Articolul 1
Bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală
Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 Obiect Prezentul regulament stabilește normele Uniunii care reglementează comerțul cu țările terțe având ca obiect bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală sau în scopul torturii sau altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum și normele care reglementează furnizarea de servicii de intermediere, de asistență tehnică, de formare și de publicitate în legătură cu astfel de bunuri.”
2. Articolul 2 se modifică după cum urmează: (a) literele (a), (b), (c), (d) și (e) se înlocuiesc cu următorul text: „(a) «tortură» înseamnă orice act prin care unei persoane i se cauzează durere sau suferințe acute, fizice sau mentale, în mod intenționat, în scopul de a obține de la aceasta sau de la o terță persoană informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a săvârșit sau este bănuită a-l fi săvârșit, de a o intimida sau a o constrânge sau de a intimida sau a constrânge o terță persoană, sau pentru orice alt motiv bazat pe orice formă de discriminare, în cazul în care durerea sau suferințele respective sunt provocate de către, la inițiativa sau cu consimțământul sau acceptul unui funcționar public sau al unei alte persoane care acționează în calitate oficială. Acest termen nu include, cu toate acestea, durerea sau suferințele care rezultă exclusiv din sancțiuni legitime sau care sunt inerente sau conexe unor astfel de sancțiuni. Pedeapsa capitală nu este considerată în niciun caz o sancțiune legitimă; (b) «alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante» înseamnă orice act prin care unei persoane i se cauzează durere sau suferințe, fizice sau mentale, ce ating un nivel minim de severitate, în cazul în care durerea sau suferințele respective sunt provocate de către, la inițiativa sau cu consimțământul ori acceptul unui funcționar public sau al unei alte persoane care acționează în calitate oficială. Acest termen nu include, cu toate acestea, durerea sau suferințele care rezultă exclusiv din sancțiuni legitime sau care sunt inerente sau conexe unor astfel de sancțiuni. Pedeapsa capitală nu este considerată în niciun caz o sancțiune legitimă; (c) «autoritate însărcinată cu aplicarea legii» înseamnă orice autoritate responsabilă de prevenirea, depistarea, investigarea, combaterea și pedepsirea infracțiunilor, ceea ce cuprinde dar nu se limitează la poliție, precum și orice procuror, orice autoritate judiciară, orice autoritate penitenciară publică sau privată și, după caz, oricare dintre forțele de securitate a statului și autorități militare; (d) «export» înseamnă orice scoatere a bunurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv orice scoatere a bunurilor care trebuie să facă obiectul unei declarații la vamă și orice scoatere a bunurilor care au fost depozitate într-o zonă liberă în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*1); (e) «import» înseamnă orice introducere a bunurilor pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv orice depozitare temporară, orice plasare în zonă liberă, orice plasare într-un regim special și orice punere în liberă circulație în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 952/2013; (*1) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).”;" (b) literele (h) și (i) se înlocuiesc cu următorul text: „(h) «autoritate competentă» înseamnă o autoritate a unuia dintre statele membre, enumerate în anexa I, care, în conformitate cu articolul 8, este abilitată să decidă cu privire la o cerere de autorizare sau să interzică unui exportator să utilizeze autorizația generală de export a Uniunii; (i) «solicitant» înseamnă: 1. exportatorul, în cazul exporturilor menționate la articolul 3, 5 sau 7b; 2. persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul care transportă bunurile pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul tranzitului menționat la articolul 4a; 3. furnizorul de asistență tehnică, în cazul furnizării de asistență tehnică menționată la articolul 3; 4. muzeul în care vor fi expuse bunurile, în cazul importurilor și al furnizării de asistență tehnică menționate la articolul 4; și 5. furnizorul de asistență tehnică sau brokerul, în cazul furnizării de asistență tehnică menționată la articolul 7a, sau de servicii de intermediere menționate la articolul 7d;”; (c) se adaugă următoarele litere: „(j) «teritoriul vamal al Uniunii» înseamnă teritoriul în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013; (k) «servicii de intermediere» înseamnă: 1. negocierea sau pregătirea tranzacțiilor privind achiziționarea, vânzarea sau furnizarea de bunuri relevante dinspre o țară terță către oricare altă țară terță; sau 2. vânzarea sau cumpărarea de bunuri relevante care se află în țări terțe, în vederea transferului lor către o altă țară terță. În sensul prezentului regulament, prestarea în exclusivitate de servicii auxiliare este exclusă din această definiție. Serviciile auxiliare sunt transportul, serviciile financiare, asigurarea sau reasigurarea sau publicitatea sau promovarea cu caracter general; (l) «broker» înseamnă orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, rezident sau stabilit într-un stat membru, care furnizează serviciile definite la litera (k) de pe teritoriul Uniunii, orice persoană fizică având cetățenia unui stat membru, indiferent de locul său de reședință, care furnizează astfel de servicii de pe teritoriul Uniunii și orice persoană juridică, entitate sau organism înregistrat sau constituit în temeiul legislației unui stat membru, indiferent de locul în care este stabilit, care furnizează astfel de servicii de pe teritoriul Uniunii; (m) «furnizor de asistență tehnică» înseamnă orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, rezident sau stabilit într-un stat membru, care furnizează, de pe teritoriul Uniunii, asistența tehnică definită la litera (f), orice persoană fizică având cetățenia unui stat membru, indiferent de locul său de reședință, care furnizează astfel de asistență de pe teritoriul Uniunii și orice persoană juridică, entitate sau organism înregistrat sau constituit în temeiul legislației unui stat membru, indiferent de locul în care este stabilit, care furnizează astfel de asistență de pe teritoriul Uniunii; (n) «exportator» înseamnă orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, în numele căruia se face o declarație de export, mai precis persoana, entitatea sau organismul care, în momentul acceptării declarației de export, deține un contract cu destinatarul din țara terță în cauză și are competența necesară pentru a decide expedierea bunurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii. În cazul în care nu a fost încheiat un astfel de contract sau în cazul în care titularul contractului nu acționează în nume propriu, prin exportator se înțelege persoana, entitatea sau organismul care are competența necesară pentru a decide expedierea bunurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii. În cazul în care dreptul de a dispune de bunuri aparține unei persoane, entități sau organism rezident sau stabilit în afara Uniunii în temeiul respectivului contract, exportatorul este considerat a fi partea contractantă rezidentă sau stabilită în Uniune; (o) «autorizație generală de export a Uniunii» înseamnă o autorizație pentru exporturi astfel cum sunt definite la litera (d) către anumite țări, care este disponibilă pentru toți exportatorii care îndeplinesc condițiile și cerințele de utilizare enumerate în anexa IIIb; (p) «autorizație individuală» înseamnă o autorizație acordată: 1. unui anumit exportator pentru exporturile definite la litera (d) către un utilizator final sau destinatar dintr-o țară terță și care acoperă unul sau mai multe bunuri; 2. unui anumit broker pentru furnizarea de servicii de intermediere definite la litera (k) către un utilizator final sau destinatar dintr-o țară terță și care acoperă unul sau mai multe bunuri; ori 3. unei persoane fizice sau juridice, unei entități sau unui organism care transportă bunuri pe teritoriul vamal al Uniunii în scopul tranzitului definit la litera (s); (q) «autorizație globală» înseamnă o autorizație acordată unui anumit exportator sau broker cu privire la un tip de bunuri enumerate în anexa III sau în anexa IIIa, care poate fi valabilă pentru: 1. exporturi conform definiției de la litera (d) către unul sau mai mulți utilizatori finali specificați din una sau mai multe țări terțe specificate; 2. exporturi conform definiției de la litera (d) către unul sau mai mulți distribuitori specificați din una sau mai multe țări terțe specificate, în cazul în care exportatorul este un producător de bunuri incluse la punctul 3.2 sau 3.3 din anexa III sau în secțiunea 1 din anexa IIIa; 3. furnizarea de servicii de intermediere legate de transferul de bunuri aflate într-o țară terță către unul sau mai mulți utilizatori finali specificați din una sau mai multe țări terțe specificate; 4. furnizarea de servicii de intermediere în legătură cu transferul de bunuri aflate într-o țară terță către unul sau mai mulți distribuitori specificați din una sau mai multe țări terțe specificate, în cazul în care brokerul este un producător de bunuri incluse la punctul 3.2 sau 3.3 din anexa III sau în secțiunea 1 din anexa IIIa; (r) «distribuitor» înseamnă un operator economic care desfășoară activități de vânzare cu ridicata a bunurilor enumerate la punctul 3.2 sau 3.3 din anexa III sau în secțiunea 1 din anexa IIIa, cum ar fi achiziționarea de astfel de bunuri de la producători ori păstrarea, furnizarea sau exportul bunurilor respective; activitățile de vânzare cu ridicata a unor astfel de bunuri nu includ achiziția de către un spital, o farmacie sau un cabinet medical în scopul unic al furnizării acestor bunuri către public; (s) «tranzit» înseamnă transportul unor bunuri din afara Uniunii pe teritoriul vamal al Uniunii, care trec pe teritoriul vamal al Uniunii pentru a ajunge la o destinație aflată în afara teritoriului vamal al Uniunii.”
3. La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Este interzis orice export de bunuri enumerate în anexa II, indiferent de proveniența acestor bunuri. Anexa II cuprinde bunuri care nu au nicio altă utilizare practică decât cea de a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Furnizorilor de asistență tehnică li se interzice să furnizeze asistență tehnică, contra plată sau nu, în legătură cu bunurile enumerate în anexa II oricărei persoane, entități sau organism dintr-o țară terță.”
4. La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Este interzis orice import de bunuri enumerate în anexa II, indiferent de proveniența acestor bunuri. Este interzisă acceptarea de către orice persoană, entitate sau organism de pe teritoriul Uniunii a asistenței tehnice în legătură cu bunurile enumerate în anexa II, furnizată dintr-o țară terță, contra plată sau nu, de către orice persoană, entitate sau organism.”
5. Se introduc următoarele articole: „Articolul 4a Interzicerea tranzitului (1) Este interzis tranzitul tuturor bunurilor enumerate în anexa II. (2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze tranzitul bunurilor enumerate în anexa II, dacă se dovedește că, în țara lor de destinație, aceste bunuri vor fi utilizate exclusiv în scopul expunerii publice într-un muzeu, din motivul semnificației lor istorice. Articolul 4b Interzicerea serviciilor de intermediere Este interzis ca un broker să furnizeze către orice persoană, entitate sau organism situat într-o țară terță, servicii de intermediere legate de bunurile enumerate în anexa II, indiferent de proveniența bunurilor respective. Articolul 4c Interzicerea formării Este interzis ca un furnizor de asistență tehnică sau un broker să furnizeze către orice persoană, entitate sau organism situat într-o țară terță, formare în ceea ce privește utilizarea bunurilor enumerate în anexa II. Articolul 4d Târgurile comerciale Este interzis ca o persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, indiferent dacă are reședința sau este stabilit într-un stat membru sau nu, să prezinte sau să ofere spre vânzare în cadrul unei expoziții sau al unui târg organizat în Uniune un bun enumerat în anexa II, cu excepția cazului în care se dovedește că, având în vedere natura expoziției sau a târgului, prezentarea sau oferirea spre vânzare nu are loc nici în scopul vânzării sau furnizării bunurilor respective către vreo persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță, nici nu promovează un astfel de demers. Articolul 4e Publicitatea Este interzis ca o persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, indiferent dacă are reședința sau este stabilit într-un stat membru sau nu, care vinde sau achiziționează spațiu sau timp de publicitate din Uniune, o persoană fizică ce este cetățean al unui stat membru care vinde sau achiziționează spațiu sau timp de publicitate din Uniune și o persoană juridică, o entitate sau un organism constituit în conformitate cu legislația unui stat membru care vinde au achiziționează spațiu sau timp de publicitate din Uniune să vândă sau să achiziționeze de la o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță spațiu de publicitate în mass-media scrise sau pe internet sau timp de publicitate la televiziune sau radio în legătură cu bunurile enumerate în anexa II. Articolul 4f Măsurile naționale (1) Fără a aduce atingere măsurilor Uniunii în vigoare, între care se numără și interzicerea discriminării pe motiv de naționalitate, statele membre pot adopta sau menține în vigoare măsuri naționale de limitare a transportului, serviciilor financiare, asigurării și reasigurării sau a publicității sau promovării la scară largă a bunurilor enumerate în anexa II. (2) Statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la orice măsură adoptată în temeiul alineatului (1). Măsurile existente se notifică în termen de 17 februarie 2017. Măsurile noi, modificările și abrogările se notifică înainte de intrarea lor în vigoare.”
6. La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Pentru orice export de bunuri enumerate în anexa III, este necesară o autorizație, indiferent de proveniența bunurilor respective. Cu toate acestea, nu este necesară nicio autorizație pentru bunurile care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal al Uniunii, și anume, bunurile care nu au primit o destinație sau o utilizare vamală aprobată altele decât regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 226 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, inclusiv depozitarea de bunuri non-UE într-o zonă liberă. Anexa III cuprinde numai următoarele bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a aplica tortura sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante: (a) bunuri utilizate, în principal, pentru asigurarea respectării legii; și (b) bunuri care, ținând seama de caracteristicile lor tehnice și de concepere, prezintă un risc substanțial de utilizare în scopul torturii sau al altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Anexa III nu cuprinde: (a) armele de foc reglementate de Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (*2); (b) produsele cu dublă utilizare reglementate de Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (*3); și (c) bunuri reglementate de Poziția comună a Consiliului 2008/944/PESC (*4). (*2) Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Protocolul ONU privind armele de foc) și de stabilire a măsurilor privind autorizațiile de export, importul și tranzitul pentru arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și muniții (JO L 94, 30.3.2012, p. 1)." (*3) Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (JO L 134, 29.5.2009, p. 1)." (*4) Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (JO L 335, 13.12.2008, p. 99).” "
7. Articolul 6 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Deciziile privind cererile de autorizare pentru exportul de bunuri enumerate în anexa III se iau de către autoritățile competente, luând în considerare toate aspectele relevante, inclusiv, în special, dacă o cerere pentru un export identic în esență a fost respinsă de alt stat membru în ultimii trei ani, precum și aspecte privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare de la aceasta.”; (b) se adaugă următoarele alineate: „(3) Se aplică următoarele norme pentru verificarea utilizării finale prevăzute și riscul de deturnare de la aceasta: 3.1. În cazul în care producătorul unui bun enumerat în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 solicită o autorizație pentru exportul unor astfel de bunuri către un distribuitor, autoritatea competentă evaluează dispozițiile contractului încheiat de către producător și distribuitor, precum și măsurile pe care le iau aceștia pentru a se asigura că bunurile și, dacă e cazul, produsele în care acestea vor fi incluse nu vor fi utilizate pentru tortură sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. 3.2. În cazul în care se solicită o autorizație pentru exportul de bunuri enumerate în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 către un utilizator final, autoritatea competentă poate, atunci când evaluează riscul de deturnare, ține seama de dispozițiile contractuale aplicabile și de declarația privind utilizarea finală semnată de către utilizatorul final, în cazul în care există o astfel de declarație. În cazul în care nu există o declarație privind utilizarea finală, este responsabilitatea exportatorului să demonstreze identitatea utilizatorului final și modul în care vor fi utilizate bunurile. În cazul în care exportatorul nu furnizează suficiente informații privind utilizatorul final și utilizarea finală, se consideră că autoritatea competentă are motive întemeiate să creadă că bunurile ar putea fi utilizate pentru tortură sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. (4) În plus față de criteriile stabilite la alineatul (1), atunci când evaluează o cerere de autorizație globală, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare aplicarea de către exportator de mijloace proporționale și adecvate și de proceduri care să asigure conformitatea cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament și cu termenii și condițiile de autorizare.”
8. Se introduce următorul articol: „Articolul 6a Interzicerea tranzitului Este interzis ca o persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, indiferent dacă are reședința sau este stabilit într-un stat membru sau nu, să efectueze tranzitul unor bunuri enumerate în anexa III dacă el sau ea știe că este prevăzut ca o parte din bunurile trimise să fie utilizate pentru acte de tortură sau alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, într-o țară terță.”
9. Se introduce următorul articol: „Articolul 7a Cererea de autorizație pentru anumite servicii (1) Un furnizor de asistență tehnică sau un broker care furnizează unul din următoarele servicii către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță, gratuit sau nu, are nevoie de o autorizație pentru: (a) asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa III, indiferent de proveniența acestora; și (b) servicii de intermediere privind bunurile enumerate în anexa III, indiferent de proveniența acestora. (2) Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de servicii de intermediere privind bunurile enumerate în anexa III se aplică mutatis mutandis articolul 6. Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa III se ține seama de criteriile de la articolul 6 pentru a evalua: (a) dacă asistența tehnică respectivă ar urma să fie furnizată către o persoană, entitate sau organism care ar putea folosi bunurile pentru care asistența tehnică este furnizată în scopul torturii sau al altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; și (b) dacă asistența tehnică respectivă ar urma să fie folosită pentru a repara, dezvolta, produce, testa, întreține sau asambla bunuri enumerate în anexa III sau pentru a furniza asistență tehnică către o persoană, entitate sau organism care ar putea folosi bunurile pentru care este furnizată în scopul torturii sau al altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. (3) Alineatul (1) nu se aplică în cazul furnizării de asistență tehnică în cazul în care (a) asistența tehnică este furnizată unei autorități de punere în aplicare a legii dintr-un stat membru sau personalului militar sau civil dintr-un stat membru descris la articolul 5 alineatul (3) prima teză; (b) asistența tehnică constă în furnizarea unor informații din domeniul public; sau (c) asistența tehnică reprezintă minimumul necesar pentru instalarea, funcționarea, întreținerea sau repararea bunurilor enumerate în anexa III al căror export a fost autorizat de o autoritate competentă în conformitate cu prezentul regulament. (4) În pofida alineatului (1), un stat membru poate menține în vigoare o interdicție privind furnizarea de servicii de intermediere legate de lanțuri de picioare, de lanțuri multiple și de dispozitive portabile cu energie electrostatică. În cazul în care un stat membru menține în vigoare o astfel de interdicție, acesta informează Comisia cu privire la măsurile adoptate în termen de 17 februarie 2017, precum și dacă măsurile respective sunt modificate sau abrogate.”
10. După articolul 7a se introduce următorul capitol: „CAPITOLUL IIIa Bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală Articolul 7b Obligația obținerii unei autorizații de export (1) Este necesară o autorizație pentru orice export care implică bunurile enumerate în anexa IIIa, indiferent de proveniența bunurilor respective. Cu toate acestea, nu este necesară nicio autorizație pentru bunurile care nu fac decât să traverseze teritoriul vamal al Uniunii, și anume, bunurile care nu au primit o destinație sau o utilizare vamală aprobată altele decât regimul de tranzit extern în conformitate cu articolul 226 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, inclusiv depozitarea de bunuri non-UE într-o zonă liberă. Anexa IIIa cuprinde numai bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală și care au fost aprobate sau efectiv utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală de către una sau mai multe țări terțe care nu au abolit pedeapsa capitală. Nu sunt incluse: (a) armele de foc reglementate de Regulamentul (UE) nr. 258/2012; (b) produsele cu dublă utilizare reglementate de Regulamentul (CE) nr. 428/2009; și (c) bunurile reglementate de Poziția comună 2008/944/PESC. (2) În cazul în care exportul de medicamente necesită o autorizație de export în temeiul prezentului regulament și exportul respectiv face, de asemenea, obiectul unor cerințe de autorizare în conformitate cu convențiile internaționale privind controlul stupefiantelor și al substanțelor psihotrope, cum ar fi Convenția din 1971 privind substanțele psihotrope, statele membre pot folosi o procedură unică pentru a îndeplini obligațiile impuse de prezentul regulament și de convenția relevantă. Articolul 7c Criterii de acordare a autorizațiilor de export (1) Deciziile privind cererile de autorizare pentru exportul de bunuri enumerate în anexa IIIa se iau de către autoritățile competente, luând în considerare toate aspectele relevante, inclusiv, în special, dacă o cerere pentru un export identic în esență a fost respinsă de alt stat membru în ultimii trei ani, precum și aspecte privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare de la aceasta. (2) Autoritatea competentă nu acordă autorizația în cazul în care există motive întemeiate să creadă că bunurile enumerate în anexa IIIa ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală într-o țară terță. (3) Se aplică următoarele norme pentru verificarea utilizării finale prevăzute și riscul de deturnare de la aceasta: 3.1. În cazul în care producătorul unui bun enumerat în anexa IIIa secțiunea 1 solicită o autorizație pentru exportul unor astfel de produse către un distribuitor, autoritatea competentă evaluează dispozițiile contractului încheiat de către producător și distribuitor, precum și măsurile pe care le iau aceștia pentru a se asigura că bunurile nu vor fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală. 3.2. În cazul în care se solicită o autorizație pentru exportul de bunuri enumerate în anexa III secțiunea I către un utilizator final, autoritatea competentă poate, atunci când evaluează riscul de deturnare, ține seama de dispozițiile contractuale aplicabile și de declarația privind utilizarea finală semnată de către utilizatorul final, în cazul în care există o astfel de declarație. În cazul în care nu există o declarație privind utilizarea finală, este responsabilitatea exportatorului să demonstreze identitatea utilizatorului final și modul în care vor fi utilizate bunurile. În cazul în care exportatorul nu furnizează suficiente informații privind utilizatorul final și utilizarea finală, se consideră că autoritatea competentă are motive întemeiate să creadă că bunurile ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală. 3.3. Comisia, în cooperare cu autoritățile competente din statele membre, poate adopta orientări în materie de bune practici referitoare la evaluarea utilizării finale și a scopului în care ar urma să fie folosită asistența tehnică. (4) În plus față de criteriile stabilite la alineatul (1), atunci când evaluează o cerere de autorizație globală, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare aplicarea de către exportator de mijloace proporționale și adecvate și de proceduri care să asigure conformitatea cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament și cu termenii și condițiile de autorizare. Articolul 7d Interzicerea tranzitului Este interzis ca o persoană fizică sau juridică, entitate sau organism, inclusiv un parteneriat, indiferent dacă are reședința sau este stabilit într-un stat membru sau nu, să efectueze tranzitul unor bunuri enumerate în anexa IIIa, dacă el sau ea știe că este prevăzut ca o parte din bunurile trimise să fie utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală într-o țară terță. Articolul 7e Obligația de obținere a unei autorizații pentru anumite servicii (1) Un furnizor de asistență tehnică sau un broker care furnizează unul din următoarele servicii către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță, gratuit sau nu, are nevoie de o autorizație: (a) asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa IIIa, indiferent de proveniența acestora; și (b) servicii de intermediere privind bunurile enumerate în anexa IIIa, indiferent de proveniența acestora. (2) Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de servicii de intermediere privind bunurile enumerate în anexa IIIa, se aplică mutatis mutandis articolul 7c. Pentru luarea deciziilor privind cererile de autorizare pentru furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa IIIa, se ține seama de criteriile de la articolul 7c pentru a evalua: (a) dacă asistența tehnică respectivă ar urma să fie furnizată către o persoană, entitate sau organism care ar putea folosi bunurile pentru care asistența tehnică este furnizată în scopul aplicării pedepsei capitale; și (b) dacă asistența tehnică respectivă ar urma să fie folosită pentru a repara, dezvolta, produce, testa, întreține sau asambla bunurile enumerate în anexa IIIa sau pentru a furniza asistență tehnică către o persoană, entitate sau organism care ar putea folosi bunurile pentru care este furnizată în scopul aplicării pedepsei capitale. (3) Alineatul (1) nu se aplică în cazul furnizării de asistență tehnică în cazul în care (a) asistența tehnică constă în furnizarea unor informații din domeniul public; sau (b) asistența tehnică reprezintă minimumul necesar pentru instalarea, funcționarea, întreținerea sau repararea bunurilor enumerate în anexa IIIa al căror export a fost autorizat de o autoritate competentă în conformitate cu prezentul regulament.”
11. Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 8 Tipuri de autorizații și autoritățile emitente (1) Prezentul regulament instituie o autorizație generală de export a Uniunii pentru anumite exporturi prevăzute în anexa IIIb. Autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit exportatorul poate interzice exportatorului să utilizeze această autorizație, în cazul în care există bănuieli întemeiate cu privire la capacitatea acestuia de a se conforma condițiilor autorizației sau unei dispoziții din legislația privind controlul exporturilor. Autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații privind toți exportatorii cărora li s-a retras dreptul de a utiliza autorizația generală de export a Uniunii, cu excepția cazului în care acestea stabilesc faptul că un anumit exportator nu va încerca să exporte bunurile enumerate în anexa IIIa prin intermediul unui alt stat membru. În acest scop, se utilizează un sistem securizat și criptat pentru schimbul de informații. (2) Autorizația pentru exporturi altele decât cele menționate la alineatul (1) pentru care este necesară o autorizație în temeiul prezentului regulament este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit exportatorul, în conformitate cu lista din anexa I. Autorizația poate fi individuală sau globală, în cazul în care vizează bunurile enumerate în anexa III sau în anexa IIIa. Autorizația pentru bunurile enumerate în anexa II trebuie să fie o autorizație individuală. (3) Autorizația de tranzit pentru bunurile enumerate în anexa II se acordă de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilită persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul care transportă bunurile pe teritoriul vamal al Uniunii, în conformitate cu lista din anexa I. În cazul în care persoana, entitatea sau organismul respectiv nu are reședința sau nu este stabilit într-un stat membru, autorizația este acordată de autoritatea competentă a statului membru prin care bunurile intră pe teritoriul vamal al Uniunii. Acest tip de autorizație este o autorizație individuală. (4) Autorizația pentru importurile care necesită emiterea unei autorizații în temeiul prezentului regulament este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit muzeul, în conformitate cu lista din anexa I. Autorizația pentru bunurile enumerate în anexa II trebuie să fie o autorizație individuală. (5) Autorizația pentru furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa II este acordată de către: (a) autoritatea competentă din statul membru în care are reședința sau este stabilit furnizorul de asistență tehnică, în conformitate cu lista din anexa I sau, dacă nu există un astfel de stat membru, autoritatea competentă a statului membru al cărei cetățean este furnizorul de asistență tehnică sau a cărui legislație a fost respectată pentru constituirea sau înregistrarea acestuia, în cazul în care asistența urmează să fie acordată unui muzeu din dintr-o țară terță; sau (b) autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit muzeul, în conformitate cu lista din anexa I, în cazul în care asistența urmează să fie acordată unui muzeu din Uniune. (6) Autorizația pentru furnizarea asistenței tehnice în legătură cu bunurile enumerate în anexa III sau în anexa IIIa este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit furnizorul de asistență tehnică, în conformitate cu lista din anexa I sau, dacă nu există un astfel de stat membru, de autoritatea competentă a statului membru al cărui cetățean este furnizorul de asistență tehnică sau a cărui legislație a fost respectată pentru constituirea sau înregistrarea acestuia. (7) Autorizația pentru furnizarea unor servicii de intermediere pentru bunurile enumerate în anexa III sau în anexa IIIa este acordată de autoritatea competentă a statului membru în care are reședința sau este stabilit brokerul, în conformitate cu lista din anexa I, sau, dacă nu există un astfel de stat membru, de autoritatea competentă a statului membru al cărui cetățean este brokerul sau a cărui legislație a fost respectată pentru constituirea sau înregistrarea acestuia. Aceste autorizații se acordă pentru o cantitate stabilită de produse specifice care circulă între două sau mai multe țări terțe. Amplasamentul produselor în țara terță de origine, utilizatorul final și amplasamentul exact al acestuia se precizează într-un mod clar. (8) Solicitanții furnizează autorității competente toate informațiile relevante necesare pentru cererile de autorizații individuale sau globale pentru exportul sau serviciile de intermediere, pentru autorizații de asistență tehnică, pentru autorizații de import individuale sau pentru autorizații de tranzit individuale. În ceea ce privește exporturile, autoritățile competente trebuie să primească informații complete, în special cu privire la utilizatorul final, țara de destinație și utilizarea finală a bunurilor. În ceea ce privește serviciile de intermediere, autoritățile competente trebuie să primească în special detalii legate de amplasamentul bunurilor în țara terță de origine, o descriere clară a bunurilor și cantității acestora, părțile terțe implicate în tranzacție, țara terță de destinație, utilizatorul final din țara respectivă și amplasamentul exact al acestuia. Acordarea unei autorizații poate fi condiționată de o declarație cu privire la utilizarea finală, dacă este cazul. (9) Prin derogare de la alineatul (8), în cazul în care un producător sau un reprezentant al producătorului urmează să exporte sau să vândă și să transfere bunuri care sunt incluse în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 sau în anexa IIIa secțiunea 1 către un distribuitor dintr-o țară terță, producătorul trebuie să furnizeze informații cu privire la pregătirile realizate și la măsurile luate pentru a împiedica utilizarea bunurilor incluse în anexa III punctul 3.2 sau 3.3 în scopul torturii sau altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau pentru a împiedica utilizarea bunurilor incluse în anexa IIIa secțiunea 1 în scopul aplicării pedepsei capitale, cu privire la țara de destinație, și, în măsura în care acestea sunt disponibile, la utilizarea finală și utilizatorii finali ai bunurilor. (10) La solicitarea unui mecanism național de prevenire înființat în temeiul protocolului adițional la Convenția din 1984 împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, autoritățile competente pot decide să pună la dispoziția acestuia informațiile primite de la un solicitant cu privire la țara de destinație, destinatar, utilizarea finală și utilizatorii finali sau, dacă e cazul, distribuitor și la pregătirile și măsurile menționate la alineatul (9). Autoritățile competente audiază solicitantul înainte ca informațiile să fie puse la dispoziție și pot impune restricții asupra modului în care pot fi utilizate aceste informații. Autoritățile competente iau decizii în conformitate cu legislația și practicile naționale. (11) Statele membre prelucrează cererile de autorizații individuale sau globale într-un termen care urmează să fie stabilit de legislația sau practica națională.”
12. Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 9 Autorizații (1) Autorizațiile de export, import și tranzit se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa V. Autorizațiile privind serviciile de intermediere se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa VI. Autorizațiile privind asistența tehnică se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa VII. Aceste autorizații sunt valabile în întreaga Uniune. O autorizație este valabilă de la trei până la douăsprezece luni, cu posibilitatea unei prelungiri de până la douăsprezece luni. Perioada de validitatea unei autorizații globale este de la un an la trei ani, cu posibilitatea unei prelungiri de până la doi ani. (2) O autorizație de export acordată în conformitate cu articolul 6 sau cu articolul 7c implică autorizarea exportatorului de a furniza asistență tehnică utilizatorului final, în măsura în care asistența este necesară pentru instalarea, funcționarea, întreținerea sau repararea bunurilor care au autorizație de export. (3) Autorizațiile se pot elibera pe cale electronică. Procedurile specifice se stabilesc pentru fiecare țară. Statele membre care folosesc această opțiune informează Comisia despre aceasta. (4) Autorizațiile de export, import și tranzit, furnizarea de asistență tehnică sau de servicii de intermediere sunt supuse oricărei cerințe și condiții pe care autoritatea competentă le consideră adecvate. (5) Autoritățile competente pot, în conformitate cu prezentul regulament, să refuze acordarea unei autorizații și să anuleze, să suspende, să modifice sau să retragă o autorizație de export deja acordată.”
13. La articolul 10, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) În cazul în care se prezintă o declarație vamală privind bunurile enumerate în anexele II, III sau IIIa și se confirmă că nu s-a acordat nicio autorizație în temeiul prezentului regulament pentru exportul sau importul dorit, autoritățile vamale rețin bunurile declarate și aduc la cunoștința exportatorului sau importatorului posibilitatea de a solicita o autorizație, în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care nu se prezintă nicio cerere de autorizație în termen de șase luni de la data reținerii sau în cazul în care autoritatea competentă respinge cererea, autoritățile vamale dispun de bunurile reținute în conformitate cu dreptul intern aplicabil.”
14. Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 11 Obligația de notificare și de consultare (1) Un stat membru notifică celelalte state membre și Comisia în cazul în care autoritățile sale competente, enumerate în anexa I, iau decizia de a respinge o cerere de autorizație în temeiul prezentului regulament sau în cazul în care acestea anulează o autorizație pe care au acordat-o. Notificarea respectivă se efectuează cel târziu la treizeci de zile de la data deciziei sau a anulării. (2) Autoritatea competentă consultă, prin canale diplomatice, dacă e necesar sau dacă e cazul, autoritatea sau autoritățile care, pe durata celor trei ani precedenți, au respins o cerere de autorizație de export, tranzit, furnizare de asistență tehnică către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță sau furnizare de servicii de intermediere în temeiul prezentului regulament, în cazul în care aceasta primește o cerere privind exportul, tranzitul, furnizarea de asistență tehnică către o persoană, entitate sau organism dintr-o țară terță sau furnizarea de servicii de intermediere ce implică o operațiune identică, în esență, menționată într-o cerere anterioară de acest tip și consideră că ar trebui, cu toate acestea, să se acorde o autorizație. (3) În cazul în care, după consultările menționate la alineatul (2), autoritatea competentă decide să acorde autorizația, statul membru respectiv informează de îndată statele membre și Comisia cu privire la decizia sa și explică motivele pentru aceasta, prezentând, după caz, informații justificative. (4) În cazul în care refuzul acordării unei autorizații se bazează pe o interdicție națională în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) sau cu articolul 7a alineatul (4), acesta nu constituie o decizie de respingere a unei cereri în înțelesul alineatului (1) din prezentul articol. (5) Toate notificările necesare în temeiul prezentului articol se realizează prin intermediul unui sistem de schimb de informații securizat și criptat.”
15. Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 12 Modificarea anexelor Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15a în ceea ce privește modificarea anexelor I, II, III, IIIa, IIIb, IV, V VI și VII. Datele din anexa I privind autoritățile competente din statele membre sunt modificate pe baza informațiilor furnizate de statele membre. În cazul modificării anexelor II, III, IIIa sau IIIb atunci când există motive imperioase de urgență care impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 15b se aplică actelor delegate adoptate în conformitate cu prezentul articol.”
16. Se introduce următorul articol: „Articolul 12a Cererile de adăugare a unor bunuri la una din listele de bunuri (1) Fiecare stat membru poate adresa Comisiei o cerere justificată temeinic pentru a adăuga bunuri concepute sau comercializate în scopul aplicării legii la anexa II, anexa III sau anexa IIIa. O astfel de cerere trebuie să includă informații referitoare la: (a) conceperea și caracteristicile bunurilor; (b) toate scopurile în care pot fi utilizate bunurile; și (c) normele naționale sau internaționale care ar fi încălcate în cazul în care bunurile ar fi utilizate în scopul aplicării legii. Atunci când adresează cererea Comisiei, statul membru solicitant transmite și celorlalte state membre cererea sa. (2) În termen de trei luni de la primirea cererii, Comisia poate solicita statului membru solicitant să furnizeze informații suplimentare, în cazul în care consideră că cererea nu abordează unul sau mai multe aspecte relevante sau că sunt necesare informații suplimentare privind unul sau mai multe aspecte relevante. Aceasta comunică aspectele asupra cărora este necesară furnizarea de informații suplimentare. Comisia transmite întrebările sale și celorlalte state membre. Celelalte state membre pot, de asemenea, furniza Comisiei informații suplimentare în scopul evaluării cererii. (3) În cazul în care consideră că nu este necesar să solicite informații suplimentare sau, dacă este cazul, la primirea informațiilor suplimentare pe care le-a solicitat, Comisia inițiază, în termen de douăzeci de săptămâni de la primirea cererii, respectiv de la primirea informațiilor suplimentare, procedura de adoptare a modificării solicitate sau informează statele membre solicitante cu privire la motivele pentru care nu a procedat astfel.”
17. La articolul 13 se introduce următorul alineat: „(3a) Comisia întocmește un raport anual care cuprinde rapoartele de activitate anuale menționate la alineatul (3). Raportul anual se pune la dispoziția publicului.”
18. Se introduce următorul articol: „Articolul 13a Prelucrarea datelor cu caracter personal Datele cu caracter personal sunt prelucrate și fac obiectul schimburilor de informații în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*5) și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (*6). (*5) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31)." (*6) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).” "
19. Articolul 15a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 15a Exercitarea delegării (1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 12 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 16 decembrie 2016. Comisia întocmește un raport cu privire la delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește în mod tacit, pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de reînnoiri cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 12 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*7). (5) Imediat după adoptarea unui act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolul 12 intră în vigoare numai în cazul în care nu au fost exprimate obiecții nici de către Parlamentul European, nici de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul informează Comisia că nu au obiecții. Termenul se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. (*7) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.” "
20. Se introduc următoarele articole: „Articolul 15b Procedura de urgență (1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). În notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului se precizează motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență. (2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 15a alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Articolul 15c Grupul de coordonare pentru combaterea torturii (1) Se înființează un Grup de coordonare pentru combaterea torturii, prezidat de un reprezentant al Comisiei. Fiecare stat membru numește un reprezentant în acest grup. (2) Grupul examinează orice chestiune privind punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv, fără limitare, schimbul de informații privind practicile administrative și orice întrebări care pot fi ridicate de către președinte sau de către un reprezentant al unui stat membru. (3) Grupul de coordonare pentru combaterea torturii poate consulta, ori de câte ori consideră necesar, exportatorii, brokerii, furnizorii de asistență tehnică și alte părți interesate vizate de prezentul regulament. (4) Comisia înaintează Parlamentului European un raport anual scris referitor la activitățile, analizele și consultările Grupului de coordonare pentru combaterea torturii. Raportul anual se elaborează ținând seama în mod corespunzător de nevoia de a nu aduce atingere intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice. Discuțiile din cadrul grupului sunt confidențiale. Articolul 15d Revizuire (1) Până la 31 iulie 2020 și din cinci în cinci ani după aceea, Comisia reexaminează punerea în aplicare a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cuprinzător de punere în aplicare și de evaluare a impactului, care poate conține propuneri în vederea modificării acestuia. În cadrul reexaminării se va evalua dacă este nevoie să se includă activitățile cetățenilor UE din străinătate. Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile necesare pentru întocmirea raportului. (2) Secțiunile speciale ale raportului abordează următoarele aspecte: (a) Grupul de coordonare pentru combaterea torturii și activitatea acestuia. Raportul se elaborează ținând seama în mod corespunzător de nevoia de a nu aduce atingere intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice. Discuțiile din cadrul grupului sunt confidențiale; și (b) informații privind măsurile adoptate de statele membre în temeiul articolului 17 alineatul (1) și notificate Comisiei în temeiul articolului 17 alineatul (2).”
21. La articolul 18, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Prezentul regulament are același domeniu de aplicare teritorială ca tratatele, cu excepția articolului 3 alineatul (1) primul paragraf, a articolului 4 alineatul (1) primul paragraf, a articolelor 4a, 5, 6a, 7, 7b și 7d, a articolului 8 alineatele (1)-(4) și a articolului 10, care se aplică pe: — teritoriul vamal al Uniunii; — teritoriile spaniole Ceuta și Melilla; — teritoriului german Helgoland.”
22. Anexele se modifică după cum urmează: (a) în anexa II, punctul 1.1 se înlocuiește cu următorul text: Codul NC Descriere „ex 4421 90 97 ex 8208 90 00 1.1. Spânzurători, ghilotine și cuțite de ghilotină”; (b) în anexa III, secțiunile 4 și 5 se elimină; (c) se introduce o nouă anexă IIIa, al cărei text este redat în anexa I la prezentul regulament; (d) se introduce o nouă anexă IIIb, al cărei text este redat în anexa II la prezentul regulament; (e) se adaugă o nouă anexă VI, al cărei text este redat în anexa III la prezentul regulament; (f) se adaugă o nouă anexă VII, al cărei text este redat în anexa IV la prezentul regulament.