Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

Articolul 1

(1) Prezenta directivă se referă la măsurile de protecție împotriva introducerii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale din alte state membre sau din state terțe în statele membre. Directiva se referă de asemenea: (a) de la 1 iunie 1993, la măsurile de protecție împotriva răspândirii în Comunitate a organismelor dăunătoare prin mijloace legate de circulația plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte conexe în interiorul unui stat membru; (b) la măsurile de protecție împotriva introducerii organismelor dăunătoare în departamentele franceze de peste mări și din alte regiuni din Franța și invers, din departamentele franceze de peste mări în alte regiuni din Franța; (c) la măsurile de protecție împotriva introducerii organismelor dăunătoare din alte regiuni ale Spaniei în Insulele Canare și invers, din Insulele Canare în alte regiuni ale Spaniei. (2) În conformitate cu procedura din articolul 18, fără a aduce atingere condițiilor care urmează să fie stabilite pentru protecția situației fitosanitare existente în anumite regiuni din Comunitate și ținând seama de diferențele existente în cadrul condițiilor agricole și ecologice, pot fi identificate măsurile de protecție care se justifică prin protecția sănătății și vieții plantelor în departamentele franceze de dincolo de mări și din Insulele Canare, care se adaugă la cele prevăzute de prezenta directivă. (3) Prezenta directivă nu se aplică în cazul Ceutei sau Mellilei. (4) Fiecare stat membru stabilește sau desemnează o autoritate centrală responsabilă unică, în subordinea guvernului național, în special pentru coordonare și contacte în aspecte conexe fitosanitare în contextul prezentei directive. Serviciul oficial pentru protecția plantelor creat în cadrul Convenției internaționale pentru protecția plantelor (CIPP) va fi, de preferință, desemnat în acest scop. Celelalte state membre și Comisia sunt informate cu privire la această autoritate și la orice modificare ulterioară. (5) În legătură cu măsurile de protecție împotriva introducerii organismelor dăunătoare din departamentele franceze de peste mări în alte regiuni din Franța și în statele membre și împotriva răspândirii lor în departamentele franceze de peste mări, datele la care se face referire în alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, articolul 3 alineatul (4), articolul 4 alineatele (2) și (4), articolul 5 alineatele (2) și (4), articolul 6 alineatele (5) și (6), articolul 10 alineatele (1) și (2) și articolul 13 alineatele (8), (10) și (11), sunt înlocuite cu o dată care corespunde sfârșitului unei perioade de șase luni de la data până la care statele membre trebuie să pună în aplicare dispozițiile ulterioare referitoare la anexele I-V pentru protecția departamentelor franceze de peste mări. De la aceeași dată, alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din acest articol sunt anulate. (6) În legătură cu măsurile de protecție împotriva introducerii organismelor dăunătoare din Insulele Canare în alte regiuni ale Spaniei și în alte state membre și față de răspândirea lor în Insulele Canare, datele la care se face referire la alineatul (1) litera (a) din acest articol, articolul 3 alineatul (4), articolul 4 alineatele (2) și (4), articolul 5 alineatele (2) și (4), articolul 6 alineatele (5) și (6), articolul 10 alineatele (1) și (2) și articolul 13 alineatele (8), (10) și (11) sunt înlocuite cu data corespunzătoare sfârșitului perioadei de șase luni de la data până la care statele membre trebuie să pună în aplicare dispozițiile ulterioare referitoare la anexele I-V pentru protecția Insulelor Canare. De la aceeași dată, alineatul (1) litera (c) din prezentul articol este anulat.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive: (a) plante se consideră că reprezintă: plante vii și părțile vii ale acestora, inclusiv semințele; părțile vii ale plantelor se consideră că includ: — fructele, din punct de vedere botanic, altele decât cele păstrate prin congelare; — legumele, altele decât cele păstrate prin congelare; — tuberculii, cormii, bulbii, rizomii; — florile tăiate; — ramurile cu frunze; — copacii tăiați care își păstrează foliajul; — culturile de țesuturi de plante; semințele se consideră că reprezintă: semințele din punct de vedere botanic, altele decât cele care nu sunt destinate plantării; (b) produsele vegetale se consideră că reprezintă: produsele de origine vegetală, neprelucrate sau care au fost supuse unei pregătiri simple, în măsura în care acestea nu sunt plante; (c) plantarea se consideră că reprezintă: orice operație de plasare a plantelor astfel încât să se asigure creșterea, reproducerea sau propagarea acestora; (d) plantele destinate plantării se consideră că reprezintă: — plantele care sunt deja plantate și care urmează să rămână plantate sau să fie replantate după ce au fost introduse sau — plantele care nu sunt plantate la data introducerii, însă care vor fi plantate ulterior; (e) organismele dăunătoare se consideră că reprezintă: dăunători ai plantelor sau ai produselor vegetale, care aparțin regnului animal sau vegetal sau care sunt viruși, micoplasme sau alți patogeni; (f) pașaportul fitosanitar se consideră că reprezintă: o etichetă oficială care dovedește că au fost respectate dispozițiile prezentei directive cu privire la standardele fitosanitare și la cerințele speciale și care este: — standardizată la nivel comunitar pentru diferitele tipuri de plante sau produse vegetale și — pregătită de către organismul responsabil oficial al unui stat membru și emisă în conformitate cu regulile de punere în aplicare care guvernează detaliile de procedură pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare. Pentru tipurile specifice de produse se pot stabili alte mărci agreate oficiale decât eticheta, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18. Standardizarea este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8. În conformitate cu această standardizare, se stabilesc diferite mărci pentru pașapoartele fitosanitare care nu sunt valabile, în conformitate cu al doilea paragraf din articolul 10 alineatul (1), pentru toate zonele Comunității; (g) organismele oficiale responsabile ale unui stat membru sunt: (i) serviciul (serviciile) oficial(e) pentru protecția plantelor ale statului membru în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) sau (ii) orice autoritate de stat înființată — la nivel național — sau sub supravegherea autorităților naționale la nivel regional, efectuată în limitele constituției statului membru în cauză. Organismele oficiale responsabile ale unui stat membru pot, în conformitate cu legislația națională, să delege spre îndeplinire sarcinile prevăzute de această directivă, sub autoritatea și supravegherea lor, oricărei persoane juridice, sub incidența dreptului public sau privat, care, în conformitate cu statutul oficial agreat, deține exclusiv funcții publice speciale, cu condiția ca această persoană și membrii acesteia să nu aibă nici un interes personal în rezultatul măsurilor pe care le întreprind. Statele membre se asigură că există o strânsă colaborare între organismele menționate la punctul (ii) din primul paragraf și cele de la punctul (i) al acestuia. În plus, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se poate aproba orice altă persoană juridică înființată în numele organismului sau a organismelor menționate la punctul (i) din primul paragraf și care acționează sub autoritatea și supravegherea unui asemenea organism, cu condiția ca această persoană să nu aibă nici un interes personal în rezultatul măsurilor pe care le întreprinde. Autoritatea centrală unică menționată la articolul 1 alineatul (4) informează Comisia în legătură cu organismele oficiale responsabile din statul membru respectiv. Comisia înaintează această informație celorlalte state membre; (h) zona protejată se consideră că reprezintă o zonă din Comunitate: — în care unul sau mai multe organisme dăunătoare menționate de prezenta directivă, care s-au stabilit în una sau mai multe regiuni din Comunitate, nu sunt endemice sau nu s-au stabilit în ciuda condițiilor favorabile pentru stabilirea lor în acel loc; — în care există pericolul stabilirii anumitor organisme dăunătoare, date fiind condițiile ecologice favorabile pentru anumite culturi, în ciuda faptului că aceste organisme nu sunt endemice sau nu s-au stabilit în Comunitate, și care a fost recunoscută, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, că îndeplinește condițiile stabilite la prima și a doua liniuță și, în cazul menționat la prima liniuță, la cererea statului membru sau a statelor membre în cauză și pe motiv că rezultatele studiilor corespunzătoare, care au fost monitorizate de experții menționați la articolul 21 în conformitate cu procedura prevăzută de acesta, nu dovedesc nimic contrar. În cazul la care se face referire la cea de-a doua liniuță, studiile sunt opționale. Se consideră că un organism dăunător s-a stabilit într-o anumită zonă atunci când se știe de existența lui acolo și dacă, ori nu s-a luat nici o măsură oficială pentru eradicarea acestuia ori măsurile respective s-au dovedit ineficiente pentru o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi. Statul (statele) membru(e) în cauză efectuează, în cazul menționat la prima liniuță din primul paragraf, controale oficiale frecvente și sistematice asupra prezenței organismelor respective, în privința cărora a fost recunoscută zona protejată. Fiecare identificare a acestui organism este de îndată adusă la cunoștință Comisiei. Riscul prezentat de o asemenea identificare este analizat de către Comitetul permanent fitosanitar și se iau măsuri corespunzătoare în conformitate cu articolul 18. Detaliile controalelor menționate la primul și cel de-al treilea paragraf se pot stabili în conformitate cu procedura din articolul 18, ținând seama de principii științifice și statistice recunoscute. Rezultatele controalelor menționate anterior sunt aduse la cunoștință Comisiei. Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre. Până la 1 ianuarie 1998, Comisia înaintează un raport Consiliului cu privire la funcționarea sistemului de zone protejate, împreună cu orice propunere corespunzătoare, atunci când este necesar; (i) declarația sau măsura se consideră oficiale în cazul în care este făcută sau, respectiv, luată, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 21: — de reprezentanții serviciului oficial pentru protecția plantelor al unui stat membru sau, sub responsabilitatea acestora, de alți funcționari publici, în cazul declarațiilor sau măsurilor legate de emiterea certificatelor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) sau articolul 8 alineatul (2); — fie de reprezentanți sau funcționari publici, fie de agenți calificați angajați de unul dintre organismele oficiale responsabile ale statului membru, în toate celelalte cazuri, cu condiția ca acești agenți să nu aibă nici un fel de interes personal în rezultatul măsurilor pe care le iau și să îndeplinească standardele minime de calificare. Statele membre se asigură că funcționarii publici și agenții lor calificați au calificările necesare pentru punerea în aplicare corectă a prezentei directive. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se pot stabili liniile directoare pentru aceste calificări. Comisia elaborează, în cadrul Comitetului permanent fitosanitar, programe comunitare, a căror aplicare o monitorizează, cu privire la formarea suplimentară a funcționarilor publici și a agenților calificați în cauză, în vederea ridicării cunoștințelor și a experienței dobândite în contextul național la nivelul calificărilor menționate anterior. Comisia contribuie la finanțarea acestei formări suplimentare și propune includerea alocărilor necesare în acest scop în bugetul Comisiei. (2) Cu excepția cazului în care o altfel de mențiune este făcută în mod expres, dispozițiile prezentei directive se referă la lemn în măsura în care acesta își păstrează total sau parțial suprafața rotundă naturală, cu sau fără scoarță, sau sub formă de așchii, particule, rumeguș, deșeuri din lemn. Cu excepția scopului dispozițiilor cu privire la anexa V, este vorba despre lemn, indiferent dacă satisface sau nu condițiile menționate la primul paragraf, sub formă de dunaje, distanțiere, palete sau material de ambalaj, care sunt în prezent folosite pentru transportul obiectelor de orice fel, cu condiția să prezinte un risc fitosanitar.

Articolul 3

(1) Statele membre interzic introducerea pe teritoriul lor a organismelor dăunătoare din anexa I, partea A. (2) Statele membre interzic introducerea pe teritoriul lor a plantelor și a produselor vegetale menționate în anexa II, partea A, atunci când acestea sunt contaminate cu organismele dăunătoare în cauză menționate în acea parte din anexă. (3) Potrivit condițiilor care pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul contaminări ușoare a altor plante decât cele destinate plantării cu organismele dăunătoare din anexa I, partea A sau din anexa II, partea A, care au fost anterior selectate de comun acord cu autoritățile care reprezintă statele membre în domeniul fitosanitar. (4) De la 1 iunie 1993, statele membre prevăd că alineatele (1) și (2) se aplică și răspândirii organismelor dăunătoare în cauză, prin mijloace legate de circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul statului membru. (5) De la 1 iunie 1993, statele membre interzic introducerea și răspândirea în zonele protejate în cauză a: (a) organismelor dăunătoare enumerate în anexa I, partea B; (b) plantelor și produselor vegetale incluse în anexa II, partea B, în cazul în care sunt contaminate cu organismele dăunătoare enumerate în lista menționată. (6) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 18: (a) organismele dăunătoare enumerate în anexele I și II se împart după cum urmează: — organismele a căror apariție nu s-a constat în nici o regiune din Comunitate și care sunt relevante pentru întreaga Comunitate vor fi enumerate în anexa I, partea A, secțiunea I și respectiv anexa II, partea A, secțiunea I; — organismele a căror apariție în Comunitate este cunoscută, dar care nu sunt endemice sau nu s-au stabilit în întreaga Comunitate și care sunt relevante pentru întreaga Comunitate vor fi enumerate în anexa I, partea A, secțiunea II și respectiv anexa II, partea A, secțiunea II; — celelalte organisme sunt enumerate în anexa I, partea B și respectiv anexa I, partea B, pentru zona protejată pentru care sunt relevante; (b) organismele dăunătoare endemice sau stabilite într-una sau mai multe regiuni din Comunitate sunt anulate, cu excepția celor menționate la cea de-a doua și cea de-a treia liniuță de la punctul (a); (c) titlurile anexelor I și II, precum și diferitele părți și secțiuni ale acestora sunt adaptate în conformitate cu literele (a) și (b). (7) În conformitate cu procedura menționată la articolul 18, exceptând cazul în care se menționează astfel în mod expres, se poate decide ca statele membre să prevadă: (a) introducerea și răspândirea pe teritoriile lor a organismelor specificate, în stare izolată sau nu, care sunt considerate dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, însă care nu sunt incluse în anexele I și II, sunt interzise sau necesită autorizație specială în condițiile aceleiași proceduri; (b) introducerea și răspândirea pe teritoriile lor a organismelor specifice care sunt prevăzute în anexa II, dar a căror apariție a fost constatată pe alte plante decât cele prevăzute în anexa respectivă și care sunt considerate dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, sunt interzise sau necesită autorizație specială în condițiile menționate de aceeași procedură; (c) introducerea și răspândirea pe teritoriile lor a organismelor specifice care sunt prevăzute în anexele I și II, care se găsesc în stare izolată și care sunt considerate dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, sunt interzise sau necesită autorizație specială în condițiile menționate de aceeași procedură. Primul paragraf se aplică, de asemenea, acelor organisme care nu sunt vizate de Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 cu privire la eliberarea în mediul ambiant a organismelor modificate genetic (8) sau de alte dispoziții comunitare specifice cu privire la organismele modificate genetic. Alineatul (1) și alineatul (5) litera (a) și alineatul (2) și alineatul (5) litera (b) și alineatul (4) nu se aplică, în conformitate cu condițiile care se stabilesc în temeiul procedurii menționate în articolul 18, în scopuri experimentale sau științifice și pentru selecții varietale. După adoptarea măsurilor stabilite în primul paragraf, paragraful respectiv nu se aplică, în conformitate cu condițiile care se stabilesc în temeiul procedurii menționate în articolul 18, în scopuri experimentale sau științifice și pentru selecții varietale.

Articolul 4

(1) Statele membre interzic introducerea pe teritoriile lor a plantelor sau a produselor vegetale enumerate în anexa III, partea A, în cazul în care acestea provin din țările relevante menționate în partea respectivă din anexă. (2) Statele membre asigură că, de la 1 iunie 1993, este interzisă introducerea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte enumerate în anexa III, partea B în zonele protejate aflate pe teritoriul lor. (3) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 18, anexa III este revizuită astfel încât partea A să conțină plante, produse vegetale și alte obiecte care prezintă un risc fitosanitar pentru toate regiunile din Comunitate, iar partea B să conțină plante, produse vegetale și alte obiecte care prezintă un risc fitosanitar numai în zonele protejate. Se specifică aici zonele protejate. (4) De la 1 iunie 1993, alineatul (1) nu se mai aplică plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte originare din Comunitate. (5) Alineatele (1) și (2) nu se aplică, în conformitate cu condițiile care se stabilesc în temeiul procedurii menționate în articolul 18, în scopuri experimentale sau științifice și pentru selecții varietale. (6) Considerând că nu există riscul răspândirii organismelor dăunătoare, un stat membru poate să prevadă ca alineatele (1) și (2) să nu se aplice, în cazuri individuale specifice, plantelor, produselor vegetale și altor obiecte care sunt cultivate, produse sau folosite în apropierea zonei de frontieră cu o țară terță și sunt introduse în statul membru pentru a fi folosite în locuri din apropierea zonei de frontieră de pe teritoriul său. În cazul în care se acordă această derogare, statul membru specifică locul și numele persoanei care folosește planta sau produsul respectiv. Aceste amănunte, care sunt actualizate în mod regulat, sunt puse la dispoziția Comisiei. Plantele, produsele vegetale și alte obiecte care fac obiectul derogării în conformitate cu primul paragraf sunt însoțite de documente care atestă locul din care provin plantele, produsele vegetale și alte obiecte din țara terță relevantă.

Articolul 5

(1) Statele membre interzic introducerea pe teritoriul lor a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte enumerate în anexa IV, partea A, dacă nu sunt îndeplinite cerințele speciale relevante menționate în această parte din anexă. (2) De la 1 iunie 1993, statele membre interzic introducerea și circulația în zonele protejate a plantelor, produselor vegetale și a obiectelor enumerate în anexa IV, partea B, dacă nu sunt îndeplinite cerințele speciale menționate în această parte din anexă. (3) În conformitate cu procedura menționată la articolul 18, anexa IV se modifică în conformitate cu criteriile stabilite în articolul 3 alineatul (6). (4) De la 1 iunie 1993, statele membre prevăd ca alineatul (1) să se aplice și circulației plantelor, produselor vegetale și altor obiecte de pe teritoriul unui stat membru, fără a aduce însă atingere articolului 6 alineatul (7). Acest alineat, precum și alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul circulației cantităților mici de plante, produselor vegetale, alimentelor și hranei pentru animale, în cazul în care acestea sunt destinate folosirii de către proprietar sau de către destinatar în scopuri neindustriale sau necomerciale sau pentru consum în timpul transportului, cu condiția să nu existe nici un risc al răspândirii organismelor dăunătoare. (5) Alineatele (1), (2) și (4) nu se aplică, în conformitate cu condițiile care se stabilesc în urma procedurii menționate la articolul 18, în scopuri experimentale sau științifice și pentru selecții varietale. (6) Cu condiția să nu existe nici un risc al răspândirii organismelor dăunătoare, statul membru poate să prevadă ca alineatele (1), (2) și (4) să nu se aplice, în cazuri individuale specifice, plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte care sunt cultivate, produse sau folosite în apropierea zonei de frontieră cu o țară terță și sunt introduse în statul membru pentru a fi folosite în locuri din apropierea zonei de frontieră de pe teritoriul său. În cazul în care se acordă această derogare, statul membru specifică locul și numele persoanei care folosește planta sau produsul respectiv. Aceste amănunte, care sunt actualizate în permanență, sunt puse la dispoziția Comisiei. Plantele, produsele vegetale și alte obiecte care fac obiectul derogării în conformitate cu primul paragraf sunt însoțite de documente care atestă din care parte a statului terț relevant provin plantele, produsele vegetale și alte obiecte.

Articolul 6

(1) Statele membre prevăd, cel puțin în ceea ce privește introducerea în alt stat membru a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte enumerate în anexa V, partea A, ca acestea din urmă și ambalajul lor să fie examinate meticulos și în mod oficial fie întregime, fie pe baza unor probe reprezentative și, dacă este necesar, se examinează oficial și vehiculele cu care se face transportul, pentru a se asigura că: (a) acestea nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare enumerate în anexa I, partea A; (b) în cazul plantelor și produselor vegetale enumerate în anexa II, partea A, acestea nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare relevante cuprinse în acea parte din anexă; (c) în cazul plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte enumerate în anexa IV, partea A, acestea se conformează cerințelor speciale relevante menționate în acea parte din anexă; (2) De îndată ce se adoptă măsurilor prevăzute la articolul 3 alineatul (6) litera (a) și în articolul 5 alineatul (3), alineatul (1) din acest articol se aplică numai în ceea ce privește anexa I, partea A, secțiunea II, anexa II, partea A, secțiunea II și anexa IV, partea A, secțiunea II. În cazul în care, pe parcursul examinării efectuate în conformitate cu această prevedere, se detectează organisme dăunătoare enumerate în anexa I, partea A, secțiunea I sau anexa II, partea A, secțiunea I, se consideră că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 10. (3) Statele membre stabilesc măsurile de inspecție menționate la alineatul (1) pentru a se asigura conformitatea cu articolul 3 alineatele (4), (5) și (7) sau articolul 5 alineatul (2), atunci când statul membru de destinație se folosește de una dintre opțiunile enumerate în articolele menționate anterior. (4) Statele membre prevăd ca semințele menționate în anexa IV, partea A, care urmează să fie introduse într-un alt stat membru, să fie examinate în mod oficial pentru a se sigura că sunt în conformitate cu cerințele speciale relevante enumerate în acea parte din anexă. (5) De la 1 iunie 1993 și fără a aduce atingere alineatului (7), alineatelor (1), (3) și (4) se aplică, de asemenea, circulației plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul statului membru. Alineatele (1), (3) și (4) nu se aplică, în ceea ce privește organismele dăunătoare enumerate în anexa I, partea B sau în anexa II, partea B și cerințelor speciale prevăzute în anexa IV, partea B, circulației plantelor, a produselor vegetale și altor obiecte în interiorul sau în afara zonei protejate. Examinările oficiale menționate la alineatele (1), (3) și (4) se efectuează în conformitate cu următoarele dispoziții: (a) Se extind asupra plantelor și produselor vegetale cultivate, produse sau folosite de producător sau prezente într-o altă formă la sediul acestuia, precum și în mediul de cultură folosit în acel loc. (b) Se efectuează la sediul producătorului, de preferat la locul de producție. (c) Se efectuează în mod frecvent la intervale de timp corespunzătoare, cel puțin o dată pe an, și cel puțin prin observare vizuală, fără a aduce atingere cerințelor speciale enumerate în anexa IV; se iau măsuri suplimentare atunci când acest lucru este cerut în conformitate cu alineatul (8). Orice producător pentru care, în conformitate cu alineatele (1)-(4), este necesară examinarea oficială menționată în cel de-al doilea paragraf, este înregistrat într-un registru oficial sub un număr de înregistrare prin care să fie identificat. Registrele oficiale astfel completate sunt accesibile Comisiei, la cerere. Producătorului îi revin anumite obligații stabilite în conformitate cu alineatul (8). În special, el anunță de îndată organismul oficial responsabil din statul membru în cauză cu privire la orice prezență neobișnuită de organisme dăunătoare, simptome sau orice alte anomalii ale plantelor. Alineatele (1), (3) și (4) nu se aplică în cazul circulației unor cantități mici de plante, produse vegetale, alimente sau hrană pentru animale, în cazul în care se intenționează folosirea lor de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale și necomerciale sau pentru consum pe parcursul transportului, cu condiția să nu existe riscul răspândirii organismelor dăunătoare. (6) De la 1 iunie 1993, statele membre prevăd ca producătorii unor anumite plante, produse vegetale sau ai altor obiecte care nu sunt enumerate în lista de la anexa V, partea A, specificate în conformitate cu alineatul (8) sau depozitele colective sau centrele de distribuție din zona de producție sunt, la rândul lor, înregistrate într-un registru local, regional sau național în conformitate cu alineatul (5) al treilea paragraf. Acestea pot fi oricând supuse examinărilor prevăzute la alineatul (5) al doilea paragraf. În conformitate cu alineatul (8), se poate crea un sistem prin care anumite plante, produse vegetale și alte obiecte pot, dacă este necesar și în măsura în care este posibil, să fie cercetate până la origine, ținând seama de natura producției sau de condițiile de comercializare. (7) Statele membre pot, în măsura în care răspândirea organismelor dăunătoare nu reprezintă o temere, să scutească — micii producători sau prelucrători a căror întreagă producție și vânzare de plante, produse vegetale și alte obiecte sunt destinate folosirii finale de către persoane de pe piața locală și care, prin profesie, nu sunt implicate în producția de plante (circulație pe plan local) prin înregistrare oficială stabilită în conformitate cu alineatele (5) și (6) sau — circulația pe plan local a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte care provin de la producătorii astfel scutiți de examinarea oficială cerută în conformitate cu alineatele (5) și (6). Dispozițiile prezentei directive privind circulația pe plan local sunt revizuite de către Consiliu până la 1 ianuarie 1998 pe baza unei propuneri a Comisiei și în lumina experienței dobândite. (8) În conformitate cu procedura stabilită în articolul 18, se adoptă dispoziții de punere în aplicare în ceea ce privește: — condițiile mai puțin stringente privind circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cadrul unei zone protejate stabilite pentru plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate cu privire la unul sau mai multe organisme dăunătoare; — garanțiile cu privire la circulația plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte printr-o zonă protejată stabilită pentru plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate cu privire la unul sau mai multe organisme dăunătoare; — frecvența și calendarul examinării oficiale, inclusiv acțiuni suplimentare menționate la alineatul (5), al doilea paragraf, litera (c); — obligațiile care revin producătorilor înregistrați menționate la alineatul (5), al patrulea paragraf; — specificația produselor menționate la alineatul (6), precum și produsele pentru care se prevede sistemul menționat la alineatul (6); — alte cerințe privind scutirea menționată la alineatul (7), în special în ceea ce privește conceptele de „mic producător” și „piață locală” și procedurile relevante. (9) Normele de punere în aplicare privind procedura de înregistrare și numărul de înregistrare menționat la cel de-al treilea paragraf din alineatul (5) pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 7

(1) Atunci când, pe baza examinării prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (3), se consideră că au fost îndeplinite condițiile respective, se poate emite un certificat fitosanitar în conformitate cu modelul din anexa VII, partea A, redactat în cel puțin o limbă comunitară oficială și completat, cu excepția ștampilei și a semnăturii fie în întregime cu majuscule, fie în întregime dactilografiat și de preferință într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de destinație. Denumirea botanică a plantelor este menționată în limba latină. Modificările neautorizate sau ștersăturile acestui certificat anulează certificatul. Orice copie a acestui certificat se emite numai cu mențiunea „copie” sau „duplicat” imprimată sau ștampilată pe acesta. (2) Statele membre prevăd ca plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în anexa V, partea A să nu poată fi introduse într-un alt stat membru dacă nu sunt însoțite de un certificat fitosanitar eliberat în conformitate cu alineatul (1). Certificatul fitosanitar nu poate fi întocmit cu mai mult de 14 zile înainte de data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte părăsesc statul membru expeditor. (3) Acțiunea pe care o vor întreprinde statele membre pentru punerea în aplicare a articolului 6 alineatul (3), în măsura în care este vorba despre semințele menționate în anexa IV, partea B, și a articolului 6 alineatul (4) este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 până la 31 decembrie 1991.

Articolul 8

(1) Cu excepția cazului în care apare una dintre eventualitățile prevăzute la alineatul (2), statele membre prevăd ca plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în anexa V, partea A, care au fost introduse pe teritoriul lor dintr-un stat membru și care urmează să fie introduse pe teritoriul altui stat membru sunt scutite de o inspecție suplimentară în conformitate cu articolul 6, în cazul în care sunt însoțite de un certificat fitosanitar din partea unui stat membru, eliberat în conformitate cu specimenul din anexa VII, partea A. (2) Atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte dintr-un stat membru au fost separate sau stocate sau ambalajul lor a fost schimbat într-un al doilea stat membru și au fost apoi introduse într-un al treilea stat membru, celui de-al doilea stat membru nu i se poate cere să efectueze o nouă inspecție în conformitate cu articolul 6 dacă se declară în mod oficial că aceste produse nu au fost expuse pe acest teritoriu vreunui risc care ar pune sub semnul întrebării conformitatea cu condițiile prevăzute la articolul 6. În acest caz, se emite un certificat fitosanitar de reexpediție, numai într-un singur exemplar, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa VII, partea B, redactat în cel puțin una dintre limbile comunitare oficiale și completat, cu excepția ștampilei și a semnăturii, fie în întregime cu majuscule, fie în întregime dactilografiat și, de preferință, într-una dintre limbile oficiale ale statului membru de destinație. Acest certificat trebuie anexat la certificatul fitosanitar emis de primul stat membru sau la o copie autentificată a acestui certificat. Certificatul poate fi denumit „certificat fitosanitar pentru reexport”. Articolul 8 alineatul (1), al doilea paragraf, se aplică mutatis mutandis. Certificatul fitosanitar de reexpediție nu poate fi întocmit cu mai mult de 14 zile înainte de data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte părăsesc țara reexpeditoare. (3) Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, atunci când plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt introduse succesiv în mai multe state membre. Dacă, în acest caz, s-a emis mai mult de un singur certificat de reexpediție, produsele trebuie să fie însoțite de următoarele documente: (a) ultimul certificat fitosanitar sau o copie a acestuia, (b) ultimul certificat fitosanitar de reexpediție, (c) certificatele fitosanitare de reexpediție anterioare certificatului menționat la litera (b) sau copiile autorizate ale acestora.

Articolul 9

(1) În cazul plantelor, al produselor vegetale sau al altor obiecte la care se aplică cerințele speciale prevăzute în anexa IV, partea A, certificatul fitosanitar oficial cerut în conformitate cu articolul 7 se emite în țara de origine a plantei, a produselor vegetale sau a altor obiecte, cu excepția: — în cazul lemnului, în cazul în care, în conformitate cu cerințele speciale stabilite în anexa IV, partea A, este suficient ca acesta să fie decojit; — în alte cazuri, în măsura în care cerințele speciale stabilite în anexa IV, partea A, pot fi îndeplinite și în alte locuri decât locul de origine. (2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul introducerii în statele membre a plantelor și a produselor vegetale din anexa IV, partea B ale căror denumiri sunt indicate pe produsele respective din acea parte a anexei.

Articolul 10

(1) De la 1 iunie 1993, atunci când, pe baza examinării prevăzute la articolul 6 alineatele (1), (3) și (4) și efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (5), se consideră că au fost îndeplinite condițiile din aceste alineate, în locul certificatelor fitosanitare menționate la articolele 7 și 8, se emite un pașaport fitosanitar în conformitate cu dispozițiilor care se pot adopta în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. În cazul în care examinarea nu se referă la condițiile privind zonele protejate sau atunci când se consideră că astfel de condiții nu au fost îndeplinite, pașaportul fitosanitar care a fost emis nu este valabil pentru aceste zone și are aplicată pe el marca prevăzută pentru astfel de cazuri în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (f). (2) De la 1 iunie 1993, plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în anexa V, partea A, secțiunea I nu pot circula în Comunitate decât pe plan local în sensul articolului 6 alineatul (7), în cazul în care atât ele, cât și ambalajul lor sau vehiculele care le transportă nu sunt însoțite de un certificat fitosanitar valabil pentru teritoriul în cauză și eliberat în conformitate cu alineatul (1). De la 1 iunie 1993, plantele, produsele vegetale și alte obiecte enumerate în anexa V, partea A, secțiunea II nu se pot introduce într-o zonă protejată specificată sau nu se pot deplasa în interiorul acesteia dacă atât ele, cât și ambalajul lor sau vehiculele care le transportă nu sunt însoțite de un certificat fitosanitar valabil pentru zona respectivă și eliberat în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (8) cu privire la transportul prin zonele protejate, dispozițiile prezentului paragraf nu se aplică. Primul și cel de-al doilea paragraf nu se aplică în cazul circulației unor cantități mici de plante, produse vegetale, alimente sau hrană pentru animale, în cazul în care se intenționează folosirea lor de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale și necomerciale sau pentru consum pe perioada transportului, cu condiția să nu prezinte riscul de răspândire a organismelor dăunătoare. (3) Pașaportul fitosanitar poate fi înlocuit, la o dată ulterioară și în orice zonă din Comunitate, cu un alt pașaport, în conformitate cu următoarele dispoziții: — înlocuirea pașaportului fitosanitar poate avea loc numai în caz fie de divizare de loturi, fie de combinare a mai multor loturi sau a părților acestora, fie de schimbare a statutului fitosanitar al loturilor, fără a aduce atingere cerințelor speciale prevăzute în anexa IV sau în alte cazuri specificate în conformitate cu paragraful (4); — înlocuirea poate avea loc numai la solicitarea unei persoane fizice sau juridice fie că aceasta este producător, fie că nu, înregistrată într-un registru oficial, în conformitate cu cel de-al treilea paragraf din articolul 6 alineatul (5), mutatis mutandis; — înlocuirea pașaportului poate fi pregătită numai de organismul oficial responsabil din zona în care se află sediul solicitant și numai dacă se poate garanta identitatea produsului respectiv și absența oricărui risc de infectare provocat de organismele dăunătoare enumerate în anexele I și II după ce acel produs a fost expediat de către producător; — procedura de înlocuire trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile care se pot adopta în conformitate cu alineatul (4); — pașaportul de înlocuire trebuie să poarte o marcă specială, precizată în conformitate cu alineatul (4) și să includă numărul producătorului original și, în cazul în care în statutul fitosanitar a survenit vreo modificare, numărul operatorului responsabil pentru modificarea respectivă. (4) În conformitate cu procedura menționată la articolul 18, se pot adopta dispozițiile de punere în aplicare cu privire la: — procedurile detaliate pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare în conformitate cu cele stabilite în alineatul (1); — condițiile în care pașaportul fitosanitar poate fi înlocuit în conformitate cu alineatul (3), prima liniuță; — detaliile procedurii pentru pașaportul de înlocuire în conformitate cu alineatul (3), a treia liniuță; — marca specială cerută pentru pașaportul de înlocuire în conformitate cu alineatul (3), a cincea liniuță.

Articolul 11

(1) Atunci când, pe baza examinării prevăzute la articolul 6 alineatele (1), (3) și (4) și efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (5), se consideră că nu au fost îndeplinite condițiile din aceste alineate, nu se emite pașaportul fitosanitar, fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol. (2) În cazuri speciale în care s-a stabilit că, având în vedere natura rezultatelor obținute în urma examinării în cauză, acea parte din plante sau produse vegetale cultivate, produse sau folosite de către producător sau prezente sub o altă formă la sediul acestuia sau partea din mediul de cultură, folosit acolo, nu poate să prezinte riscul răspândirii organismelor dăunătoare, alineatul (1) nu se aplică părții respective. (3) În cazul în care se aplică alineatul (1), plantele, produsele vegetale sau mediul de cultură în cauză fac obiectul uneia sau al mai multora dintre următoarele măsuri oficiale: — tratament corespunzător, urmat de eliberarea pașaportului fitosanitar corespunzător în conformitate cu articolul 10, în cazul în care se consideră că, în urma tratamentului, condițiile au fost îndeplinite; — un permis de circulație, sub control oficial, către zonele în care acestea nu prezintă nici un risc suplimentar; — un permis de circulație, sub control oficial, către zonele unde are loc prelucrarea industrială; — distrugerea. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se pot adopta dispozițiile de punere în aplicare cu privire la: — condițiile în care trebuie sau nu trebuie să fie adoptate una sau mai multe măsuri din cele menționate în primul paragraf; — caracteristicile și condițiile specifice pentru luarea acestor măsuri. (4) În cazul în care se aplică alineatul (1), activitățile producătorului sunt suspendate parțial sau total, până când se asigură eliminarea riscului de răspândire a organismelor dăunătoare. Articolul 10 nu se aplică pe toată durata suspendării. (5) Atunci când, pe baza examinării oficiale efectuată în conformitate cu articolul 6 alineatul (6), se consideră că produsele menționate aici conțin organismele dăunătoare enumerate în anexele I și II, alineatele (2), (3) și (4) din acest articol se aplică mutatis mutandis.

Articolul 12

(1) Statele membre nu solicită nici o declarație suplimentară în legătură cu certificatele fitosanitare menționate la articolele 7, 8 sau 9. (2) În cazul în care se consideră că o parte din lotul de plante, produse vegetale sau alte obiecte este contaminată cu organismele dăunătoare enumerate în anexele I și II, introducerea celeilalte părți nu este interzisă cu condiția să nu existe pericolul unei contaminări și să nu existe posibilitatea răspândirii organismelor dăunătoare. (3) Statele membre prevăd că certificatele fitosanitare sau certificatele fitosanitare de re-expediție, prezentate la intrarea plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte pe teritoriul lor, trebuie să aibă aplicată o ștampilă de intrare din partea serviciului competent care să specifice cel puțin denumirea acestui serviciu și data intrării. (4) Statele membre se asigură ca organizația lor pentru protecția plantelor să informeze organizația pentru protecția plantelor din statul membru expeditor despre toate cazurile în care plantele, produsele vegetale și alte obiecte care provin din statul membru respectiv au fost interceptate ca supuse interdicțiilor sau restricțiilor cu privire la măsurile fitosanitare. Această informație nu aduce atingere măsurilor pe care prima organizație pentru protecția plantelor menționată le poate considera necesare în ceea ce privește lotul interceptat și este transmisă cât mai repede cu putință astfel încât respectiva organizație pentru protecția plantelor să poată examina cazul, în special pentru a lua măsurile necesare în vederea prevenirii unor alte cazuri similare și, după caz și în măsura în care se poate, a luării de măsuri cu privire la transportul interceptat, în conformitate cu gradul de risc al cazului în speță. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se poate crea un sistem de informare standardizat. (5) De la 1 ianuarie 1993, statele membre organizează controale oficiale pentru asigurarea conformității cu dispozițiile prezentei directive, în special cu articolul 10 alineatul (2), care se realizează la întâmplare și fără vreo discriminare în ceea ce privește originea plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte și în conformitate cu următoarele dispoziții: — controale ocazionale, la orice oră și în orice loc în care sunt deplasate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte; — controale ocazionale la locul în care sunt cultivate, stocate sau scoase la vânzare plantele, produsele vegetale sau alte obiecte, precum și la sediul cumpărătorilor; — controale ocazionale concomitent cu orice altă verificare a documentelor efectuată din alte motive decât cele legate de sănătatea plantelor. Controalele trebuie să aibă loc în mod regulat la sediile înregistrate în registrul oficial în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) și articolul 13 alineatul (8) și pot avea loc în mod regulat la sediile înregistrate în registrul oficial în conformitate cu articolul 6 alineatul (6). Controalele pot avea anumite ținte în cazul în care ceva sugerează că una sau mai multe dispoziții ale prezentei directive nu au fost respectate. (6) În calitate de consumatori finali implicați profesional în producția de plante, agenții comerciali ai plantelor, ai produselor vegetale sau ai altor obiecte, rețin pașapoartele fitosanitare conexe pentru cel puțin un an de zile și înregistrează în evidențele lor principalele date din acestea. Inspectorii au acces la plante, produse vegetale sau alte obiecte în orice etapă a producției sau a comercializării. Aceștia au dreptul să facă orice investigație necesară pentru controalele oficiale în cauză, inclusiv cele legate de pașapoartele fitosanitare sau de registre. (7) Statele membre pot să fie asistate în timpul controalelor oficiale de către experții menționați la articolul 21. (8) Atunci când, prin controalele oficiale efectuate în conformitate cu alineatele (5) și 6, se stabilește că plantele, produsele vegetale sau alte obiecte prezintă riscul răspândirii organismelor dăunătoare, acestea trebuie să devină obiectul măsurilor oficiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3).

Articolul 13

(1) Statele membre prevăd că, în ceea ce privește introducerea pe teritoriul lor a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte enumerate în anexa V, partea B și originare din țări terțe: (a) aceste plante, produse vegetale și alte obiecte și ambalajul lor sunt inspectate meticulos și în mod oficial fie în întregime, fie prin eșantioane reprezentative și că, dacă este necesar, vehiculele care asigură transportul sunt și ele inspectate meticulos în mod oficial pentru a se asigura, în măsura în care se poate, — că nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare enumerate în anexa I, partea A; — în cazul plantelor și produselor vegetale enumerate în anexa II, partea A, că nu sunt contaminate cu organismele dăunătoare respective enumerate în acea parte din anexă; — în ceea ce privește plantele, produselor vegetale sau alte obiecte enumerate în anexa IV, partea A, că îndeplinesc cerințele speciale relevante precizate în acea parte din anexă; (b) că sunt însoțite de certificatele precizate la articolele 7 sau 8 și că certificatul fitosanitar nu poate fi emis mai devreme de 14 zile de la data la care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte părăsesc țara expeditoare. Certificatele prevăzute la articolele 7 sau 8 conțin informații în conformitate cu modelul definit în anexa la CIPP, în conformitate cu modificarea din 21 noiembrie 1979, indiferent de forma lor și sunt emise de autoritățile împuternicite în acest scop în cadrul CIPP sau, în cazul țărilor necontractante, pe baza legislației sau a reglementărilor țării respective. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se pot întocmi liste cu autoritățile împuternicite de diferitele state terțe să emită certificate. Prin derogare de la primul paragraf, certificatele fitosanitare emise în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la CIPP, versiunea originală, pot fi folosite pentru o perioadă de tranziție. Data expirării unei astfel de perioade poate fi stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. (2) Alineatul (1) din acest articol se aplică în cazurile menționate la articolul 6 alineatul (4) și articolul 7 alineatul (3). (3) Statele membre pot prevedea, de asemenea, că transporturile originare din țările terțe, declarate că nu conțin plante, produse vegetale și alte obiecte enumerate în anexa V, partea B, sunt inspectate oficial în cazul în care există un motiv serios să se creadă că sunt încălcate reglementările în această privință. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17: — trebuie să se specifice cazurile în care se efectuează aceste inspecții; — pot fi stabilite metodele de inspecție. În cazul în care, după efectuarea inspecției, rămâne îndoieli cu privire la identitatea transportului, în special în ceea ce privește genul, specia sau originea, se consideră că transportul conține plante, produse vegetale sau alte obiecte enumerate în anexa V, partea B. (4) Presupunând că nu există riscul răspândirii organismelor dăunătoare: — alineatele (1) și (2) din acest articol nu se aplică atunci când plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt transportate direct între două puncte din Comunitate tranzitând teritoriul unui stat terț; — alineatele (1) și (2) din prezentul articol și articolul 4 alineatul (1) nu se aplică în cazul tranzitării pe teritoriul Comunității; — alineatele (1) și (2) din acest articol nu se aplică în cazul circulației unor cantități mici de plante, produse vegetale, alimente sau hrană pentru animale, în cazul în care se intenționează folosirea lor de către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale și necomerciale sau pentru consum pe parcursul transportului. (5) Alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu se aplică, în conformitate cu condițiile care urmează să fie stabilite în temeiul procedurii prevăzute la articolul 18, în scopuri experimentale sau științifice și la lucrări pe selecții varietale. (6) Presupunând că nu există nici un fel de risc de răspândire a organismelor dăunătoare, statul membru poate să prevadă că alineatele (1) și (2) nu se aplică, în cazuri individuale speciale, plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte care sunt cultivate, produse sau folosite în apropierea zonei de frontieră cu o țară terță și sunt introduse în statul membru pentru a fi folosite în locuri din apropierea zonei de frontieră a teritoriului său. În cazul în care se acordă o astfel de derogare, statul membru specifică locul și numele persoanei care îl lucrează. Aceste detalii, care sunt actualizate în mod regulat, sunt puse la dispoziția Comisiei. Plantele, produsele vegetale și alte obiecte care fac obiectul derogării în conformitate cu paragraful 1 sunt însoțite de documente care trebuie să indice locul din statul terț respectiv din care provin aceste plante, produse vegetale sau alte obiecte. (7) Se poate conveni, în cadrul unor înțelegeri tehnice stabilite între Comisie și organismele competente din anumite state terțe și aprobate în conformitate cu procedura menționată la articolul 18, că activitățile legate de inspecțiile menționate la alineatul (1) litera (a) din acest articol se pot desfășura, de asemenea, sub autoritatea Comisiei și în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare din articolul 21 în statul terț respectiv, în colaborare cu organizația oficială pentru protecția plantelor din acel stat. (8) De la 1 iunie 1993, alineatul (1) litera (a) se aplică, în cazul transporturilor către o zonă protejată, organismelor dăunătoare și cerințelor speciale enumerate în partea B din anexele I, II și respectiv IV. De la aceeași dată, alineatul (1) se aplică, cu ocazia primei introduceri a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte în Comunitate, fără a aduce atingere acordurilor specifice încheiate în acest sens între Comunitate și anumite state terțe. Statele membre prevăd ca importatorii fie că sunt producători, fie nu, trebuie să fie incluși într-un registru oficial în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) mutatis mutandis. Inspecțiile, atunci când constau în controale ale documentelor sau ale identității și controalele destinate asigurării conformității cu dispozițiile articolului 4, trebuie să fie efectuate în același loc și în același timp cu celelalte formalități administrative cu privire la import, inclusiv formalitățile vamale. Inspecțiile, atunci când constau în controale fitosanitare, se efectuează în locurile în care inspecțiile se fac în conformitate cu cel de-al treilea paragraf sau în apropierea acelor locuri. Autoritățile competente din statele membre înaintează Comisiei și celorlalte state membre lista cu punctele de intrare. Cu toate acestea, în aceste cazuri particulare, controalele fitosanitare se pot efectua la locul de destinație atât timp cât există garanțiile specifice pentru transportul plantelor, al produselor vegetale și al altor obiecte. Dispozițiile de punere în aplicare care pot stipula condițiile minime sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 18. Controalele fitosanitare sunt considerate parte integrantă a formalităților menționate în cel de-al treilea paragraf. Statele membre pot face derogare de la dispozițiile acestui alineat numai în condițiile prevăzute ca făcând parte din mecanismele tehnice menționate la alineatul (7). (9) Există o contribuție financiară comunitară pentru statele membre în vederea întăririi infrastructurilor de inspecție, în măsura în care acestea sunt destinate controalelor fitosanitare efectuate în conformitate cu alineatul (8), al patrulea paragraf. Scopul acestei contribuții este de a îmbunătăți dotarea, la alte posturi de inspecție decât cele aflate la locul de destinație, cu echipamentele și facilitățile necesare efectuării inspecției și examinării și, dacă este necesar, aplicării măsurilor prevăzute la alineatul (11), peste nivelul deja obținut în conformitate cu condițiile minime stipulate de dispozițiile de punere în aplicare în temeiul alineatului (8), al patrulea paragraf. Comisia propune introducerea unor alocări corespunzătoare în acest scop în bugetul general al Uniunii Europene. În limitele stabilite de alocările disponibile în acest sens, contribuția Comunității acoperă până la 50 % din cheltuielile direct legate de îmbunătățirea echipamentului și a instalațiilor. Amănuntele sunt prevăzute în regulamentul de punere în aplicare, în conformitate cu procedura menționată la articolul 18. Alocarea și suma contribuției financiare comunitare sunt decise în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, în lumina informațiilor și a documentelor prezentate de statul membru respectiv și, dacă este necesar, a rezultatelor investigației efectuate sub autoritatea Comisiei de către experții menționați la articolul 21 și în funcție de alocările disponibile în acest sens. (10) De la 1 iunie 1993, articolul 10 alineatele (1) și (3) se aplică în același fel plantelor, produselor vegetale sau altor obiecte menționate la alineatul (1) din acest articol în măsura în care ele se găsesc în anexa V, partea A și, dacă se consideră, pe baza inspecției prevăzute la alineatul (8), că au fost îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1). (11) De la 1 iunie 1993, dacă nu se consideră, pe baza inspecțiilor prevăzute la alineatul (8), că au fost îndeplinite condițiile din alineatul (1), se iau de îndată una sau mai multe dintre următoarele măsuri oficiale: — tratament corespunzător atunci când se consideră că, în urma tratamentului, condițiile au fost îndeplinite; — eliminarea din lot a produselor infectate/infestate; — impunerea unei perioade de carantină până la obținerea rezultatelor examinărilor sau ale testelor oficiale; — refuzul permisiunii de a trimite produsele la o destinație în afara Comunității; — distrugerea. Articolul 11 alineatul (3), al doilea paragraf, se aplică mutatis mutandis. În cazul eliminării menționate la primul paragraf, a doua liniuță, sau a refuzului menționat la primul paragraf, a patra liniuță, statele membre prevăd că certificatele fitosanitare sau certificatele fitosanitare de reexpediție prezentate atunci când plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt prezentate să intre pe teritoriul lor, sunt anulate de către organismele responsabile relevante. În momentul anulării, certificatul menționat are pe față și într-un loc foarte vizibil o ștampilă triunghiulară, de culoare roșie, cu marca „certificat anulat”, aplicată de către organismele responsabile corespunzătoare care să menționeze cel puțin numele acestora și data refuzului, cu litere mari și cel puțin într-una dintre limbile oficiale ale Comunității.

Articolul 14

Consiliul, acționând la propunerea Comisiei, adoptă orice modificare adusă anexelor. Cu toate acestea, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se adoptă următoarele: (a) titlurile adiționale la anexa III în legătură cu anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte originare din țările terțe specificate, cu condiția ca: (i) aceste titluri să fie introduse la cererea statului membru care aplică deja interdicții speciale cu privire la introducerea acestor produse din țările terțe; (ii) organismele dăunătoare prezente în țara de origine constituie un risc fitosanitar pentru întreaga Comunitate sau numai pentru o parte a acesteia și (iii) posibila apariție a acestora pe produsele în cauză nu poate fi detectată în mod efectiv în momentul introducerii lor; (b) titlurile adiționale la celelalte anexe privind anumite plante, produse vegetale sau alte obiecte originare din țările terțe specificate, cu condiția ca: (i) aceste titluri să fie introduse la cererea statului membru care aplică deja interdicții speciale cu privire la introducerea acestor produse din țările terțe și (ii) organismele dăunătoare prezente în țara de origine constituie un risc fitosanitar pentru întreaga Comunitate sau o parte a acesteia în ceea ce privește culturile pentru care nu se poate prevede mărimea posibilelor pagube; (c) orice modificare a părții B a anexelor, în acord cu statul membru în cauză; (d) orice altă modificare a anexelor care urmează să fie făcută în lumina noile cunoștințe științifice și tehnice.

Articolul 15

(1) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 sau, în cazuri de urgență, cu procedura prevăzută la articolul 19, statele membre pot fi autorizate la cerere să ofere derogări: — de la articolul 4 alineatele (1) și (2) cu privire la anexa III, partea A și partea B, fără a aduce atingere dispozițiile articolului 4 alineatul (5) și de la articolul 5 alineatele (1) și (2) și a treia liniuță din articolul 13 alineatul (1) litera (a) cu privire la alte cerințe precizate în anexa IV, partea A, secțiunea I și anexa IV, partea B; — de la articolul 7 alineatul (2) și articolul 13 alineatul (1) litera (b), în cazul lemnului, în cazul în care se oferă măsuri de siguranță echivalente, cu condiția că s-a stabilit faptul că riscul de răspândire al organismelor dăunătoare este prevenit de unul sau de mai mulți factori, după cum urmează: — originea plantelor sau a produselor vegetale; — tratament corespunzător; — precauții speciale pentru folosirea plantelor sau a produselor vegetale. Riscul este evaluat pe baza informațiilor științifice și tehnice disponibile; în cazul în care aceste informații nu sunt suficiente, ele sunt suplimentate cu noi solicitări de informații și, după caz, cu investigații efectuate sub autoritatea Comisiei și în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolului 21 din țara de origine a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză. Fiecare autorizație se aplică în mod individual pe întreg teritoriul Comunității sau numai pe o parte a acestuia în conformitate cu condițiile care iau în considerare riscul de răspândire al organismelor dăunătoare prezentat de produsul respectiv în zonele protejate sau în anumite regiuni, avându-se în vedere diferențele la nivelul agriculturii și al condițiilor ecologice. În astfel de cazuri, statele membre respective sunt scutite în mod expres de anumite obligații care derivă din dispozițiile menționate mai sus în luarea de decizii pentru acordarea autorizațiilor. Riscul este evaluat pe baza informațiilor științifice și tehnice. În cazul în care aceste informații nu sunt suficiente, ele sunt suplimentate cu noi solicitări de informații și, după caz, cu investigații efectuate de către Comisie în țara de origine a plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în cauză. (2) În cazul derogărilor prevăzute la alineatul (1), se cere o declarație oficială pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu care sunt respectate condițiile pentru acordarea derogării. (3) Statele membre informează Comisia în legătură cu derogările pe care le-au acordat în conformitate cu alineatul (1). Comisia aduce anual la cunoștință celorlalte state membre aceste informații. În conformitate cu procedura din articolul 17, statele membre pot fi scutite de furnizarea acestor informații.

Articolul 16

(1) Fiecare stat membru anunță de îndată Comisia și celelalte state membre în legătură cu apariția pe teritoriul lor a oricăruia dintre organismele dăunătoare enumerate în anexa I, partea A, secțiunea I sau anexa II, partea A, secțiunea I sau cu privire la apariția într-o parte din teritoriul său, apariție care anterior era necunoscută, a oricăruia dintre organismele dăunătoare enumerate în anexa I, partea A, secțiunea II sau în partea B sau în anexa II, partea A, secțiunea II sau în partea B. Statul membru ia toate măsurile necesare pentru eradicarea sau, atunci cînd acest lucru nu este posibil, pentru prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare în cauză. El informează Comisia și celelalte state membre în legătură cu măsurile luate. (2) Fiecare stat membru aduce de îndată la cunoștința Comisiei și a celorlalte state membre apariția reală sau posibilă a oricăror organisme dăunătoare care nu sunt cuprinse în anexa I sau anexa II, a căror apariție nu a fost cunoscută anterior pe teritoriul său. De asemenea, acesta informează Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile de protecție pe care le-a luat sau intenționează să le ia. Măsurile trebuie, inter alia, să poată preveni riscul răspândirii organismului dăunător în cauză pe teritoriul celorlalte state membre. În ceea ce privește loturile de plante, produse vegetale sau alte obiecte din țările terțe considerate un pericol iminent de introducere sau răspândire a organismelor dăunătoare menționate la alineatul (1) și în primul paragraf al acestui alineat, statul membru respectiv ia de îndată măsurile necesare pentru protecția teritoriului Comunității de pericolul menționat și informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta. În cazul în care statul membru consideră că mai există un alt pericol iminent decât cel menționat la al doilea paragraf, acesta informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile pe care ar dori să le vadă luate. În cazul în care acesta consideră că aceste măsuri nu se iau în timp util pentru a se putea preveni introducerea sau răspândirea organismului dăunător pe teritoriul său, statul membru respectiv poate lua temporar măsurile suplimentare pe care le consideră necesare, atât timp cât Comisia nu adoptă măsurile menționate la alineatul (3). Comisia prezintă un raport Consiliului cu privire la aplicarea acestei dispoziții, împreună cu orice propunere, până la 31 decembrie 1992. (3) În cazurile menționate la alineatele (1) și (2), Comisia examinează situația cât mai repede posibil în cadrul Comitetului permanent fitosanitar. Investigațiile la fața locului se pot efectua sub autoritatea Comisiei și în conformitate cu dispozițiile relevante din articolul 21. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19, se pot lua măsurile necesare, inclusiv cele prin care se poate decide dacă măsurile luate de către statele membre ar trebui abrogate sau modificate. Comisia urmărește evoluția situației și, în conformitate cu aceeiași procedură, modifică sau abrogă, după caz, măsurile menționate. Până la adoptarea unei măsuri în conformitate cu procedura menționată anterior, statul membru poate să mențină măsurile pe care le-a pus în aplicare. (4) Normele de punere în aplicare a alineatelor (1) și (2) se adoptă, dacă este necesar, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 17

(1) Atunci când se urmează procedura stabilită în acest articol, președintele Comitetului permanent fitosanitar (denumit în continuare „comitetul”) prezintă fără întârziere această chestiune comitetului, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate acorda în conformitate cu gradul de urgență al chestiunii. Avizul este acordat cu majoritatea de voturi în conformitate cu articolul 205 alineatul (5) din tratat în cazul deciziilor pe care Consiliul este solicitat să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului sunt cântărite în conformitate cu cele precizate în acest articol. Președintele nu participă la vot. (3) În cazul în care măsurile sunt conforme cu avizul comitetului, Comisia le adoptă și le aplică de îndată. Atunci când aceste măsuri nu sunt conforme cu avizul comitetului sau atunci când nu s-a acordat nici un aviz, Comisia înaintează de îndată Consiliului o propunere cu privire la măsurile care trebuie luate. Consiliul adoptă măsurile cu majoritate calificată. În cazul în care, după trei luni de la data la care chestiunea a fost prezentată Consiliului, măsurile nu au fost adoptate de către acesta, Comisia adoptă măsurile propuse și le pune în aplicare de îndată, cu excepția cazului în care Consiliul a respins măsurile menționate cu majoritate simplă.

Articolul 18

(1) Atunci când se urmează procedura prezentată de prezentul articol, președintele Comitetului permanent fitosanitar prezintă fără întârziere chestiunea comitetului, din proprie inițiativă sau la cererea statului membru. (2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care președintele îl poate acorda în conformitate cu gradul de urgență al chestiunii. Avizul este acordat cu majoritate de voturi în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) din tratat în cazul deciziilor pe care Consiliul este solicitat să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului sunt cântărite în conformitate cu cele precizate în acest articol. Președintele nu participă la vot. (3) În cazul în care măsurile sunt conforme cu avizul comitetului, Comisia le adoptă și le aplică de îndată. Atunci când aceste măsuri nu sunt conforme cu avizul comitetului sau atunci când nu s-a acordat nici un aviz, Comisia înaintează de îndată Consiliului o propunere cu privire la măsurile care trebuie luate. Consiliul adoptă măsurile cu majoritate calificată. În cazul în care, după trei luni de la data la care chestiunea a fost prezentată Consiliului, măsurile nu au fost adoptate de către acesta, Comisia adoptă măsurile propuse.

Articolul 19

(1) Atunci când se urmează procedura prezentată de prezentul articol, președintele comitetului prezintă fără întârziere chestiunea comitetului, din proprie inițiativă sau la cererea statului membru. (2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen de două zile. Avizul este acordat cu majoritate de voturi în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) din tratat în cazul deciziilor pe care Consiliul este solicitat să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului sunt cântărite în conformitate cu cele precizate în acest articol. Președintele nu participă la vot. (3) În cazul în care măsurile sunt conforme cu avizul comitetului, Comisia le adoptă și le aplică de îndată. Atunci când aceste măsuri nu sunt conforme cu avizul comitetului sau atunci când nu s-a acordat nici un aviz, Comisia înaintează de îndată Consiliului o propunere cu privire la măsurile care trebuie luate. Consiliul adoptă măsurile cu majoritate calificată. În cazul în care, în termen de 15 zile de la data la care chestiunea a fost prezentată Consiliului, măsurile nu au fost adoptate de către acesta, Comisia adoptă măsurile propuse.

Articolul 20

(1) Prezenta directivă nu afectează în nici un fel dispozițiile Comunității în legătură cu cerințele fitosanitare pentru plante sau pentru produsele vegetale, cu excepția cazului în care aceasta prevede sau permite în mod expres cerințe mai stricte în această privință. (2) Modificările la prezenta directivă, care sunt necesare pentru stabilirea unei coerențe cu dispozițiile Comunității menționate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura prezentată la articolul 18. (3) Pentru introducerea pe teritoriul acestora a oricăror plante sau produse vegetale, în special a celor enumerate în anexa VI și a ambalajului lor sau a vehiculelor care le transportă, statele membre pot să ia măsuri fitosanitare speciale împotriva organismelor dăunătoare care în general atacă plantele sau produsele vegetale depozitate.

Articolul 21

(1) Pentru a se asigura aplicarea corectă și uniformă a acestei directive și fără a aduce atingere controalelor efectuate sub autoritatea statelor membre, Comisia poate organiza controale ce urmează să fie efectuate de experți sub autoritatea sa cu privire la sarcinile enumerate în alineatul (3), la fața locului sau nu, în conformitate cu procedurile din acest articol. În cazul în care aceste controale au loc într-un stat membru, ele trebuie efectuate în colaborare cu organizația oficială pentru protecția plantelor din statul membru în conformitate cu alineatele (4) și (5) și în conformitate cu procedurile stabilite în alineatul (7). (2) Experții menționați la alineatul (1) pot fi: — angajați de către Comisie; — angajați de către statele membre și puși la dispoziția Comisiei temporar sau ad-hoc. Experții au obținut, cel puțin într-unul dintre statele membre, calificările necesare persoanelor responsabile de efectuarea și supravegherea inspecțiilor oficiale fitosanitare. (3) Controalele menționate la alineatul (1) pot fi efectuate pentru următoarele sarcini: — monitorizarea examinărilor în conformitate cu articolul 6; — monitorizarea sau, în cadrul dispozițiilor prevăzute la al cincilea paragraf al acestui alineat, efectuarea de inspecții în colaborare cu statele membre în conformitate cu articolul 13 alineatul (1); — desfășurarea activităților specificate în înțelegerile tehnice menționate la articolul 13 alineatul (7); — efectuarea investigațiilor menționate la articolul 15 alineatul (1) și articolul 16 alineatul (3); — asistarea Comisiei în chestiunile menționate la alineatul (6); — îndeplinirea oricărei alte obligații atribuite experților de către Consiliu, cu majoritate calificată, la o propunere din partea Comisiei. (4) În sensul sarcinilor enumerate în alineatul (3), experții menționați la alineatul (1) pot: — să viziteze pepinierele, fermele sau alte locuri în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt cultivate, produse, prelucrate sau depozitate; — să viziteze locurile în care au loc examinările în conformitate cu articolul 6 sau inspecțiile în conformitate cu articolul 13; — să consulte reprezentanții organizațiilor oficiale pentru protecția plantelor din statele membre; — să însoțească inspectorii naționali ai statelor membre atunci când aceștia desfășoară activități în sensul aplicării prezentei directive. (5) În cadrul colaborării menționate la alineatul (1), paragraful 2, organizației oficiale pentru protecția plantelor din statul membru respectiv i se oferă din timp suficiente informații cu privire la sarcina respectivă pentru a permite adoptarea măsurilor necesare. Statele membre iau toate măsurile posibile pentru a se asigura că obiectivele și eficacitatea inspecțiilor nu sunt amenințate. Acestea se asigură că experții își pot îndeplini sarcinile fără vreo piedică și iau toate măsurile posibile ca să le asigure acestora, la cerere, toate facilitățile disponibile necesare, inclusiv echipamentul de laborator și personalul. Comisia se asigură că rambursarea cheltuielilor rezultate în urma acestor solicitări, în limitele alocărilor disponibile în acest sens în bugetul general al Uniunii Europene. Ori de câte ori legislația națională o cere, experții sunt mandatați în timp util de către organizația oficială pentru protecția plantelor din statul membru în cauză și respectă regulile și practicile impuse acestor oficiali ai statului membru. În cazul în care sarcina constă din monitorizarea examinărilor de la articolul 6, din monitorizarea inspecțiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) sau în efectuarea investigațiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (1) și articolul 16 alineatul (3), nu se ia nici o decizie la fața locului. Experții raportează Comisiei cu privire la activitățile desfășurate și la rezultatele obținute. În cazul în care sarcina constă din efectuarea inspecțiilor în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), aceste inspecții sunt integrate într-un program de inspecție stabilit, iar regulile de procedură stabilite de către statul membru în cauză sunt respectate; cu toate acestea, în cazul unei inspecții comune, statul membru în cauză permite introducerea unui transport în Comunitate numai în cazul în care organizația sa pentru protecția plantelor și Comisia sunt de acord în legătură cu acest lucru. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, această condiție poate fi extinsă și la alte cerințe irevocabile ce se aplică loturilor înainte de introducerea lor în Comunitate dacă, potrivit practicii, acest lucru este necesar. În cazul în care expertul Comunității și inspectorul național nu ajung la un acord, statul membru în cauză ia toate măsurile temporare necesare până la adoptarea unei decizii finale. În toate cazurile, dispozițiile naționale cu privire la procedura penală și sancțiunile administrative se aplică în conformitate cu procedurile normale. În cazul în care experții identifică o încălcare suspectă a dispozițiilor prezentei directive, aceștia informează autoritățile competente din statul membru în cauză cu privire la aceasta. (6) Comisia: — înființează o rețea pentru notificarea noilor apariții de organisme dăunătoare; — face recomandări pentru stabilirea orientărilor pentru experți și pentru inspectorii naționali în vederea desfășurării activităților acestora. Pentru a ajuta Comisia la îndeplinirea acestei din urmă sarcini, statele membre informează Comisia cu privire la procedurile naționale de inspecție în vigoare în domeniul fitosanitar. (7) Comisia adoptă, în conformitate cu procedura din articolul 18, normele de aplicare a acestui articol, inclusiv cele aplicabile colaborării menționate la alineatul (1), al doilea paragraf. (8) Comisia raportează Consiliului, până la 31 decembrie 1994, cu privire la experiența dobândită în urma punerii în aplicare a dispozițiilor acestui articol. Consiliul, acționând cu o majoritate calificată și la propunerea Comisiei, ia toate măsurile necesare pentru a modifica acestor dispoziții, dacă este necesar, în lumina acestei experiențe.

Articolul 22

În eventualitatea apariției reale sau posibile a organismului dăunător în urma introducerii sau răspândirii sale în Comunitate, statele membre pot beneficia din partea Comunității de o contribuție financiară pentru controlul fitosanitar în conformitate cu articolele 23 și 24 pentru a acoperi cheltuielile direct legate de măsurile necesare care s-au luat sau sunt planificate pentru combaterea organismului dăunător respectiv în vederea eradicării sale sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru izolarea acestuia. Comisia propune introducerea alocărilor corespunzătoare în acest sens în bugetul general al Uniunii Europene.

Articolul 23

(1) Statul membru în cauză poate beneficia, la cerere, de contribuția financiară comunitară menționată la articolul 22, în cazul în care s-a stabilit că organismul dăunător în cauză, indiferent dacă se găsește în anexele I și II sau nu: — a fost notificat în conformitate cu articolul 16 alineatele (1) sau (2), primul paragraf și — constituie un pericol iminent pentru întreaga Comunitate sau o parte a acesteia prin apariția sa într-o zonă în care acest organism fie nu fusese întâlnit anterior, fie fusese eradicat sau era pe cale de eradicare și — a fost introdus în acea zonă prin loturi de plante, produse vegetale sau alte obiecte dintr-un stat terț sau o altă zonă din Comunitate. (2) Următoarele măsuri sunt considerate necesare în sensul articolului 22: (a) distrugerea, dezinfectarea, dezinfestarea, sterilizarea, curățirea sau orice alt tratament efectuat în mod oficial sau la cerere oficială cu privire la: (i) plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care constituie lotul (loturile) prin care organismul dăunător a fost introdus în zona în cauză și care a fost recunoscut ca fiind contaminat sau putând fi contaminat; (ii) plantele, produsele vegetale și alte obiecte, recunoscute ca fiind contaminate sau putând fi contaminate de organismul dăunător introdus, care au fost cultivate din plantele lotului (loturilor) respectiv(e) sau s-au aflat în apropierea plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte din loturile în cauză sau a plantelor cultivate din acestea; (iii) substraturile și terenul de cultură recunoscute ca fiind contaminate sau ca putând fi contaminate de organismele dăunătoare în cauză; (iv) materialul de producție, ambalajul, materialul de ambalare și de depozitare, sediul de depozitare și de ambalare și mijloacele de transport care s-au aflat în contact cu unele sau cu toate plantele, produsele vegetale sau alte obiecte menționate anterior; (b) inspecțiile sau controalele efectuate oficial sau la cerere oficială pentru monitorizarea prezenței sau a gradului de contaminare cu organismul dăunător introdus; (c) interdicțiile și restricțiile legate de folosirea substraturilor de cultură, a zonelor cultivabile sau a sediilor cultivatorilor, precum și a plantelor, a produselor vegetale sau a altor obiecte altele decât cele din lotul (loturile) respectiv(e) sau cultivate din produse provenite din lotul (loturile) respectiv(e), în cazul în care au fost rezultatul unei decizii oficiale cu privire la locul în care organismul dăunător introdus prezintă riscuri fitosanitare. (3) Plățile efectuate din fondurile publice pentru: — acoperirea parțială sau totală a costurilor măsurilor descrise în alineatul (2), literele (a) și (b), cu excepția celor legate de costurile curente ale organismului oficial competent respectiv sau — compensarea parțială sau integrală a pierderilor financiare altele decât pierderile din venituri, care au rezultat direct din una sau mai multe măsuri descrise la alineatul (2) litera (c), se consideră cheltuieli direct legate de măsurile necesare la care se face referire în alineatul (2). Prin derogare de la a doua liniuță din primul paragraf, regulamentul de punere în aplicare poate specifica, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, cazuri în care compensarea pierderilor din venituri se consideră drept cheltuieli direct legate de măsurile necesare care fac obiectul condițiilor specificate în acest sens în alineatul (5), precum și limitele de timp ce se aplică acestor cazuri, care sunt de maximum 3 ani. (4) Pentru a putea beneficia de contribuția financiară din partea Comunității și fără a aduce atingere articolului 16, statul membru în cauză înaintează o cerere Comisiei, până la sfârșitul anului calendaristic care succede anul în care a apărut organismul dăunător, și informează de îndată Comisia și celelalte state membre despre: — numărul notificării în conformitate cu prima liniuță din alineatul (1); — natura și dimensiunea apariției organismului dăunător în conformitate cu articolul 22 și data, locul și modul în care acesta a fost depistat; — identitatea loturilor în conformitate cu cea de-a treia liniuță din alineatul (1) prin care a fost introdus organismul dăunător; — măsurile necesare care au fost luate sau urmează să fie luate, pentru care se solicită asistență, împreună cu orarul acestora și — rezultatele obținute și costul actual sau estimativ al cheltuielilor suportate sau care vor fi suportate și proporția acestor cheltuieli acoperite sau care urmează să fie acoperite din fonduri publice alocate de către statul membru pentru punerea în aplicare a acelorași măsuri necesare. În cazul în care apariția organismului dăunător a fost depistată până la 30 ianuarie 1997, această dată este considerată data depistării în sensul acestui alineat și al alineatului (5), cu condiția ca data depistării reale să nu preceadă 1 ianuarie 1995. Cu toate acestea, prevederea nu se aplică, în ceea ce privește compensarea pierderilor din venituri menționate la alineatul (3), al doilea paragraf, cu excepția cazurilor excepționale, în condițiile prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare la care se face referire în alineatul (3), de compensare a pierderilor din venituri survenite ulterior. (5) Fără a aduce atingere articolului 24, alocarea și volumul contribuției financiare comunitare sunt decise în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, în funcție de informațiile și documentele supuse de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (4) și, dacă este necesar, cu rezultatele investigațiilor efectuate sub autoritatea Comisiei de către experții menționați la articolul 16 alineatul (3), ținând seama de gradul pericolului specificat la a doua liniuță din alineatul (1) menționat anterior și în funcție de alocările disponibile în acest sens. În limitele stabilite de alocările disponibile în acest sens, contribuția financiară din partea Comunității acoperă până la 50 % și, în cazul compensării pierderilor din venit menționate la alineatul (3), al doilea paragraf, până la 25 %, din cheltuielile direct legate de măsurile necesare menționate la alineatul (2), cu condiția ca aceste măsuri să fi fost luate într-un termen care să nu depășească de doi ani de la data depistării apariției organismului dăunător în conformitate cu articolul 22 sau care sunt planificate spre a fi luate până la acea dată. Perioada menționată anterior poate fi extinsă, în conformitate cu aceeași procedură, în cazul în care examinarea situației respective duce la concluzia că obiectivul măsurilor va fi realizat într-un termen suplimentar rezonabil. Contribuția financiară comunitară scade pe parcursul anilor respectivi. În cazul în care statul membru nu poate să furnizeze informațiile solicitate în legătură cu identitatea lotului în conformitate cu a treia liniuța din alineatul (4), acesta indică sursele de apariție presupuse și motivele pentru care loturile nu au putut fi identificate. Alocarea contribuției financiare poate fi aprobată, în conformitate cu aceeași procedură, în funcție de rezultatul evaluării informației respective. Regulile detaliate pentru punerea în aplicare a acestui alineat se stabilesc în cadrul Regulamentului de punere în aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18. (6) În lumina evoluției situației din Comunitate, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 sau articolul 19, ca acțiunea suplimentară să fi pusă în aplicare sau ca măsurile luate sau planificate de către statul membru în cauză să facă obiectul anumitor cerințe sau condiții suplimentare, atunci când acestea sunt necesare pentru realizarea obiectivului respectiv. Alocarea contribuției financiare comunitare pentru această acțiune suplimentară, cerințele sau condițiile se decid prin aceeași procedură. În limitele stabilite de alocările disponibile în acest sens, contribuția financiară comunitară acoperă până la 50 % din cheltuielile direct legate de acțiunile suplimentare, de cerințele și de condițiile respective. În cazul în care aceste acțiuni suplimentare, cerințele sau condițiile sunt destinate în mod esențial protejării altor teritorii comunitare decât cele din statele membre în cauză, se poate decide, în conformitate cu aceeași procedură, să acopere mai mult de 50 % din cheltuieli contribuția financiară comunitară. Contribuția financiară comunitară are o durată limitată și scade pe parcursul anilor respectivi. (7) Alocarea contribuției financiare comunitare nu aduce atingere drepturilor pe care statul membru respectiv sau persoanele le pot avea față de ceilalți, inclusiv față de alte state membre în cazurile menționate la articolul 24 alineatul (3), pentru rambursarea cheltuielilor, compensarea pierderilor sau alte pagube în conformitate cu legislația națională, legislația comunitară sau dreptul internațional. Aceste drepturi fac obiectul unui transfer, de drept, către Comunitate de la data plății contribuției financiare comunitare, în măsura în care aceste cheltuieli, pierderi sau alte pagube sunt acoperite de contribuția respectivă. (8) Contribuția financiară comunitară se poate plăti în mai multe rate. În cazul în care contribuția financiară comunitară alocată nu se mai justifică, se aplică următoarele măsuri: suma contribuției financiare comunitare alocate statului membru respectiv în conformitate cu alineatele (5) și (6) poate fi redusă sau suspendată, în cazul în care, din informațiile furnizate de către statul membru sau în urma rezultatelor investigațiilor efectuate sub autoritatea Comisiei de către experții menționați la articolul 21 sau în urma rezultatelor examinării corespunzătoare pe care Comisia a întreprins-o în conformitate cu procedurile similare celor din articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale ale Fondurilor Structurale (9), se precizează că: — neaplicarea măsurilor necesare hotărâte în conformitate cu alineatele (5) și (6), în întregime sau parțial, sau nerespectarea regulilor sau a limitelor de timp stabilite în conformitate cu dispozițiile respective sau impuse de obiectivele urmărite nu se justifică sau — măsurile nu mai sunt necesare sau — se descoperă o situație similară celei descrise în articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999. (9) Articolele 8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 pentru finanțarea politicii agricole comune (10) se aplică mutatis mutandis. (10) Statul membru respectiv plătește Comunității, parțial sau total, orice sumă de care a beneficiat prin contribuția financiară comunitară alocată în conformitate cu alineatele (5) și (6) menționate anterior în cazul în care, din sursele menționate la alineatul (8), se stabilește că: (a) măsurile necesare avute în vedere în conformitate cu alineatele (5) sau (6) (i) nu au fost puse în aplicare sau (ii) nu au fost puse în aplicare în conformitate cu normele sau limitele de timp stabilite în conformitate cu dispozițiile respective sau cerute de obiectivele urmărite sau (b) sumele plătite au fost folosite în alte scopuri decât cele pentru care s-a alocat contribuția financiară sau (c) a apărut o situație similară celei descrise la articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999. Drepturile menționate în a doua teză din alineatul (7) fac obiectul unui transfer, de drept, către statul membru respectiv, de la data rambursării, în măsura în care aceste drepturi sunt acoperite de rambursarea respectivă. Dobânda cu privire la întârzierea în efectuarea plății se calculează pentru sumele nerestituite în conformitate cu dispozițiile Regulamentului Financiar și în conformitate cu înțelegerile pe care Comisia le stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 24

(1) În ceea ce privește cauzele apariției organismului dăunător menționat la articolul 22, se aplică următoarele: Comisia verifică dacă apariția organismului dăunător în zona respectivă a fost determinată de circulația în acea zonă a unuia sau mai multor loturi care conțin organismul dăunător și va identifica statul membru sau statele membre succesive din care a(au) venit lotul (loturile) respectiv(e). Statul membru din care a(au) venit lotul (loturile) în care se află organismul dăunător, indiferent dacă este sau nu același stat membru menționat anterior, informează de îndată Comisia, la cererea acesteia, cu privire la detaliile referitoare la originea sau originile lotului (loturilor) și a procedurilor administrative implicate, inclusiv examinările, inspecțiile și controalele prevăzute de prezenta directivă, pentru a stabili de ce statul membru nu a reușit să descopere faptul că lotul (loturile) respectiv(e) nu se conformau dipozițiilor prezentei directive. De asemenea, acesta informează Comisia, la cererea acesteia, cu privire la destinația tuturor celorlalte loturi ce provin din același loc sau locuri într-un termen specificat. În vederea obținerii de informații suplimentare, se pot face investigații cu ajutorul experților menționați la articolul 21 și sub autoritatea Comisiei. (2) Informațiile obținute în urma acestor dispoziții sau a celor din articolul 16 alineatul (3) sunt examinate de către comitet pentru a se identifica orice fel de deficiențe în regulamentele fitosanitare ale Comunității sau în punerea în aplicare a acestora și orice fel de măsuri care ar putea fi luate pentru a remedia aceste deficiențe. Informațiile la care se face referire la alineatul (1) sunt, de asemenea, folosite pentru a se stabili, în conformitate cu tratatul, dacă statul membru din care a (au) venit lotul (loturile) nu a depistat neconformitatea acestuia/acestora care s-a soldat cu apariția organismului dăunător în zona respectivă întrucât statul membru nu a reușit să-și îndeplinească una dintre obligațiile care îi revin în conformitate cu tratatul și dispozițiile prezentei directive cu privire la examinările din articolul 6 sau la inspecțiile din articolul 13 alineatul (1). (3) În cazul în care se ajunge la concluziile menționate la alineatul (2) în ceea ce privește statul membru menționat la articolul 23 alineatul (1), contribuția financiară comunitară nu se alocă sau, în cazul în care a fost deja alocată, aceasta nu se plătește sau, în cazul în care a fost deja plătită, aceasta nu se rambursează Comunității. În acest ultim caz, se aplică al treilea paragraf din articolul 23 alineatul (10). În cazul în care se ajunge la concluzia menționată la alineatul (2) cu privire la un alt stat membru, se aplică legislația Comunității, ținându-se seama de a doua teză din articolul 23 alineatul (7).

Articolul 25

În ceea ce privește contribuția financiară menționată la articolul 13 alineatul (9), Consiliul, acționând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, adoptă dispozițiile cu privire la cazurile excepționale în care interesul predominat al Comunității care justifică o contribuție comunitară, de până la 70 %, din cheltuielile direct legate de îmbunătățirea echipamentului și a facilităților, în limitele stabilite de alocările disponibile alocate în acest sens și cu condiția ca acest lucru să nu afecteze deciziile care se iau în temeiul articolului 23, alineatul (5) sau (6).

Articolul 26

Comisia examinează rezultatele aplicării articolului 13 alineatul (9) și articolele 22, 23 și 24 până la 20 ianuarie 2002 și înaintează Consiliului un raport, însoțit de orice propunere de modificare necesară.

Articolul 27

Prin prezenta se abrogă Directiva 77/93/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin actele din anexa VIII, partea A, fără a se aducă atingere obligațiilor statului membru cu privire la limitele de timp pentru transpunerea și aplicarea stabilite în anexa VIII, partea B. Trimiterile la directiva abrogată se vor interpreta drept trimiteri la prezenta directivă și se vor citi în conformitate cu tabelul de corelări din anexa IX.

Articolul 28

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 29

Prezenta directivă se adresează statelor membre.