Articolul 1
Obiect și sferă de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește normele comunitare care reglementează comerțul cu țările terțe cu bunuri care pot fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și celelalte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum și asistența tehnică pentru folosirea acestor bunuri.
(2) Prezentul regulament nu se aplică furnizării de asistență tehnică menționată anterior în cazul în care aceasta implică deplasarea transfrontalieră a persoanelor fizice.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament se definesc următorii termeni:
(a) „tortură”: orice act prin care i se cauzează durere sau suferințe acute, fizice sau mentale unei persoane, în mod intenționat, în special în scopul de a obține de la aceasta sau de la o terță persoană informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau a face presiuni asupra sa sau de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane sau pentru orice alt motiv fondat pe o formă de discriminare indiferent care este aceasta, în cazul în care durerea sau suferințele respective sunt cauzate de un agent într-o funcție publică sau de orice altă persoană cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consensul expres sau tacit al acesteia. Acest termen nu se aplică, cu toate acestea, durerii sau suferințelor care rezultă doar din sancțiuni legitime, inerente acestor sancțiuni sau cauzate de acestea;
(b) „altă pedeapsă sau tratament cu cruzime, inuman sau degradant”: orice act prin care unei persoane i se cauzează în mod intenționat durere sau suferințe importante, fizice sau mentale, în cazul în care durerea sau suferințele respective sunt cauzate de un agent într-o funcție publică sau de orice altă persoană cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al acesteia. Acest termen nu se aplică, cu toate acestea, durerii sau suferințelor care rezultă doar din sancțiuni legitime, inerente acestor sancțiuni sau cauzate de acestea;
(c) „autoritate însărcinată cu aplicarea legii”: orice autoritate dintr-o țară terță însărcinată să împiedice, să detecteze, să ancheteze, să combată și să pedepsească infracțiunile penale, care cuprinde dar nu se limitează la poliție, precum și orice procuror, orice autoritate legală, orice autoritate penitenciară publică sau privată și după caz, orice forță de securitate publică și orice autoritate militară;
(d) „export”: orice scoatere a mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunității, inclusiv orice scoatere a bunurilor care trebuie să facă obiectul unei declarații la vamă și orice scoatere a bunurilor care au fost depozitate într-o zonă liberă supusă modalităților de control de tipul I sau într-un antrepozit liber în sensul Regulamentului (CE) nr. 2913/1992;
(e) „import”: orice introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității, inclusiv orice depozitare temporară, orice plasare în zonă liberă sau în antrepozit liber, orice plasare într-un regim suspensiv și orice punere în liberă circulație în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2913/1992;
(f) „asistență tehnică”: orice asistență tehnică pentru reparația, dezvoltarea, fabricația, testarea, întreținerea, montarea și orice alt serviciu tehnic care poate să ia următoarele forme: instruire, consiliere, formare, transmitere a cunoștințelor sau a calificărilor operaționale sau servicii de consultanță. Asistența tehnică cuprinde formele de asistență verbală și asistență furnizată pe cale electronică;
(g) „muzeu”: o instituție permanentă non-profit, în serviciul societății și a dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care dobândește, conservă, studiază, comunică și expune, în scopul studiului, educației și divertismentului, dovezi materiale despre om și mediul înconjurător al acestuia;
(h) „autoritate competentă”: o autoritate a unuia dintre statele membre menționate la anexa 1 care, în temeiul articolului 8 alineatul (1), este abilitată să decidă în privința unei cereri de autorizare;
(i) „solicitant”: 1. în cazul exporturilor menționate la articolul 3 sau la articolul 5, orice persoană fizică sau juridică, care este parte la un contract încheiat cu destinatarul din țara către care se exportă bunurile și care este abilitată să decidă trimiterea bunurilor reglementate de prezentul regulament în afara teritoriului vamal al Comunității, la momentul acceptării declarației. În cazul în care nu s-a încheiat nici un contract de export sau partea la contract nu acționează în interesul său personal, capacitatea de a decide trimiterea produselor în afara teritoriului vamal al Comunității constituie factorul determinant; 2. atunci când, în cazul exporturilor menționate anterior, beneficiul dreptului de a dispune de bunuri aparține unei persoane stabilite în afara Comunității în conformitate cu contractul pe care este fondat exportul, partea contractantă stabilită în Comunitate; 3. în cazul furnizării de asistență tehnică în conformitate cu articolul 3, persoana fizică sau juridică în cauză și 4. în cazul importurilor și al furnizării de asistență tehnică în conformitate cu articolul 4, muzeul în care se expun echipamentele.
CAPITOLUL II
Bunurile care nu au nicio altă utilizare practică decât cea de a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante
Articolul 3
Interdicția exporturilor
(1) Orice export de bunuri care nu au nicio altă utilizare decât cea de a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, menționate la anexa II este interzis, indiferent de proveniența acestor bunuri.
Furnizarea de asistență tehnică pentru bunurile enumerate la anexa II, indiferent că este plătită sau nu, de pe teritoriul vamal al Comunității, pentru orice persoană, entitate sau organism situat într-o țară terță, este interzisă.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze exportul bunurilor enumerate în anexa II, precum și furnizarea de asistență tehnică pentru aceste bunuri, dacă se dovedește că, în țara lor de destinație, aceste bunuri vor fi utilizate exclusiv în scopul expunerii publice într-un muzeu, din motivul semnificației lor istorice.
Articolul 4
Interdicția importurilor
(1) Orice import privind bunurile enumerate la anexa II se interzice, indiferent de proveniența acestor bunuri.
Acceptarea de către orice persoană, entitate sau organism de pe teritoriul vamal al Comunității a asistenței tehnice pentru bunurile enumerate la anexa II, furnizate dintr-o țară terță, de către orice persoană, entitate sau organism, indiferent că este plătită sau nu, este interzisă.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate să autorizeze importul bunurilor enumerate în anexa II, precum și furnizarea de asistență tehnică pentru aceste bunuri, dacă se dovedește că în statul membru de destinație, aceste bunuri vor fi utilizate exclusiv în scopul expunerii publice într-un muzeu, din motivul semnificației lor istorice.
CAPITOLUL III
Bunurile susceptibile de a fi utilizate pentru a impune tortura sau alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante
Articolul 5
Obligația unei autorizații de export
(1) Se cere o autorizație pentru orice export de bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune tortura sau alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care sunt enumerate în anexa III, indiferent de proveniența acestor bunuri. Cu toate acestea, nicio autorizație nu este necesară pentru bunurile în tranzit pe teritoriul vamal al Comunității, adică cele care nu au primit nicio destinație vamală alta decât regimul de tranzit extern prevăzut la articolul 91 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, inclusiv depozitarea bunurilor necomunitare în zonă liberă supusă modalităților de control de tipul 1 sau în antrepozit liber.
(2) Alineatul (1) nu se aplică exporturilor către teritoriile statelor membre care sunt enumerate la anexa IV dar nu fac parte din teritoriul vamal al Comunității, cu condiția ca bunurile în cauză să fie utilizate de către o autoritate însărcinată cu respectarea legii atât pe teritoriul de destinație, cât și pe teritoriul metropolitan al statului membru de care depinde teritoriul respectiv. Autoritățile vamale sau celelalte autorități competente sunt abilitate să verifice dacă această condiție este îndeplinită și pot decide, până la efectuarea acestei verificări, să suspende exportul.
(3) Alineatul (1) nu se aplică exporturilor către țări terțe, cu condiția ca bunurile respective să fie utilizate de către personalul militar sau civil al unui stat membru al Uniunii Europene și acest personal să participe la o operațiune de menținere a păcii sau de gestiune a situațiilor de criză a Uniunii Europene sau a ONU în țara terță în cauză, sau la o operațiune pe baza unor acorduri încheiate între state membre și țări terțe în domeniul apărării. Autoritățile vamale și celelalte autorități competente sunt abilitate să verifice dacă această condiție este îndeplinită. Exportul se suspendă până la efectuarea acestei verificări.
Articolul 6
Criterii de acordare a autorizațiilor de export
(1) Deciziile privind cererile de autorizație de export pentru bunurile enumerate la anexa III se iau de către autoritatea competentă, după caz, ținând seama de toate considerentele adecvate, în special dacă o cerere de autorizație pentru un export identic a fost respinsă de un alt stat membru în cei trei ani care au precedat cererea respectivă.
(2) Autoritatea competentă nu acordă autorizația în cazul în care există motive întemeiate de a se crede că bunurile enumerate la anexa III ar putea fi utilizate în scopul torturii sau pentru a impune alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante – inclusiv pedepse corporale hotărâte de o instanță judecătorească – de către o autoritate de reprimare sau de către orice persoană fizică sau juridică dintr-o țară terță.
Autoritatea competentă ține seama:
— de hotărârile judecătorești deja publicate, adoptate de jurisdicții internaționale;
— de rezultatele lucrărilor organismelor competente ale Organizației Națiunilor Unite, ale Consiliului Europei și ale Uniunii Europene, precum și de rapoartele Comitetului European pentru prevenirea torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante al Consiliului Europei și ale raportorului special al Organizației Națiunilor Unite privind tortura și alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
Alte informații pertinente pot fi luate în considerare, cum sunt hotărârile deja publicate, luate de către jurisdicțiile naționale, rapoartele sau alte informații elaborate de organizațiile societății civile și informațiile privind restricțiile aplicate de țările de destinație exporturilor de bunuri enumerate la anexele II și III.
Articolul 7
Măsuri naționale
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 5 și 6, un stat membru poate să adopte sau să mențină o interdicție a exporturilor și a importurilor de lanțuri de picioare, de lanțuri multiple și de dispozitive portabile cu energie electrostatică.
(2) Un stat membru poate înainta o cerere de autorizație pentru exportul de cătușe de mâini ale căror dimensiuni totale, inclusiv lanțurile, măsoară, în poziția închis, de la marginea exterioară a uneia dintre cătușe la marginea exterioară a celeilalte mai mult de 240 mm. Statul membru în cauză aplică cătușelor respective dispozițiile capitolelor III și IV.
(3) Statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (1) și (2). Măsurile existente se notifică la 30 iulie 2006, iar măsurile ulterioare înainte de intrarea lor în vigoare.
CAPITOLUL IV
Proceduri de autorizare
Articolul 8
Cereri de autorizare
(1) Autorizațiile de export și de import și de furnizare de asistență tehnică se acordă numai de către autoritatea competentă, menționată la anexa I, a statului membru în care este stabilit solicitantul.
(2) Solicitanții furnizează autorității competente toate informațiile relevante privind activitățile pentru care au nevoie de o autorizație.
Articolul 9
Autorizații
(1) Autorizațiile de export și de import se eliberează pe un formular întocmit după modelul de la anexa V și sunt valabile în întreaga Comunitate. Durata de valabilitate a unei autorizații este cuprinsă între trei și douăsprezece luni și se poate prelungi cu maxim douăsprezece luni.
(2) Autorizațiile se pot elibera pe cale electronică. Procedurile specifice se stabilesc pentru fiecare țară. Statele membre care folosesc această opțiune informează Comisia despre aceasta.
(3) Autorizațiile de export și de import sunt supuse oricărei cerințe și condiții pe care autoritatea competentă le consideră adecvate.
(4) Autoritățile competente pot, în conformitate cu prezentul regulament, să refuze acordarea unei autorizații și să anuleze, să suspende, să modifice sau să retragă o autorizație de export deja acordată.
Articolul 10
Formalități vamale
(1) La îndeplinirea formalităților vamale, exportatorul sau importatorul prezintă formularul de la anexa V completat în mod corespunzător, ca dovadă a obținerii autorizației necesare pentru exportul sau importul în cauză. În cazul în care documentul nu este completat într-o limbă oficială a statului membru în care se îndeplinesc formalitățile vamale, se poate cere exportatorului sau importatorului să furnizeze o traducere în limba oficială respectivă.
(2) În cazul în care o declarație vamală privind bunurile enumerate la anexele II și III se prezintă, și se confirmă că nu s-a acordat nici o autorizație în temeiul prezentului regulament pentru exportul sau importul dorit, autoritățile vamale rețin bunurile declarate și atrag atenția asupra posibilității de a solicita o autorizație, în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care nu se prezintă nicio cerere de autorizație în termen de șase luni de la data reținerii sau în cazul în care autoritatea competentă respinge cererea, autoritățile vamale distrug bunurile reținute în conformitate cu legislația națională în vigoare.
Articolul 11
Obligația de notificare și de consultare
(1) Autoritățile statelor membre, enumerate la anexa I, notifică tuturor celorlalte autorități ale statelor membre enumerate la anexa respectivă și Comisiei orice decizie de respingere a unei cereri de autorizație în temeiul prezentului regulament și orice anulare a unei autorizații pe care au acordat-o. Notificarea se efectuează la maxim treizeci de zile de la data deciziei.
(2) Autoritatea competentă consultă autoritatea sau autoritățile care, pe durata celor trei ani precedenți, au respins o cerere de autorizație de import, de export sau de furnizare de asistență tehnică în temeiul prezentului regulament, în cazul în care aceasta primește o cerere privind un import, un export sau furnizarea de asistență tehnică ce implică o operațiune identică în esență, menționată într-o cerere anterioară de acest tip dar consideră că ar trebui, cu toate acestea, să se acorde o autorizație.
(3) În cazul în care, după aceste consultări, autoritatea competentă decide să acorde autorizația, aceasta informează de îndată toate autoritățile enumerate la anexa I cu privire la decizia sa și explică motivele pentru aceasta, prezentând, după caz, informații justificative.
(4) Refuzul acordării unei autorizații, în cazul în care se bazează pe o interdicție națională în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), nu constituie o decizie de respingere a unei cereri în sensul alineatului (1).
CAPITOLUL V
Dispoziții generale și finale
Articolul 12
Modificarea anexelor
(1) Comisia este abilitată să modifice anexa I. Datele privind autoritățile competente ale statelor membre se modifică pe baza informațiilor comunicate de către acestea din urmă.
(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2), Comisia este abilitată să modifice anexele II, III, IV și V.
Articolul 13
Schimbul de informații între autoritățile statelor membre și Comisie
(1) Fără a aduce atingere articolului 11, Comisia și statele membre se informează reciproc și la cerere cu privire la măsurile luate în temeiul prezentului regulament și își comunică orice informație pertinentă de care dispun în legătură cu prezentul regulament, în special informațiile privind autorizațiile acordate și retrase.
(2) Informațiile relevante privind autorizațiile acordate și retrase menționează cel puțin tipul deciziei, motivele deciziei sau un rezumat al acestora, numele destinatarilor și dacă diferă, cele ale utilizatorilor finali, precum și bunurile în cauză.
(3) Statele membre stabilesc, dacă este posibil în colaborare cu Comisia, un raport de activități anual public în care furnizează informațiile privind numărul de cereri primite, bunurile și țările în cauză, precum și deciziile pe care le-au luat în privința acestora. Acest raport nu conține nicio informație a cărei divulgare ar putea fi considerată de un stat membru ca fiind contrară intereselor sale esențiale de securitate.
(4) Cu excepția comunicării informațiilor menționate la alineatul (2) autorităților celorlalte state membre și ale Comisiei, prezentul articol nu afectează cu nimic dispozițiile naționale aplicabile în materie de confidențialitate și de secret profesional.
(5) Refuzul de a acorda o autorizație, în cazul în care se bazează pe o interdicție națională în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), nu constituie un refuz de autorizare în sensul alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol.
Articolul 14
Utilizarea informațiilor
Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (10) și legislației naționale privind accesul public la documente oficiale, informațiile primite în conformitate cu prezentul regulament se utilizează numai în scopul pentru care au fost cerute.
Articolul 15
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru regimul comun aplicabil exporturilor de produse, instituit prin articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2603/69 (11).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE se aplică.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 16
Aplicare
Comitetul menționat la articolul 15 examinează orice chestiune privind aplicarea prezentului regulament, ridicată de către președintele său, din proprie inițiativă sau la cererea unui reprezentat al unui stat membru.
Articolul 17
Sancțiuni
(1) Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.
(2) Statele membre adresează o notificare Comisiei cu privire la aceste norme până la 29 august 2006, și, fără întârziere, cu privire la orice eventuală modificare ulterioară.
Articolul 18
Sferă de aplicare teritorială
(1) Prezentul regulament se aplică:
— teritoriului vamal al Comunității, astfel cum este definit în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92,
— teritoriilor spaniole Ceuta și Melilla,
— teritoriului german Helgoland.
(2) În sensul prezentului regulament, Ceuta, Helgoland și Melilla sunt tratate ca făcând parte din teritoriul vamal al Comunității.
Articolul 19
Intrare în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la 30 iulie 2006.