Recitale
(1) Planul de investiții pentru Europa adoptat de Comisie în noiembrie 2014 se axează pe înlăturarea obstacolelor în calea investițiilor, asigurând vizibilitate și asistență tehnică proiectelor de investiții și utilizând într-un mod mai inteligent resursele financiare noi și existente. În cadrul acestui plan, instituirea Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) prin Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (2), vizează să reducă deficitul investițional actual din UE prin mobilizarea fondurilor private pentru investiții strategice pe care piața nu le poate finanța în mod unilateral. Fondul va sprijini investițiile strategice în infrastructură, precum și finanțarea de risc pentru întreprinderile mici. În același timp, activitatea legată de instituirea unei uniuni a piețelor de capital va aprofunda integrarea financiară și va contribui la sporirea creșterii economice și a competitivității în UE.
(2) Pentru a contribui la atingerea acestor obiective, precum și a obiectivului Uniunii de creștere economică durabilă pe termen lung, ar trebui să fie facilitate investițiile, în infrastructură sau prin intermediul FEIS, ale asigurătorilor, aceștia fiind investitori instituționali de mari dimensiuni. Pentru a facilita astfel de investiții, ar trebui instituită o nouă clasă de active pentru investițiile în infrastructură în cadrul reprezentat de Directiva 2009/138/CE. Punerea în aplicare în paralel a acestui tip de inițiativă, precum și Fondul european pentru investiții strategice ar trebui să sporească impactul global asupra creșterii economice și creării de locuri de muncă în Uniune.
(3) Comisia a solicitat și a primit un aviz tehnic din partea Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale în ceea ce privește criteriile și calibrarea noii clase de active pentru investiții în infrastructură.
(4) În conformitate cu obiectivul Planului de investiții pentru Europa de a sprijini investițiile care contribuie la consolidarea infrastructurii Europei, cu un accent special pe construirea unei piețe unice mai interconectate, noua clasă de active de infrastructură nu ar trebui să se limiteze la anumite sectoare economice sau structuri fizice, ci ar trebui să includă toate sistemele și rețelele care furnizează sprijin și servicii publice esențiale.
(5) Pentru a se asigura limitarea efectivă a clasei de active la investițiile în infrastructură, activele eligibile de infrastructură ar trebui să fie deținute, finanțate, dezvoltate sau exploatate de o entitate de proiecte de infrastructură și care nu îndeplinește nicio altă funcție.
(6) Această nouă clasă de active de infrastructură ar trebui să fie definită prin criterii care să asigure faptul că investițiile în infrastructură prezintă un profil de risc sigur din perspectiva rezistenței la situații nefavorabile, predictibilitate a fluxurilor de trezorerie și protecție oferită de cadrul contractual. În cazul în care se demonstrează că investițiile în infrastructură prezintă un profil de risc mai bun decât alte investiții ale întreprinderilor, ar trebui reduse cerințele de capital prudențial pentru submodulele risc aferent marjei de credit și risc aferent devalorizării acțiunilor din formula standard.
(7) Entitatea de proiect de infrastructură ar trebui să definească un cadru contractual care să asigure un grad ridicat de protecție investitorilor săi, inclusiv prin includerea de clauze privind pierderile pe care le-ar putea genera stoparea proiectului de către partea care a acceptat să achiziționeze bunuri și servicii, de exemplu, în caz de reziliere a unui contract de vânzare-cumpărare. Ar trebui să existe acorduri financiare suficiente pentru a acoperi cerințele legate de rezerva pentru cheltuieli neprevăzute și capitalul circulant.
(8) În scopul de a reduce riscul creditorilor, ar trebui să se asigure un grad suficient de control asupra entității de proiect de infrastructură, inclusiv în ceea ce privește siguranța activelor și a acțiunilor, precum și să se limiteze activitățile și posibilitățile de utilizare a fluxurilor de trezorerie.
(9) În cazul în care calibrarea pentru investițiile în obligațiuni și împrumuturi este redusă pe baza ipotezei că majoritatea investițiilor în infrastructură sunt păstrate până la scadență, societatea de asigurare sau reasigurare trebuie să fie în măsură să demonstreze că este în măsură să facă acest lucru.
(10) În scopul de a stimula investiții în infrastructură cu rate de recuperare ridicate, noua clasă de active ar trebui să cuprindă exclusiv titlurile de valoare cu rating superior („investment grade”) și, în cazul în care nu este disponibilă o evaluare externă, doar pe cele cu rang prioritar. Cu toate acestea, pentru a păstra coerența cu cadrul pentru acțiuni instituit prin Directiva 2009/138/CE, includerea în această nouă categorie de active nu ar trebui să depindă de existența sau de nivelul unei evaluări externe a entității de infrastructură.
(11) În cazul în care pentru o investiție în infrastructură eligibilă nu este disponibilă o evaluare externă efectuată de o instituție externă de evaluare a creditului (ECAI) desemnată, ar trebui să se aplice criterii suplimentare pentru a se garanta că investiția este expusă la un risc limitat. Aceste criterii ar trebui să asigure administrarea profesională a proiectului în faza de construcție și minimizarea corespunzătoare a riscului de construcție, să limiteze riscul operațional și de refinanțare și să prevină intrarea proiectului în poziții speculative pentru instrumente derivate.
(12) În cazul în care pentru o investiție în infrastructură eligibilă nu este disponibilă o evaluare externă efectuată de o ECAI desemnată, ar trebui să se garanteze că proiectul de infrastructură se desfășoară într-un mediu politic stabil.
(13) Proiectele bazate pe tehnologii sau metode de proiectare inovatoare ar trebui să fie eligibile pentru a intra în sfera de acoperire a acestei noi clase de active, pentru a se asigura că UE poate depune în continuare eforturi pentru a ține pasul cu evoluția dezvoltării tehnologice. Pentru a se garanta că proiectele bazate pe inovații sunt sigure, asigurătorii ar trebui să efectueze un proces de evaluare complexă corespunzător pentru a verifica dacă tehnologia a fost testată. Aceasta poate include testarea prototipului, testarea în regim pilot și alte forme de testare pentru a se demonstra că pentru proiect s-au folosit o tehnologie și o metodă de proiectare solide.
(14) În general, o combinație a acestor criterii, pe baza avizului tehnic al EIOPA, garantează existența unui sistem solid din punct de vedere prudențial, deoarece aceste active de infrastructură care beneficiază de o reducere a cerințelor de capital sunt mai sigure și mai puțin volatile decât investițiile corporative asemănătoare.
(15) EIOPA a analizat datele privind indicii aferenți activelor de infrastructură, activele de infrastructură cotate pe piețe și companiile cu inițiativă de finanțare privată. În concluzie, s-a recomandat o marjă de 30 % – 39 % pentru șocul riscului de investiții în infrastructură. În conformitate cu obiectivul Planului de investiții pentru Europa de stimulare a investițiilor în economia reală, se alege o calibrare de 30 % pentru noua clasă de active de infrastructură, întrucât această calibrare oferă cele mai eficace stimulente pentru investițiile în infrastructură.
(16) În conformitate cu avizul EIOPA, ajustarea simetrică a costului de capital aferent investițiilor în acțiuni ar trebui aplicată factorului de stres pentru activele de infrastructură pe o bază proporțională.
(17) Reducerea cerințelor de capital pentru acoperirea riscului în submodulul „risc de marjă de credit” ar trebui să țină seama de faptul că există dovezi conform cărora investițiile în infrastructură prezintă rate mai bune de recuperare decât titlurile de valoare corporative și sunt mai puțin senzitive la factori economici mai largi. Prin urmare, în ceea ce privește noua categorie de active, pentru partea din marjă legată de riscul de credit, coeficientul de stres ar trebui redus în conformitate cu calibrarea furnizată de EIOPA. Pentru a se ține seama de criteriul de eligibilitate conform căruia investițiile în infrastructură pot fi păstrate până la scadență, ar trebui ca și pentru partea din marjă legată de lichidități să se reducă coeficientul de stres.
(18) Atunci când factorul de stres pentru partea din marjă legată de lichidități este redus pentru investițiile în infrastructură eligibile, această reducere ar trebui să se aplice și activelor din portofoliul aferent primei de echilibrare, fără o dublă contabilizare a reducerii riscului de lichiditate. Din acest motiv, factorul de stres de marjă aplicabil activelor de infrastructură eligibile din portofoliul aferent primei de echilibrare ar trebui să fie ori factorul de stres redus aplicabil activelor din portofoliul aferent primei de echilibrare, ori factorul de stres de marjă aplicabil activelor de infrastructură eligibile din portofoliul aferent primei de echilibrare, care dintre aceștia este mai redus.
(19) Ar trebui să se asigure un tratament mai adecvat al investițiilor societăților de asigurare și de reasigurare în fonduri instituit prin Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului (3), în conformitate cu tratamentul investițiilor în fondurile europene cu capital de risc și în fondurile europene de antreprenoriat social deja prevăzute la articolul 168 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (4).
(20) În ultimii ani, instrumentele financiare au fost tranzacționate tot mai mult prin sisteme alternative de tranzacționare (MTF). Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) garantează că MTF-urile fac obiectul unor cerințe similare cu cerințele impuse piețelor reglementate în ceea ce privește membrii sau participanții pe care îi pot admite. Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6) impune, de asemenea, obligații de transparență similare MTF-urilor și piețelor reglementate. Pentru a se ține seama de importanța crescândă a MTF-urilor și de convergența normelor aplicabile deopotrivă MTF-urilor și piețelor reglementate, expunerile tranzacționate în cadrul unui MTF ar trebui considerate drept acțiuni de tip 1 în submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor”.
(21) Directiva 2014/51/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) a introdus o măsură tranzitorie care se aplică investițiilor în acțiuni achiziționate înainte de 1 ianuarie 2016. Pentru a se evita crearea de stimulente pentru reducerea semnificativă a investițiilor în acțiuni necotate înainte de intrarea în vigoare a cadrului stabilit de Directiva 2009/138/CE, sfera de acoperire a măsurii tranzitorii nu ar trebui să se limiteze la acțiunile cotate.
(22) Pentru a permite un tratament adecvat al acțiunilor deținute în cadrul unor organisme de plasament colectiv sau al unor investiții structurate ca fonduri, atunci când nu se poate aplica metoda transparenței, prezentul regulament precizează în continuare că măsura tranzitorie prevăzută la articolul 308b alineatul (13) din Directiva 2009/138/CE se aplică proporției de acțiuni deținute în cadrul unor organisme de plasament colectiv sau al unor investiții structurate ca fonduri, în conformitate cu alocarea activelor-suport la 1 ianuarie 2016, cu condiția ca acest obiectiv de alocare să fie disponibil pentru societate. Societățile își pot astfel estima proporția de acțiuni achiziționate de către administratorul fondului înainte de 1 ianuarie 2016, în cazul în care aceste achiziții nu pot fi urmărite din cauza limitărilor impuse de normele de publicare sau din cauza costurilor prohibitive. Ulterior, procentul de acțiuni cărora li se aplică măsura tranzitorie trebuie redus anual, proporțional cu rata de rentabilitate a activelor organismelor de plasament colectiv sau a investițiilor structurate ca fonduri.
(23) Regulamentul delegat (UE) 2015/35 include câteva erori de redactare minore, care ar trebui modificate în consecință.
(24) Mai precis, Regulamentul delegat (UE) 2015/35 stabilește metoda de evaluare pentru participațiile în societăți afiliate care sunt excluse din domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup sau din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup. Consecințele în termeni de evaluare pentru participații în societăți afiliate ar trebui să fie aceleași, indiferent de motivul excluderii unei anumite societăți afiliate din domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup și, prin urmare, ar trebui să fie reflectate toate situațiile în care o societate afiliată poate fi exclusă din domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup. Prin urmare, articolul 13 ar trebui modificat.
(25) În ceea ce privește participațiile strategice deținute în instituții financiare și de credit, atunci când se face trimitere la metoda nr. 1 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), aceasta nu ar trebui să însemne că grupul este un conglomerat și să facă obiectul unei supravegheri suplimentare în conformitate cu directiva respectivă. Pentru a se aplica exceptarea, este suficient ca instituția financiară sau de credit să fie inclusă în calculul solvabilității la nivel de grup în conformitate cu Directiva 2009/138/CE. Metodele de consolidare din Directiva 2002/87/CE și cele din Directiva 2009/138/CE sunt considerate echivalente, astfel cum se menționează la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) nr. 342/2014 al Comisiei (9). Prin urmare, articolul 68 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat.
(26) În ceea ce privește datele statistice agregate, perioadele de raportare trebuie aliniate și, prin urmare, informațiile publicate înainte de 31 decembrie 2020 trebuie să includă date pentru toți anii precedenți, începând cu 1 ianuarie 2016. Prin urmare, articolul 316 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 ar trebui modificat.
(27) Regulamentul delegat (UE) 2015/35 conține, de asemenea, o serie de erori tipografice, cum ar fi referințe încrucișate interne incorecte, care ar trebui corectate.
(28) La aplicarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se țină seama de natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității unei societăți de asigurare sau de reasigurare. Presiunea și complexitatea impuse societăților de asigurare ar trebui să fie proporționale cu profilul lor de risc. La aplicarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament, informațiile ar trebui considerate semnificative dacă ar putea influența procesul decizional sau raționamentul utilizatorului căruia îi sunt destinate.
(29) Pentru a spori securitatea juridică cu privire la regimul de supraveghere înainte ca regimul Solvabilitate II să devină pe deplin aplicabil la 1 ianuarie 2016, este important ca prezentul regulament să intre în vigoare cât mai curând posibil,