Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate privind o serie de subiecte strâns legate referitoare la excluderea din domeniul de aplicare al respectivului regulament a anumitor organisme publice și a băncilor centrale din țări terțe, la indicatorii de manipulare a pieței, la pragurile ce declanșează aplicarea obligației de publicare a informațiilor privilegiate în ceea ce îi privește pe participanții la piața certificatelor de emisii, la circumstanțele în care poate fi permisă tranzacționarea într-o perioadă închisă și la tipurile de tranzacții efectuate de personalul de conducere care trebuie notificate.
(2) Statele membre, statele membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale, ministerele, alte agenții și vehiculele cu scop special ale unuia sau ale mai multor state membre, precum și Uniunea și anumite organisme publice sau persoanele care acționează în numele acestora nu ar trebui să întâmpine obstacole în aplicarea politicii monetare, valutare sau de gestionare a datoriei publice atât timp cât aceste activități sunt realizate în interesul public și numai în scopul punerii în aplicare a acestor politici.
(3) Excluderea din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 a operațiunilor întreprinse în interesul public poate fi extinsă, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, la anumite organisme publice responsabile cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în gestionarea acesteia și la băncile centrale ale unor țări terțe, dacă acestea îndeplinesc condițiile relevante. În acest sens, Comisia a întocmit și a prezentat Parlamentului European și Consiliului un raport în care a evaluat regimul aplicat pe plan internațional anumitor organisme publice însărcinate cu gestionarea datoriei publice sau care intervin în gestionarea acesteia și băncilor centrale din țările terțe în cauză. Raportul cuprinde o analiză comparativă a regimului aplicat respectivelor organisme și băncilor centrale în cadrul legal al țărilor terțe respective, precum și a standardelor în materie de gestionare a riscului aplicabile tranzacțiilor încheiate de acele organisme publice și bănci centrale în respectivele jurisdicții. În secțiunea raportului privind analiza comparativă s-a concluzionat că este adecvată extinderea derogării la tranzacțiile, ordinele sau comportamentele efectuate în vederea aplicării politicii monetare, a cursului de schimb sau de gestionare a datoriei publice de către anumite organisme publice și băncile centrale din respectivele țări terțe.
(4) Lista organismelor publice și a băncilor centrale din țări terțe care beneficiază de derogare ar trebui stabilită și revizuită ori de câte ori este nevoie.
(5) Este esențial să fie precizați indicatorii comportamentului de manipulare referitor la semnale false sau înșelătoare și la fixarea prețurilor care sunt prevăzuți în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 596/2014, pentru a clarifica elementele acestora și a ține cont de evoluțiile tehnice de pe piețele financiare. Prin urmare, ar trebui indicată o listă neexhaustivă a acestor indicatori, care să includă exemple de practici.
(6) În cazul anumitor practici ar putea fi identificați indicatori suplimentari întrucât le pot clarifica și ilustra. Acești indicatori ar trebui să nu fie considerați nici exhaustivi, nici determinanți, iar relațiile lor cu unul sau mai multe exemple de practici nu ar trebui să fie considerate limitative. Exemplele de practici nu ar trebui considerate manipulări ale pieței în sine, ci ar trebui avute în vedere atunci când participanții la piață și autoritățile competente examinează tranzacții sau ordine de tranzacționare.
(7) Ar trebui utilizată o abordare proporțională, ținând cont de natura și de caracteristicile specifice ale instrumentelor financiare și ale piețelor în cauză. Exemplele pot viza și ilustra unul sau mai mulți dintre indicatorii manipulării pieței prevăzuți în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 596/2014. Drept urmare, o practică dată poate implica mai mult de un indicator al manipulării pieței dintre cei prevăzuți în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în funcție de cum este utilizată, și pot exista anumite suprapuneri între practici. De asemenea, deși nu sunt menționate în mod explicit în prezentul regulamentul, alte practici pot ilustra fiecare dintre indicatorii prevăzuți în acesta. Prin urmare, participanții la piață și autoritățile competente ar trebui să țină cont de alte circumstanțe, neprecizate, care ar putea fi considerate manipulări potențiale ale pieței în conformitate cu definiția prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
(8) Anumite exemple de practici prevăzute în prezentul regulament vizează cazuri care sunt cuprinse în conceptul de manipulare a pieței sau care se referă, în anumite privințe, la un comportament de manipulare. Pe de altă parte, anumite exemple de practici ar putea fi considerate legitime, de pildă dacă o persoană care efectuează tranzacții sau emite ordine de tranzacționare care pot fi considerate ca reprezentând manipulări ale pieței poate demonstra că motivele pentru efectuarea tranzacțiilor sau pentru emiterea ordinelor sunt legitime și conforme cu una dintre practicile acceptate pe piața în cauză.
(9) În cadrul enumerării exemplelor de practici care se referă la indicatorii manipulării pieței prevăzuți în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 596/2014, referințele încrucișate din anexa II la prezentul regulament includ atât exemplul relevant de practică, cât și indicatorul suplimentar aferent respectivului exemplu.
(10) În referirile la indicatorii comportamentului de manipulare din prezentul regulament, orice menționare a unui „ordin de tranzacționare” acoperă toate tipurile de ordine, inclusiv ordinele inițiale, modificările, actualizările și anulările, indiferent dacă au fost executate sau nu, indiferent de mijloacele utilizate pentru a avea acces la locul de tranzacționare, pentru a efectua o tranzacție sau pentru a emite un ordin de tranzacționare și indiferent dacă ordinul a fost înregistrat în carnetul de ordine al locului de tranzacționare.
(11) Participanții la piața certificatelor de emisii sunt o submulțime cu caracteristici aparte a actorilor de pe piața certificatelor de emisii. Dintre actorii de pe piața certificatelor de emisii, cei situați deasupra unor praguri minime ar trebui să fie considerați participanți la piața certificatelor de emisii, iar obligația de publicare a informațiilor privilegiate ar trebui să li se aplice numai acestora. Prin urmare, aceste praguri minime ar trebui stabilite în mod clar.
(12) Ținând cont de definiția informațiilor privilegiate prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, un participant la piața certificatelor de emisii trebuie să evalueze caz cu caz dacă informațiile avute în vedere îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate informații privilegiate. Aceasta înseamnă că un participant la piața certificatelor de emisii nu are obligația de a publica toate informațiile privind operațiunile sale fizice. Participanții la piața certificatelor de emisii ar trebui să evalueze în mod adecvat informațiile în cauză, ținând cont de circumstanțele de pe piață și de alți factori externi care pot influența prețul unui certificat de emisii în momentul apariției informației.
(13) Prin exceptarea prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 sunt excluse din sfera participanților la piața certificatelor de emisii actorii de pe piața certificatelor de emisii în cazul cărora instalațiile sau activitățile de aviație pe care le dețin, le controlează sau pentru care sunt responsabili au înregistrat în anul anterior emisii care nu au depășit pragul minim de dioxid de carbon echivalent și, în cazul în care desfășoară activități de ardere, au înregistrat o putere termică nominală care nu a depășit pragul minim. Prin urmare, pragurile minime ar trebui să se refere la toate liniile de activitate, inclusiv la instalațiile sau activitățile de aviație care sunt deținute sau controlate de respectivul actor de pe piața certificatelor de emisii, de întreprinderea-mamă a acestuia sau de o întreprindere conexă ori pentru ale căror aspecte operaționale respectivul actor, întreprinderea-mamă a acestuia sau o întreprindere conexă răspunde în întregime sau parțial.
(14) În plus, pentru ca obligația să nu se aplice, pragul minim de dioxid de carbon echivalent și pragul minim al puterii minime nominale ar trebui avute în vedere simultan. Cu alte cuvinte, este suficient ca unul dintre aceste două praguri să fie depășit pentru ca obligația de publicare prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 să fie aplicabilă.
(15) Pentru a consolida integritatea pieței, evitând în același timp publicările excesive, este adecvat ca pragurile minime să fie stabilite la un nivel prin care sunt exceptate societățile care este improbabil să dețină informații privilegiate.
(16) Pragurile minime ar trebui revizuite, după caz, pentru a evalua funcționarea lor în ceea ce privește, printre altele, creșterea scontată a transparenței pieței certificatelor de emisii, inclusiv numărul de evenimente raportate și sarcina administrativă implicată, evoluția și maturitatea pieței certificatelor de emisii, numărul de actori de pe piața certificatelor de emisii și impactul asupra disponibilității unor informații specifice fiecărei firme și asupra formării prețurilor sau a deciziilor de investiții de pe piața certificatelor de emisii.
(17) Având în vedere domeniul de aplicare extins al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 în ceea ce privește instrumentele financiare care intră sub incidența sa, faptul că obligația privind notificarea post factum a autorității competente se aplică emitenților care au solicitat sau care au aprobat ca instrumentele lor financiare să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru ori, în cazul instrumentelor tranzacționate pe un „sistem multilateral de tranzacționare” (MTF) sau pe alte tipuri de sisteme organizate de tranzacționare (OTF-uri), emitenților care au aprobat tranzacționarea instrumentelor lor financiare pe un MTF sau un OTF ori care au solicitat ca instrumentele lor să fie admise la tranzacționare pe un MTF dintr-un stat membru, precum și faptul că instrumentele financiare ale acestor emitenți ar putea să fie admise la tranzacționare sau tranzacționate în locuri de tranzacționare din diverse state membre, ar trebui garantat că autoritatea competentă unică ce primește notificarea este cea care are cel mai mare interes în supravegherea pieței și că se evită exercitarea de către emitent a unei marje de apreciere. Această abordare se bazează pe utilizarea noțiunii de titluri de capital.
(18) Obligația de a notifica autorității competente amânarea publicării informațiilor privilegiate, prevăzută la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, se aplică și participanților la piața certificatelor de emisii. Domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 include participanții la piața certificatelor de emisii care sunt activi pe piața primară a certificatelor de emisii sau a produselor licitate pe baza acestora (depunerea de oferte în cadrul licitațiilor) și pe piețele secundare ale certificatelor de emisii ale instrumentelor derivate bazate pe acestea.
(19) Pentru a garanta că este identificată cu certitudine o autoritate competentă unică pentru participanții la piața certificatelor de emisii, autoritatea competentă în sensul notificărilor prevăzute la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui să fie autoritatea competentă a statului membru în care este înregistrat participantul la piața certificatelor de emisii, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (2) din regulamentul menționat, și nu autoritățile competente ale fiecăruia dintre locurile de tranzacționare în care sunt tranzacționate certificatele de emisii.
(20) Alegerea autorității competente a statului membru în care este înregistrat participantul la piața certificatelor de emisii este o soluție prin care se determină întotdeauna cu certitudine o autoritate competentă unică, ceea ce limitează sarcina administrativă suportată de participanții la piața certificatelor de emisii prin asigurarea faptului că aceștia nu trebuie să facă în paralel notificări către mai multe autorități competente.
(21) În circumstanțe excepționale, un emitent poate permite ca o persoană care exercită responsabilități de conducere să își vândă imediat acțiunile pe durata unei perioade închise. Permisiunea emitentului ar trebui acordată pentru fiecare caz în parte, iar primul criteriu ar trebui să fie ca persoana care exercită responsabilități de conducere să fi solicitat și obținut din partea emitentului, înainte de orice tranzacționare, permisiunea de a tranzacționa. Pentru a-i permite emitentului să evalueze circumstanțele specifice ale fiecărui caz individual, solicitarea în cauză ar trebui să fie motivată și să includă o explicație a tranzacției avute în vedere și o descriere a caracterului excepțional al circumstanțelor.
(22) Adoptarea deciziei de a acorda permisiunea de tranzacționare ar trebui avută în vedere numai dacă motivul pentru care se solicită efectuarea unei tranzacții este excepțional. Derogarea în cauză ar trebui înțeleasă restrictiv, fără a se lărgi în mod nejustificat domeniul de aplicare al derogării de la interdicția de a derula tranzacții pe durata unei perioade închise. Circumstanțele în care poate fi acordată această derogare ar trebui să fie nu numai extrem de urgente, ci și neprevăzute și imperative; ar trebui, de asemenea, ca acestea să nu fi fost ocazionate de persoana care exercită responsabilități de conducere.
(23) Dacă persoana care exercită responsabilități de conducere prezintă situații care sunt neprevăzute, imperative și aflate în afara controlului său, ar trebui să îi fie permisă numai vânzarea acelor acțiuni care îi permit obținerea resurselor financiare necesare. Aceste situații ar putea rezulta dintr-un angajament financiar pe care trebuie să îl îndeplinească persoana care exercită responsabilități de conducere, cum ar fi o cerere a cărei executare este prevăzută de lege, inclusiv o hotărâre judecătorească, și trebuie îndeplinită condiția ca persoana care exercită responsabilități de conducere să nu își poată îndeplini în mod rezonabil acest angajament fără vânzarea acțiunilor în cauză. Circumstanțele respective ar putea apărea, de asemenea, ca urmare a unei situații în care persoana care exercită responsabilități de conducere s-a plasat înainte de începerea perioadei închise (de exemplu o obligație fiscală) și care impune plata unei sume către o terță parte, sumă care nu ar putea fi finanțată, integral sau parțial, de către persoana care exercită responsabilități de conducere altfel decât prin vânzarea acțiunilor emitentului.
(24) În ceea ce privește tranzacțiile derulate în cadrul sau în legătură cu un sistem de alocare de acțiuni angajaților sau de economii, cu calificarea sau dreptul la acțiuni, trebuie stabilit dacă acestea pot fi permise de emitent. Prin urmare, anumite tipuri de tranzacții ar trebui identificate în mod clar și stabilite în detaliu. Caracteristicile acestor tranzacții se referă la natura tranzacțiilor (de exemplu o achiziție sau o vânzare, exercitarea unor opțiuni sau a altor drepturi), la momentul derulării tranzacției sau al aderării persoanei care exercită responsabilități de conducere la un anumit sistem și la întrebarea dacă tranzacția și caracteristicile acesteia (de exemplu data execuției și cuantumul) au fost convenite, planificate și organizate cu o perioadă de timp rezonabilă înainte de începerea perioadei închise.
(25) În plus, tranzacțiile în care interesul generator de beneficii nu se modifică ar putea fi efectuate la inițiativa persoanei care exercită responsabilități de conducere, cu condiția ca persoana în cauză să fi solicitat și obținut permisiunea emitentului înainte de derularea tranzacției avute în vedere. Tranzacția în cauză ar trebui să se refere numai la transferul instrumentelor vizate între conturile persoanei care exercită responsabilități de conducere (de exemplu între sisteme), fără a implica o modificare a prețului instrumentelor transferate. Această abordare nu include transferul instrumentelor financiare sau alte tranzacții cum ar fi vânzările sau achizițiile derulate între persoana care exercită responsabilități de conducere și altă persoană, în special o entitate juridică deținută integral de persoana care exercită responsabilități de conducere.
(26) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 impune persoanelor care exercită responsabilități de conducere, precum și persoanelor care au legături strânse cu acestea obligația de a notifica emitentului și autorității competente fiecare tranzacție derulată în nume propriu în legătură cu acțiuni sau titlurile de creanță ale respectivului emitent ori cu instrumente derivate sau cu alte instrumente financiare având legătură cu acestea. Persoanele care exercită responsabilități de conducere, precum și persoanele care au legături strânse cu acestea ar trebui să notifice, de asemenea, participanților la piața certificatelor de emisii fiecare tranzacție efectuată în nume propriu în legătură cu certificate de emisii, produse licitate pe baza acestora sau instrumente derivate conexe.
(27) Notificarea tranzacțiilor efectuate în nume propriu de către persoanele care exercită responsabilități de conducere la nivelul emitentului ori al unui participant la piața certificatelor de emisii sau de către persoanele care au legături strânse cu acestea constituie o informație prețioasă pentru participanții la piață, iar pentru autoritățile competente un mijloc suplimentar de supraveghere a piețelor. Obligația acestor persoane de a notifica tranzacțiile nu aduce atingere obligației lor de a nu comite abuzuri de piață, conform definiției din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.
(28) Obligația de a notifica tranzacțiile derulate de persoanele care exercită responsabilități de conducere sau de persoanele care au legături strânse cu acestea se aplică unui spectru larg de operațiuni și include toate tranzacțiile derulate în nume propriu. Prin urmare, este adecvat să se identifice o listă cuprinzătoare și neexhaustivă de tipuri de tranzacții care ar trebui notificate. Prin aceasta s-ar facilita realizarea unei transparențe depline a tranzacțiilor derulate de persoanele care exercită responsabilități de conducere și de persoanele care au legături strânse cu acestea și s-ar atenua în același tip riscul de eludare a obligației de notificare, prin identificarea tipurilor de tranzacții care trebuie notificate.
(29) Întrucât domeniul tranzacțiilor care intră sub incidența împuternicirii prevăzute la articolul 19 alineatul (14) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 este larg și nu poate fi limitat la cele trei tipuri de tranzacții prevăzute în mod explicit la articolul 19 alineatul (7) din regulamentul menționat, este oportun să se identifice o listă neexhaustivă de tipuri de tranzacții care ar trebui notificate.
(30) În ceea ce privește tranzacțiile condiționale, obligația de notificare intervine odată cu producerea condiției sau a condițiilor în cauză, cu alte cuvinte atunci când tranzacția respectivă are loc efectiv. Prin urmare, nu ar trebui prevăzută obligația de a notifica atât contractul condițional, cât și tranzacția executată la îndeplinirea condițiilor respective, întrucât o astfel de notificare s-ar dovedi derutantă în practică, în special atunci când condițiile nu se produc, iar tranzacția nu este executată.
(31) Dispozițiile și împuternicirile relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014 se aplică numai de la 3 iulie 2016. Prin urmare, este important ca normele prevăzute în prezentul regulament să se aplice tot de la această dată.
(32) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Grupului de experți al Comitetului european pentru valori mobiliare,