Recitale
(1) Pornind de la consensul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului European din 20 iunie 2000 cu privire la faptul că ar trebui să se facă un schimb de informații relevante în scopuri fiscale pe scară cât mai largă, Directiva 2003/48/CE a Consiliului (1) se aplică în statele membre de la 1 iulie 2005, cu scopul de a permite ca veniturile din economii sub forma plăților de dobânzi efectuate într-un stat membru în favoarea unor beneficiari efectivi care sunt persoane fizice rezidente în alt stat membru să fie impozitate efectiv în conformitate cu dispozițiile legislative din cel de al doilea stat membru, eliminându-se astfel posibilitatea apariției unor denaturări ale circulației capitalurilor între statele membre, care ar fi incompatibile cu piața internă.
(2) Dimensiunea mondială a provocărilor reprezentate de frauda și evaziunea fiscală transfrontaliere constituie un motiv de îngrijorare major atât la nivel mondial, cât și în cadrul Uniunii. Veniturile neraportate și neimpozitate reduc considerabil veniturile fiscale naționale. La 22 mai 2013, Consiliul European a salutat eforturile de elaborare a unui standard global depuse în prezent în cadrul G8, G20 și al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
(3) Directiva 2011/16/UE a Consiliului (2) dispune schimbul automat obligatoriu al anumitor informații între statele membre. Aceasta dispune, de asemenea, extinderea treptată a sferei de aplicare a acestuia la noi categorii de venituri și de capital, în scopul combaterii fraudei și evaziunii fiscale transfrontaliere.
(4) La 9 decembrie 2014, Consiliul a adoptat Directiva 2014/107/UE (3), care modifică Directiva 2011/16/UE extinzând schimbul automat obligatoriu de informații la o gamă mai largă de venituri în conformitate cu standardul global lansat de Consiliul OCDE în iulie 2014 și care a asigurat o abordare uniformă, consecventă și cuprinzătoare, la nivelul întregii Uniuni, a schimbului automat de informații privind conturile financiare în cadrul pieței interne.
(5) Directiva 2014/107/UE are, în general, un domeniu de aplicare mai larg decât Directiva 2003/48/CE și prevede că, în cazurile în care domeniile lor de aplicare se suprapun, Directiva 2014/107/UE prevalează. Există încă cazuri reziduale în care numai Directiva 2003/48/CE se aplică. Respectivele cazuri reziduale sunt consecința micilor diferențe de abordare dintre cele două directive și a scutirilor specifice diferite. În acest număr limitat de cazuri, aplicarea Directivei 2003/48/CE ar avea ca rezultat existența, în paralel, a două standarde de raportare în cadrul Uniunii. Beneficiile minore ale menținerii acestei duble raportări ar fi depășite de costuri.
(6) La 21 martie 2014, Consiliul European a invitat Consiliul să se asigure că legislația relevantă a Uniunii este aliniată în întregime la noul standard global unic pentru schimbul automat de informații elaborat de OCDE. În plus, atunci când a aprobat Directiva 2014/107/UE, Consiliul a invitat Comisia să prezinte o propunere de abrogare a Directivei 2003/48/CE și să coordoneze abrogarea acestei directive cu data de aplicare stabilită în Directiva 2014/107/UE, ținând seama în mod corespunzător de derogarea prevăzută pentru Austria. Prin urmare, Directiva 2003/48/CE ar trebui să se aplice în continuare în cazul Austriei pe o perioadă suplimentară de un an. Având în vedere poziția adoptată de Consiliu, este necesară abrogarea Directivei 2003/48/CE pentru a se evita existența unor obligații de raportare duble și pentru ca autoritățile fiscale și operatorii economici, deopotrivă, să facă economii de costuri.
(7) Conform Directivei 2014/48/UE a Consiliului (4), statele membre urmează să adopte și să publice, până la 1 ianuarie 2016, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma respectivei directive. Statele membre urmează să aplice respectivele dispoziții începând cu 1 ianuarie 2017. Odată cu abrogarea Directivei 2003/48/CE, nu ar mai fi necesară transpunerea Directivei 2014/48/UE.
(8) Pentru a se garanta continuitatea raportării automate de informații privind conturile financiare, abrogarea Directivei 2003/48/CE ar trebui să se aplice de la data aplicării măsurilor stabilite în Directiva 2014/107/UE.
(9) În pofida abrogării Directivei 2003/48/CE, informațiile colectate de agenții plătitori, de operatorii economici și de statele membre până la data abrogării ar trebui prelucrate și transferate așa cum s-a prevăzut inițial, iar obligațiile apărute înainte de data respectivă ar trebui îndeplinite.
(10) În ceea ce privește impozitul reținut la sursă în perioada de tranziție menționată în Directiva 2003/48/CE, în scopul de a proteja drepturile dobândite de beneficiarii efectivi, statele membre ar trebui să continue să acorde credite sau rambursări, așa cum s-a prevăzut inițial, și ar trebui să elibereze, la cerere, certificate pentru a permite beneficiarilor efectivi să se asigure că nu se aplică reținerea la sursă.
(11) Ar trebui să se țină seama de faptul că, din cauza diferențelor structurale, Austriei i s-a acordat o derogare în temeiul Directivei 2014/107/UE, care îi permite să întârzie aplicarea directivei menționate cu un an, până la 1 ianuarie 2017. Cu toate acestea, la momentul adoptării Directivei 2014/107/UE, Austria a anunțat că nu va face uz deplin de derogare. În schimb, până în septembrie 2017, Austria urmează să schimbe informații, chiar dacă numai cu privire la un număr limitat de conturi, făcând uz de derogare în celelalte cazuri. Prin urmare, ar trebui prevăzute dispoziții specifice pentru a se asigura că Austria și agenții de plată și operatorii economici stabiliți în această țară vor continua să aplice dispozițiile Directivei 2003/48/CE pe parcursul perioadei de derogare, cu excepția conturilor cărora li se aplică Directiva 2014/107/UE.
(12) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și ține seama de principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv de dreptul la protecția datelor cu caracter personal, iar aceste drepturi nu pot fi diminuate sau eliminate prin nicio dispoziție din prezenta directivă.
(13) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume abrogarea Directivei 2003/48/CE cu excepțiile temporare necesare pentru a proteja drepturile dobândite și pentru a ține seama de derogarea acordată Austriei în temeiul Directivei 2014/107/UE, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere uniformitatea și eficacitatea necesare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este definit la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.
(14) Prin urmare, Directiva 2003/48/CE ar trebui abrogată,