Recitale
(1) În cazul conglomeratelor financiare care desfășoară activități bancare sau de investiții și activități de asigurare semnificative, utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea fondurilor proprii la nivelul conglomeratului financiar, cu alte cuvinte multipla utilizare a fondurilor proprii, precum și constituirea inadecvată de fonduri proprii în interiorul grupului ar trebui eliminate pentru a reflecta cu exactitate fondurile proprii ale conglomeratelor care sunt disponibile pentru a absorbi pierderile și pentru a asigura o adecvare suplimentară a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.
(2) Este important să se asigure că fondurile proprii, peste nivelul cerințelor de solvabilitate sectoriale, sunt incluse la nivelul conglomeratului numai dacă nu există impedimente în ceea ce privește transferul de active sau rambursarea datoriilor între diferite entități ale conglomeratului, inclusiv între sectoare.
(3) La calcularea fondurilor proprii, un conglomerat financiar ar trebui să includă numai fondurile proprii care depășesc cerințele sectoriale de solvabilitate, în cazul în care aceste fonduri sunt transferabile între entitățile din cadrul conglomeratului financiar.
(4) Ar trebui să existe norme adecvate care să ia în considerare faptul că cerințele privind fondurile proprii specifice unui sector sunt concepute pentru a acoperi riscurile legate de sectorul respectiv, nefiind menite să acopere riscurile din afara acestui sector.
(5) Pentru a se asigura o aplicare consecventă în ceea ce privește calcularea adecvării suplimentare a capitalului, ar trebui enumerate cerințele sectoriale care includ cerințele de solvabilitate în acest scop. Aceste cerințe nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor sectoriale privind măsurile care trebuie luate în urma încălcării cerințelor sectoriale de solvabilitate. În special, atunci când la nivelul conglomeratului financiar apare un deficit din cauza încălcării cerinței privind amortizorul combinat în temeiul titlului VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), măsurile necesare care trebuie luate ar trebui să se bazeze pe cele stabilite în capitolul respectiv.
(6) La calcularea cerinței suplimentare privind rata de adecvare a capitalului unui conglomerat financiar, pentru entitățile financiare nereglementate din cadrul conglomeratului financiar ar trebui calculate atât o cerință de solvabilitate noțională, cât și un nivel noțional al fondurilor proprii.
(7) Anexa I partea II din Directiva 2002/87/CE prezintă trei metode tehnice pentru calcularea cerințelor privind rata de adecvare a capitalului la nivelul unui conglomerat financiar: „metoda consolidării contabile” (metoda nr. 1), „metoda deducerii și agregării” (metoda nr. 2) și „metoda combinată” (metoda nr. 3), care permite combinarea metodelor nr. 1 și nr. 2. Metodele tehnice de calcul nr. 1 și nr. 2 ar trebui detaliate pentru a asigura aplicarea consecventă a acestora. În plus, ar trebui specificate circumstanțele pentru utilizarea metodei nr. 3 și ar trebui asigurat faptul că autoritățile competente permit utilizarea acestei metode în circumstanțe similare, aplică criterii comune și impun ca metoda să fie aplicată într-un mod consecvent în conglomeratele financiare. Autoritățile competente ar trebui să permită aplicarea metodei nr. 3 numai în cazul în care un conglomerat financiar poate demonstra că aplicarea doar a metodei nr. 1 sau a metodei nr. 2 nu ar fi posibilă în mod rezonabil. Metoda nr. 3 ar trebui să fie utilizată în mod consecventă de-a lungul timpului, pentru a garanta condiții echivalente. Întrucât metodele tehnice de calcul sunt utilizate în conformitate cu principiile tehnice menționate în anexa I partea I din Directiva 2002/87/CE, și aceste principii trebuie detaliate.
(8) Metoda nr. 1 pentru calcularea solvabilității grupului, astfel cum este definită în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), și metoda nr. 1 pentru calcularea cerințelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului, astfel cum este definită în Directiva 2002/87/CE, ar trebui considerate echivalente, întrucât ambele metode sunt în concordanță cu principalele obiective ale supravegherii suplimentare. Ambele metode asigură eliminarea constituirii de capital propriu în interiorul grupului și calcularea fondurilor proprii în conformitate cu definițiile și plafoanele stabilite în normele sectoriale relevante.
(9) Împuternicirea de a adopta standarde tehnice de reglementare prevăzută la articolul 49 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este strâns legată de împuternicirea prevăzută la articolul 21a alineatul (3) din Directiva 2002/87/CE, întrucât ambele se referă la aplicarea consecventă a metodelor de calcul stabilite în anexa la directiva respectivă. Pentru a asigura consecvența metodelor de calcul specificate în sensul acestor acte legislative și pentru a facilita o imagine de ansamblu și un acces compact la aceste metode pentru persoanele care fac obiectul acestor obligații, este oportună instituirea de standarde tehnice de reglementare adoptate în temeiul acestor împuterniciri în cadrul unui singur regulament.
(10) Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe noile regimuri sectoriale de solvabilitate care au fost instituite în Uniune cu scopul de a asigura aplicarea cea mai consecventă a metodelor de calcul. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice înainte de data aplicării Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Normele care depind de aplicarea Directivei 2009/138/CE ar trebui să înceapă să se aplice de la data aplicării directivei menționate anterior. Prin urmare, în perioada anterioară aplicării integrale a prezentului regulament, măsurile naționale de implementare existente pentru calcularea cerințelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului ar trebui utilizate în continuare în domeniile care nu au fost armonizate prin prezentul regulament, iar calculele subiacente care au la bază norme sectoriale în domeniul asigurărilor ar trebui să se bazeze pe normele sectoriale din domeniul asigurărilor aplicabile în momentul calculului.
(11) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate în comun Comisiei de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană — ABE), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale — EIOPA) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe — ESMA).
(12) ABE, EIOPA și ESMA au efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, au analizat costurile și beneficiile potențiale aferente, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7), și au solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, al Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, și al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,