdicției sale pentru navele care arborează pavilionul său. Orientările voluntare respective recomandă totodată ca statul de pavilion și statul de coastă să acorde o autorizație atunci când activitățile de pescuit se desfășoară în temeiul unui acord de acces la pescuit sau chiar și în afara unui astfel de acord. Ambele state ar trebui să se asigure că astfel de activități nu vor submina sustenabilitatea stocurilor din apele statului de coastă.
(5) În 2014, toți membrii FAO, inclusiv Uniunea și țările în curs de dezvoltare partenere ale Uniunii, au adoptat în unanimitate Orientările voluntare privind asigurarea sustenabilității pescuitului la scară mică în contextul securității alimentare și al eradicării sărăciei. Punctul 5.7 din respectivele orientări subliniază faptul că pescuitului la scară mică ar trebui să i se acorde atenția corespunzătoare înainte să fie încheiate acorduri privind accesul la resurse cu țări terțe și cu alte părți terțe. Orientările respective recomandă adoptarea de măsuri pentru conservarea pe termen lung și utilizarea sustenabilă a resurselor piscicole și pentru garantarea fundamentului ecologic al producției de alimente, subliniind importanța unor standarde de mediu pentru activitățile de pescuit în afara apelor Uniunii, care să includă o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului alături de o abordare bazată pe principiul precauției.
(6) În cazul în care există dovezi că nu mai sunt îndeplinite condițiile pe baza cărora a fost eliberată o autorizație de pescuit, statul membru de pavilion ar trebui să ia măsuri adecvate, inclusiv să modifice sau să retragă autorizația și, dacă este necesar, să impună sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare. În cazul pescuitului în cadrul unei organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) sau al unui acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS), dacă o navă de pescuit a Uniunii nu îndeplinește condițiile de acordare a unei autorizații de pescuit și statul membru nu ia măsurile adecvate pentru remedierea situației, nici chiar după ce Comisia îi solicită acest lucru, Comisia ar trebui să concluzioneze că nu a fost luată nicio măsură adecvată. În consecință, Comisia ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a se asigura că nava în cauză nu mai desfășoară activități de pescuit atât timp cât nu sunt îndeplinite condițiile.
(7) Cu ocazia Summitului Organizației Națiunilor Unite din 25 septembrie 2015 privind dezvoltarea durabilă, Uniunea s-a angajat să pună în aplicare rezoluția care conține documentul final intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, incluzând obiectivul de dezvoltare durabilă 14, care se referă la conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, a mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă, precum și obiectivul de dezvoltare durabilă 12, care se referă la asigurarea unor tipare de consum și de producție durabile, împreună cu țintele aferente.
(8) Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), este de a asigura faptul că activitățile de pescuit sunt sustenabile din punct de vedere social, economic și al mediului și sunt gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de a reface și menține stocurile de pește peste nivelurile la care se poate asigura producția maximă sustenabilă, precum și faptul că ele contribuie la disponibilitatea aprovizionării cu alimente. De asemenea, în vederea punerii în aplicare a acestei politici, este necesar să se țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în conformitate cu articolul 208 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(9) Regulamentul de bază prevede, de asemenea, ca APPS să fie limitate la excedentul de capturi menționat la articolul 62 alineatele (2) și (3) din UNCLOS.
(10) Regulamentul de bază subliniază necesitatea de a promova la nivel internațional obiectivele PCP, asigurând că activitățile de pescuit ale Uniunii desfășurate în afara apelor Uniunii se bazează pe aceleași principii și standarde ca cele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii și promovând, în același timp, condiții de concurență echitabile pentru operatorii din Uniune și cei din țări terțe.
(11) Regulamentul privind autorizațiile de pescuit a avut scopul de a institui atât o bază comună pentru autorizarea activităților de pescuit desfășurate de navele Uniunii în afara apelor Uniunii, pentru a sprijini lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și a îmbunătăți controlul și monitorizarea flotei Uniunii în întreaga lume, cât și condiții pentru autorizarea navelor țărilor terțe care pescuiesc în apele Uniunii.
(12) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (8) (denumit în continuare „regulamentul INN”) a fost adoptat în paralel cu regulamentul privind autorizațiile de pescuit, iar Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (9) (denumit în continuare „regulamentul privind controlul”) a fost adoptat un an mai târziu. Aceste regulamente sunt cei trei piloni ai punerii în aplicare a dispozițiilor PCP în materie de control și asigurare a respectării normelor.
(13) Cu toate acestea, regulamentul INN, regulamentul privind autorizațiile de pescuit și regulamentul privind controlul nu au fost puse în aplicare în mod coerent; mai exact, există neconcordanțe între regulamentul privind autorizațiile de pescuit și regulamentul privind controlul. Aplicarea regulamentului privind autorizațiile de pescuit a evidențiat, de asemenea, o serie de lacune, deoarece unele provocări în materie de control, cum ar fi navlosirea, schimbarea pavilionului și eliberarea autorizațiilor de pescuit de către o autoritate competentă dintr-o țară terță pentru o navă de pescuit a Uniunii în afara cadrului unui APPS (denumite în continuare „autorizații directe”), nu erau acoperite. În plus, unele obligații de raportare s-au dovedit a fi dificile, la fel ca repartizarea rolurilor administrative între statele membre și Comisie.
(14) Principiul central al prezentului regulament este acela că orice navă a Uniunii care pescuiește în afara apelor Uniunii ar trebui să fie autorizată de statul membru de pavilion și monitorizată în consecință, indiferent de locul și de cadrul în care își desfășoară activitatea. Eliberarea unei autorizații ar trebui să fie condiționată de îndeplinirea unui set de bază de criterii comune de eligibilitate. Informațiile colectate de către statele membre și transmise Comisiei ar trebui să-i permită Comisiei să intervină în monitorizarea operațiunilor de pescuit ale tuturor navelor de pescuit ale Uniunii în orice zonă din afara apelor Uniunii și în orice moment.
(15) În ultimii ani s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în politica externă a Uniunii privind pescuitul, în ceea ce privește termenii și condițiile APPS și diligența cu care se asigură respectarea dispozițiilor. Protejarea intereselor Uniunii în cadrul APPS cu privire la condițiile și drepturile de acces ar trebui, prin urmare, să fie un obiectiv prioritar al politicii externe a Uniunii privind pescuitul, iar activităților Uniunii din afara domeniului de aplicare al APPS ar trebui să li se aplice condiții similare.
(16) Navele auxiliare pot avea un impact semnificativ asupra modului în care navele de pescuit sunt în măsură să își desfășoare operațiunile de pescuit și asupra cantității de pește pe care o pot pescui. Prin urmare, este necesar să se țină seama de acestea în procesele de autorizare și de raportare stabilite în prezentul regulament.
(17) Operațiunile de schimbare a pavilionului devin o problemă atunci când obiectivul lor este de a eluda normele PCP sau măsurile de conservare și de gestionare existente. Prin urmare, Uniunea ar trebui să fie în măsură să definească, să depisteze și să împiedice astfel de operațiuni. Trasabilitatea și monitorizarea corespunzătoare a antecedentelor în materie de conformitate ar trebui să fie asigurate pe întreaga durată de viață a unei nave deținute de un operator din Uniune indiferent de pavilionul sau pavilioanele sub care își desfășoară activitatea. Cerința care prevede acordarea unui număr unic al navei de către Organizația Maritimă Internațională (OMI), acolo unde dreptul Uniunii impune acest lucru, ar trebui, de asemenea, să contribuie la realizarea acestui scop.
(18) În apele țărilor terțe, navele Uniunii pot desfășura activități în temeiul APPS încheiate între Uniune și țările terțe sau, în absența unui APPS în vigoare, prin obținerea unor autorizații de pescuit directe de la țările terțe. În ambele cazuri, aceste activități ar trebui să se desfășoare într-un mod transparent și sustenabil. Statele membre de pavilion pot autoriza navele aflate sub pavilionul lor să solicite și să obțină autorizații directe din partea țărilor terțe care sunt state de coastă, în temeiul unui set definit de criterii și sub rezerva monitorizării. Operațiunea de pescuit ar trebui să fie autorizată din momentul în care statul membru de pavilion s-a asigurat că aceasta nu va afecta sustenabilitatea și cu condiția să nu existe nicio obiecție, justificată corespunzător, din partea Comisiei. Operatorului ar trebui să i se permită să își înceapă operațiunea de pescuit numai după ce atât statul membru de pavilion, cât și statul de coastă i-au acordat autorizația.
(19) Navele de pescuit ale Uniunii nu sunt autorizate să pescuiască în apele aflate sub jurisdicția sau suveranitatea țărilor terțe cu care Uniunea a încheiat un acord, dar nu are niciun protocol în vigoare. În cazul unui astfel de acord, dacă niciun protocol nu a fost în vigoare pe o perioadă de cel puțin trei ani, Comisia ar trebui să examineze motivele acestei situații și să ia măsurile adecvate, care pot include propunerea de a negocia un nou protocol.
(20) O problemă specifică referitoare la APPS este realocarea posibilităților de pescuit subutilizate care au fost alocate statelor membre prin regulamentele relevante ale Consiliului și care nu au fost utilizate integral. Întrucât costurile de acces stabilite în APPS sunt finanțate în mare parte din bugetul general al Uniunii, este important să existe un sistem de realocare temporară și de subalocare pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și pentru a asigura că nicio posibilitate de pescuit care a fost plătită nu este irosită. Prin urmare, este necesar să se clarifice și să se îmbunătățească sistemele de alocare respective, care ar trebui să fie mecanisme de ultimă instanță. Aplicarea lor ar trebui să fie temporară și nu ar trebui să influențeze alocarea inițială a posibilităților de pescuit între statele membre în conformitate cu principiile aplicabile privind stabilitatea relativă. Realocarea ar trebui să aibă loc numai după ce statele membre relevante au renunțat la dreptul de a face schimb de posibilități de pescuit între ele și ar trebui să fie abordată, în primul rând, în contextul unor APPS care permit accesul la pescuitul mixt.
(21) În cazul unei țări terțe care nu este parte la o ORGP, dar cu care se are în vedere încheierea unui APPS, Uniunea poate să facă demersuri pentru a prevedea alocarea unei părți a fondurilor de sprijin sectorial în vederea facilitării aderării țării terțe respective la ORGP.
(22) Operațiunile de pescuit desfășurate sub egida ORGP și în marea liberă ar trebui, de asemenea, să fie autorizate de statul membru de pavilion și să respecte normele specifice ale ORGP sau dreptul Uniunii care reglementează operațiunile de pescuit în marea liberă.
(23) În scopul aplicării angajamentelor internaționale ale Uniunii în cadrul ORGP, precum și în conformitate cu obiectivele menționate la articolul 28 din regulamentul de bază, Uniunea ar trebui să încurajeze efectuarea de evaluări periodice ale performanței de către organisme independente și ar trebui să joace un rol activ în înființarea și consolidarea de comitete de punere în aplicare în toate ORGP la care este parte contractantă. În special, Uniunea ar trebui să se asigure că aceste comitete de punere în aplicare efectuează supravegherea generală a punerii în aplicare a politicii externe în domeniul pescuitului și a măsurilor adoptate în cadrul ORGP.
(24) Gestionarea eficace a acordurilor de navlosire este importantă pentru a asigura faptul că eficiența măsurilor de conservare și de gestionare nu este afectată și pentru a asigura exploatarea sustenabilă a resurselor marine vii. Prin urmare, este necesar să se stabilească un cadru juridic care să permită Uniunii să monitorizeze mai bine activitățile navelor de pescuit ale Uniunii navlosite fie de o țară terță, fie de operatori din Uniune, pe baza dispozițiilor adoptate de ORGP relevantă.
(25) Transbordările pe mare nu sunt supuse niciunui control corespunzător din partea statelor de pavilion sau de coastă și, prin urmare, pot constitui modalitatea prin care operatorii transportă capturi ilegale. Transbordările efectuate de navele Uniunii în marea liberă și în temeiul unor autorizații directe ar trebui să facă obiectul unei notificări prealabile atunci când sunt efectuate în afara portului. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la toate operațiunile de transbordare efectuate de navele lor, o dată pe an.
(26) Procedurile ar trebui să fie transparente și previzibile pentru operatorii din Uniune și din țările terțe, precum și pentru autoritățile lor competente.
(27) Este necesar să se asigure schimbul de date în format electronic între statele membre și Comisie, așa cum se prevede în regulamentul privind controlul. Statele membre ar trebui să colecteze toate datele solicitate în ceea ce privește flotele și operațiunile lor de pescuit, să gestioneze datele respective și să le pună la dispoziția Comisiei. În plus, acestea ar trebui să coopereze între ele, cu Comisia și cu țări terțe, atunci când este necesar, în scopul coordonării acestor activități de colectare de date.
(28) Pentru a îmbunătăți transparența și accesibilitatea informațiilor cu privire la autorizațiile de pescuit ale Uniunii, Comisia ar trebui să instituie o bază de date electronică cu autorizațiile de pescuit, care să cuprindă o parte publică și o parte securizată. Informațiile din baza de date a Uniunii cu autorizațiile de pescuit includ date cu caracter personal. Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10), Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și dreptul intern aplicabil.
(29) Pentru a reglementa în mod corespunzător accesul la apele Uniunii al navelor de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe, normele relevante ar trebui să fie în concordanță cu cele aplicabile navelor de pescuit ale Uniunii, în conformitate cu regulamentul privind controlul. În special, articolul 33 din regulamentul respectiv cu privire la raportarea capturilor și a datelor referitoare la capturi ar trebui să se aplice și în privința navelor țărilor terțe care pescuiesc în apele Uniunii.
(30) Navele de pescuit din țări terțe care nu dețin o autorizație în temeiul prezentului regulament ar trebui, atunci când navighează în apele Uniunii, să aibă obligația de a garanta că uneltele lor de pescuit sunt instalate într-un mod care să nu favorizeze utilizarea lor imediată pentru operațiuni de pescuit.
(31) Statele membre ar trebui să fie responsabile de controlarea operațiunilor de pescuit ale navelor țărilor terțe în apele Uniunii și, în cazul încălcărilor, de înregistrarea acestora în registrul național prevăzut la articolul 93 din regulamentul privind controlul.
(32) Navele de pescuit ale țărilor terțe care pescuiesc în temeiul unor acorduri privind schimburile sau gestionarea în comun ar trebui să respecte cotele care le-au fost alocate de propriile state de pavilion în apele Uniunii. În cazul în care navele țărilor terțe depășesc cotele care le-au fost alocate pentru stocurile din apele Uniunii, Comisia ar trebui să stabilească deduceri din cotele alocate țărilor terțe respective în anii următori. În aceste cazuri, deducerile de cote care urmează să fie efectuate de Comisie în cazul depășirilor urmează să fie înțelese ca o contribuție a Comisiei în cadrul consultărilor cu statele de coastă.
(33) Pentru a simplifica procedurile de autorizare, statele membre și Comisia ar trebui să utilizeze un sistem comun de schimb și de stocare a datelor pentru a transmite informațiile și actualizările necesare, reducând în același timp sarcina administrativă.
(34) Pentru a se ține cont de progresele tehnologice și de eventualele noi cerințe ulterioare din dreptul internațional, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea de modificări ale anexei la prezentul regulament care stabilește lista de informații care urmează să fie furnizate de către un operator în vederea obținerii unei autorizații de pescuit și pentru a completa condițiile de acordare a autorizațiilor de pescuit menționate la articolul 10 în măsura necesară pentru a reflecta în dreptul Uniunii rezultatele consultărilor dintre Uniune și țările terțe cu care Uniunea a încheiat un acord sau ale acordurilor cu statele de coastă cu care sunt partajate stocurile de pește. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(35) Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în legătură cu înregistrarea, formatul și transmiterea datelor referitoare la autorizațiile de pescuit din partea statelor membre către Comisie și către baza de date a Uniunii cu autorizațiile de pescuit, precum și în legătură cu deciziile de realocare temporară a posibilităților de pescuit neutilizate în conformitate cu protocoale existente privind APPS, cu titlul de măsură tranzitorie conform prevederilor articolului 10 din regulamentul privind autorizațiile de pescuit. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).
(36) Pentru a asigura funcționarea bazei de date a Uniunii cu autorizațiile de pescuit și pentru a permite statelor membre să îndeplinească cerințele tehnice de transmitere, Comisia ar trebui să acorde asistență tehnică statelor membre în cauză pentru a le permite să transfere date pe cale electronică. De asemenea, statele membre pot recurge la asistență financiară din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime în temeiul articolului 76 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (14).
(37) Având în vedere numărul și importanța modificărilor care trebuie aduse, regulamentul privind autorizațiile de pescuit ar trebui abrogat,