Recitale
(1) Experiența acumulată în urma aplicării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/789 a Comisiei (2), în special de la ultima sa modificare prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/764 (3), a demonstrat că este necesar să se adopte mai multe măsuri suplimentare și că anumite dispoziții ale respectivei decizii ar trebui să fie adaptate pentru a se asigura o abordare mai eficientă împotriva introducerii în Uniune și a răspândirii în interiorul acesteia a Xylella fastidiosa (Wells et al.) (denumit în continuare „organismul specificat”).
(2) În pofida faptului că este necesar să se efectueze anchete bazate pe nivelul de risc care este evaluat la nivel de stat membru, experiența a demonstrat că anchetele ar trebui să fie efectuate într-un mod mai detaliat și mai armonizat astfel încât să se asigure că toate statele membre ating același grad de precauție împotriva organismului specificat. Din acest motiv, statele membre ar trebui să ia în considerare, atunci când efectuează aceste anchete, orientările tehnice relevante publicate de Comisie.
(3) Astfel cum se menționează în standardele internaționale, identificarea organismului specificat s-a dovedit a fi cea mai sigură atunci când s-a întemeiat pe cel puțin două teste diferite, care se bazează pe principii biologice diferite sau vizează părți diferite ale genomului. Lista respectivelor teste ar trebui să fie pusă la dispoziție în cadrul unei baze de date a Comisiei care, pentru a asigura transparența, ar trebui să fie publică. Întrucât identificarea organismului specificat în afara zonelor delimitate necesită un nivel diferit de sensibilitate a testelor, ar trebui să existe teste specifice pentru zonele delimitate și pentru alte zone decât zonele delimitate.
(4) În scopul transparenței, statele membre ar trebui să publice pe internet planurile lor de urgență naționale.
(5) Dovezile științifice la care a făcut trimitere Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în Avizul științific din ianuarie 2015 (4) indică posibilitatea recombinării genetice între diferite subspecii ale organismului specificat descoperite în alte părți ale lumii, afectând noi specii de plante care nu au fost niciodată până acum depistate ca fiind infectate de subspeciile în cauză. În consecință, pentru a asigura o abordare mai precaută și dat fiind faptul că recent au fost raportate diferite subspecii pe teritoriul Uniunii, este important să se clarifice că, în cazul în care într-o anumită zonă au fost găsite mai multe subspecii ale organismului specificat, zona respectivă ar trebui să fie delimitată în funcție de organismul specificat și de toate subspeciile sale posibile. În plus, în cazul în care identificarea prezenței unei subspecii este în curs de desfășurare, statul membru în cauză ar trebui, ca măsură preventivă, să delimiteze și zona respectivă în funcție de organismul specificat și de toate subspeciile sale posibile.
(6) Experiența a demonstrat că, în timpul efectuării anchetelor în interiorul zonelor tampon, alocarea resurselor trebuie să fie prioritizată în funcție de nivelul de risc fitosanitar. În consecință, în zonele tampon, ar fi proporțional să se prevadă ca ancheta respectivă să se bazeze pe o suprafață împărțită în pătrate cu latura de 100 m în cadrul unei zone cu o lățime de cel puțin 1 km, înconjurând zona în care se înregistrează infecții, și pe o suprafață împărțită în pătrate cu latura de 1 km în restul zonei tampon.
(7) Pe baza experienței actuale și în conformitate cu dovezile științifice raportate de EFSA, eliminarea imediată a tuturor plantelor-gazdă, indiferent de starea lor de sănătate, situate în interiorul unei zone cu raza de 100 m în jurul plantelor infectate, crește șansele eradicării cu succes a organismului specificat. În comparație cu măsurile de izolare, în cazul cărora eliminarea plantelor se limitează numai la cele care au fost depistate ca fiind infectate și doar dacă sunt situate în anumite părți ale zonei delimitate, eliminarea tuturor plantelor-gazdă asigură un nivel mai ridicat de siguranță cu privire la infecțiile asimptomatice și, astfel, la starea organismului specificat în zona respectivă. În consecință, este proporțional ca, în toate cazurile în care zona delimitată este stabilită în scopul eradicării, lățimea zonei tampon care înconjoară zona în care se înregistrează infestări să fie redusă de la 10 km la 5 km. Cu toate acestea, lățimea în cauză ar trebui să rămână de 10 km în cazul zonelor delimitate stabilite în scopul izolării, întrucât este necesar să se adopte o abordare mai precaută din cauza prezenței din ce în ce mai extinse a organismului specificat în respectivele zone delimitate.
(8) De asemenea, este proporțional ca această zonă tampon să fie redusă la 1 km în anumite condiții care ar garanta că nu a avut loc o răspândire a organismului specificat și că plantele infectate au fost eliminate imediat și situația a fost monitorizată în mod adecvat. În mod similar, este proporțional să se permită anularea unei zone delimitate după 12 luni de la stabilirea sa inițială în cazul în care se adoptă un plan de eșantionare intensiv prin care se asigură absența organismului specificat în zona respectivă.
(9) În scopul creșterii nivelului de transparență și de informare a publicului cu privire la măsurile luate împotriva organismului specificat, statele membre ar trebui să publice și să actualizeze lista zonelor delimitate de pe teritoriul lor, iar ulterior Comisia ar trebui să publice și să actualizeze lista sa cu aceste zone notificate de statele membre.
(10) Experiența a demonstrat că este proporțional să nu se impună stabilirea unei zone delimitate în cazul în care organismul specificat a fost depistat într-un loc în care există protecție fizică dovedită împotriva vectorilor acestui organism. Această abordare este proporțională datorită riscului scăzut de răspândire a organismului specificat și posibilității mai mari de a elimina imediat acest organism dat fiind mediul controlat al apariției sale.
(11) În vederea asigurării unei mai mari flexibilități pentru statul membru în cauză, statele membre ar trebui să beneficieze, în condiții relevante, de opțiunea de a autoriza plantarea unora sau a tuturor plantelor-gazdă în zonele în care se înregistrează infecții aflate sub regim de izolare situate în afara zonei de 20 km adiacentă zonei tampon. În acest sens, în vederea reducerii nivelului de inocul bacterian în zonele respective, statele membre ar trebui să acorde întâietate plantelor care aparțin unor soiuri evaluate ca fiind tolerante sau rezistente la organismul specificat.
(12) Pentru respectarea tradiției și a istoriei unui anumit loc, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide ca plantele-gazdă care au fost desemnate în mod oficial drept plante cu valoare istorică să nu fie eliminate dacă nu sunt infectate cu organismul specificat, chiar dacă acestea sunt situate pe o rază de 100 m în jurul plantelor care au fost testate și depistate ca fiind infectate cu organismul specificat. Cu toate acestea, în scopul prevenirii potențialei lor infectări și a răspândirii organismului specificat, acestea trebuie să fie supuse unor condiții specifice.
(13) În vederea asigurării faptului că monitorizarea prezenței organismului specificat în zonele delimitate are loc la momentele oportune, precum și în scopul asigurării securității juridice, este necesar să se precizeze că această monitorizare și inspecțiile respective trebuie să ia în considerare orientările tehnice relevante publicate de Comisie.
(14) Din motive de claritate și securitate juridică, este adecvat ca zonele în care se înregistrează infecții în care pot fi aplicate măsuri de izolare să fie limitate la zonele enumerate într-o anexă la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789.
(15) Având în vedere evoluția organismului specificat în Uniune și recunoașterea unor zone de izolare și în alte părți ale Uniunii, eliminarea plantelor ar trebui să fie aplicabilă în cazul întregii zone de izolare în care prezența organismului specificat este depistată pe baza unor anchete oficiale. Cu toate acestea, pentru a proteja restul teritoriului Uniunii, aceste anchete oficiale ar trebui să fie efectuate cel puțin în apropierea locurilor de producție care sunt autorizate să deplaseze plantele specificate în afara zonelor delimitate, în apropierea locurilor în care se găsesc plante cu valoare culturală, socială și științifică deosebită, precum și în zone din interiorul zonei în care se înregistrează infecții măsurând 20 km de la frontiera respectivei zone în care se înregistrează infecții. Această cerință nu ar trebui să se aplice totuși în cazul insulelor care sunt în întregime zone de izolare și care sunt situate la mai mult de 10 km de cel mai apropiat teritoriu terestru al Uniunii, dat fiind faptul că aceste insule sunt, în orice caz, izolate fizic.
(16) Datorită riscului fitosanitar scăzut evaluat de EFSA în martie 2016 (5), este adecvat să se permită deplasarea plantelor specificate care aparțin soiurilor dovedite a nu fi susceptibile la una sau la mai multe subspecii ale organismului specificat în afara zonelor delimitate fără pașapoarte fitosanitare întocmite și emise în conformitate cu Directiva 92/105/CEE a Comisiei (6).
(17) Pe baza capacității de dispersie în zbor a insectelor-vectori, este adecvat și mai proporțional să se autorizeze deplasarea plantelor specificate din locurile de producție înconjurate de o zonă cu o lățime de 100 m care a făcut obiectul inspecțiilor de două ori pe an și în care au fost eliminate imediat toate plantele care au fost depistate ca prezentând simptome sau ca fiind infectate cu organismul specificat. Din motive de consecvență, o regulă similară ar trebui să se aplice și în cazul locurilor de producție din țările terțe în care prezența organismului specificat este cunoscută.
(18) Experiența a demonstrat că locurile de producție în care plantele-gazdă sunt cultivate în afara zonelor delimitate fac obiectul inspecțiilor anuale și, în cazul în care sunt depistate simptome, fac obiectul prelevării de eșantioane și testării pentru asigurarea unui nivel mai ridicat de încredere în ceea ce privește absența organismului specificat. În consecință, precum și pentru asigurarea unui nivel armonizat de protecție în cadrul Uniunii, ar trebui să fie adoptate cerințele respective pentru aceste locuri.
(19) S-a dovedit că speciile Coffea, Lavandula dentata L., Nerium oleander L., Olea europaea L., Polygala myrtifolia L. și Prunus dulcis (Mill.) D.A. Webb sunt infectate în mod repetat de organismul specificat și că oferă o cale facilă pentru răspândirea bolii în interiorul Uniunii. Deși activitățile de identificare a sursei plantelor infectate depistate în Uniune sunt încă în curs, pe baza principiului precauției, respectivele plante specificate ar trebui să fie cultivate numai în locuri care fac obiectul inspecției, al prelevării de eșantioane și al testării oficiale anuale pentru confirmarea absenței organismului specificat. Având în vedere susceptibilitatea ridicată a acestor plante la organismul specificat, prezența acestui organism ar trebui să fie identificată pe baza a cel puțin două teste pozitive, dintre care cel puțin unul ar trebui să fie un test molecular enumerat în baza de date corespunzătoare a Comisiei.
(20) O cerință similară ar trebui să fie aplicabilă și în cazul țărilor terțe în care apariția organismului specificat nu este cunoscută deocamdată. În plus, atunci când deplasează aceste plante în Uniune, operatorii profesioniști ar trebui să păstreze evidențe timp de cel puțin trei ani pentru a asigura trasabilitatea și, după caz, desfășurarea inspecțiilor de control oficiale.
(21) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789 prevede dispoziții stricte cu privire la deplasarea în Uniune a anumitor specii de plante („plante-gazdă”) care au fost depistate ca fiind infectate cu izolatele europene ale organismului specificat. Aceste plante-gazdă sunt supuse unor condiții stricte chiar dacă nu au fost niciodată cultivate într-o zonă delimitată.
(22) În același timp, Belgiei, Republicii Cehe, Franței și Spaniei le-a fost acordată, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/167 a Comisiei (7), o autorizare temporară prin care li se permite să certifice plantele-mamă prebază și materialul prebază de la anumite specii de plante fructifere menționate în anexa I la Directiva 2008/90/CE a Consiliului (8) și produse în câmp fără protecție contra insectelor. Mai multe dintre aceste specii, și anume Juglans regia L., Olea europaea L., Prunus amygdalus Batsch, P. amygdalus × P. persica, P. armeniaca L., P. avium (L.) L., P. cerasus L., P. domestica L., P. domestica × P. salicina, P. dulcis (Mill.) D.A. Webb, P. persica (L.) Batsch și P. salicina Lindley sunt cunoscute ca fiind susceptibile la izolatele europene și neeuropene ale organismului specificat și sunt enumerate ca „plante specificate” în anexa I la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789.
(23) Având în vedere noua amenințare pe care o reprezintă organismele specificate pentru teritoriul Uniunii, autorizarea certificării respectivelor plante-mamă prebază și a respectivului material prebază, care derogă de la condițiile de cultivare cu protecție contra insectelor, ar trebui să fie completată cu garanții fitosanitare alternative, chiar dacă plantele nu se situează într-o zonă delimitată în conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789.
(24) În consecință, plantele-mamă prebază și materialul prebază care intră sub incidența Deciziei de punere în aplicare (UE) 2017/167 ar trebui să fie deplasate în Uniune numai dacă sunt însoțite de un pașaport fitosanitar. Scopul este de a garanta că respectivele plante-mamă prebază și respectivul material prebază, precum și tot materialul de înmulțire și plantare fructifer produs, nu sunt afectate de organismul specificat. În plus, plantele-mamă prebază și materialul prebază în cauză ar trebui să facă obiectul inspecției vizuale, al prelevării de eșantioane și al testării moleculare pentru a se asigura absența organismului specificat, păstrându-se în același timp starea de sănătate a acestor plante și a acestui material în timpul procesului de înmulțire.
(25) În sfârșit, toate speciile de plante care, de la ultima modificare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/789, au fost identificate de către Comisie drept plante specificate ar trebui să fie incluse în anexa I la decizia respectivă.
(26) Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/789 ar trebui modificată în consecință.
(27) Pentru a permite operatorilor profesioniști și organismelor oficiale responsabile să se adapteze la noile cerințe cu privire la deplasarea plantelor destinate plantării din speciile Coffea, Lavandula dentata L., Nerium oleander L., Olea europaea L., Polygala myrtifolia L. și Prunus dulcis (Mill.) D.A. Webb, altele decât semințele, dispoziția respectivă ar trebui să se aplice de la 1 martie 2018.
(28) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,