Recitale
(1) În ultimii ani, problemele generate de frauda fiscală și de evaziunea fiscală la nivel transfrontalier s-au agravat considerabil, devenind un subiect de preocupare major în Uniune și la nivel mondial. Veniturile neraportate și neimpozitate reduc considerabil veniturile fiscale naționale. Prin urmare, este nevoie urgent de sporirea eficienței și a eficacității colectării impozitelor. Schimbul automat de informații constituie un instrument important în această privință, iar Comisia, în comunicarea sa din 6 decembrie 2012 care conține un Plan de acțiune privind consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale, a evidențiat necesitatea de a promova cu fermitate schimbul automat de informații ca viitor standard la nivel european și internațional în materie de transparență și de schimb de informații în domeniul fiscal.
(2) Importanța schimbului automat de informații ca metodă de combatere a fraudei și evaziunii fiscale transfrontaliere a fost recunoscută recent și la nivel internațional (G20 și G8). În urma negocierilor dintre Statele Unite ale Americii și mai multe alte țări, inclusiv toate statele membre, referitoare la acorduri bilaterale privind schimbul automat de informații pentru punerea în aplicare a legii din Statele Unite privind conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (denumită de obicei „FATCA”), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a fost mandatată de G20 să valorifice aceste acorduri în vederea elaborării unui standard global unic pentru schimbul automat de informații fiscale.
(3) Consiliul European din 22 mai 2013 a solicitat extinderea schimbului automat de informații la nivelul Uniunii și la nivel mondial, în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Totodată, Consiliul European a salutat eforturile depuse în prezent în cadrul G20, G8 și OCDE în direcția elaborării unui standard global pentru schimbul automat privind Conturile Financiare în domeniul fiscal.
(4) În februarie 2014, OCDE a publicat principalele elemente ale unui standard global pentru schimbul automat de informații privind Conturile Financiare în domeniul fiscal și anume un Model de acord între autoritățile competente și un Standard comun de raportare, care au fost ulterior aprobate de miniștrii de finanțe ai G20 și de guvernatorii băncilor centrale. În iulie 2014, Consiliul OCDE a publicat standardul global complet, inclusiv restul elementelor acestuia și anume Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente și a Standardului comun de raportare și Modalitățile informatice de punere în aplicare a standardului global. Întregul pachet cuprinzând standardul global a fost aprobat de miniștrii de finanțe ai G20 și de guvernatorii băncilor centrale în septembrie 2014.
(5) Directiva 2011/16/UE a Consiliului (2) prevede deja schimbul automat de informații între statele membre cu privire la anumite categorii de venituri și de capital, în principal de natură nefinanciară, pe care contribuabilii le dețin în alte state membre decât statul lor de rezidență. De asemenea, directiva respectivă stabilește o abordare etapizată a consolidării schimbului automat de informații prin extinderea sa progresivă la noi categorii de venituri și de capital și prin eliminarea condiției potrivit căreia schimbul de informații trebuie să aibă loc numai dacă informațiile sunt disponibile. În prezent, având în vedere creșterea posibilităților de a investi în străinătate într-o gamă largă de produse financiare, instrumentele de cooperare administrativă existente în domeniul fiscal la nivelul Uniunii și la nivel internațional au devenit mai puțin eficace în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale transfrontaliere.
(6) După cum s-a evidențiat în solicitarea Consiliului European, este oportun să se anticipeze extinderea schimbului automat de informații menționată deja la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2011/16/UE în ceea ce privește rezidenții din alte state membre. O inițiativă a Uniunii va asigura o abordare coerentă, consecventă și cuprinzătoare la nivelul întregii Uniuni cu privire la schimbul automat de informații în cadrul pieței interne, abordare care ar putea duce la economii de costuri atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru agenții economici.
(7) Faptul că statele membre au încheiat sau sunt pe punctul de a încheia acorduri cu Statele Unite ale Americii în legătură cu FATCA înseamnă că respectivele state membre oferă sau vor oferi o cooperare extinsă în sensul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE și că sunt sau vor fi obligate să ofere o astfel de cooperare extinsă și altor state membre.
(8) Încheierea de acorduri paralele și necoordonate de către statele membre în temeiul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE ar putea conduce la denaturări care ar fi în detrimentul bunei funcționări a pieței interne. Schimbul automat de informații extins pe baza unui instrument legislativ la nivelul Uniunii ar evita necesitatea ca statele membre să invoce articolul menționat, în vederea încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale care pot fi considerate adecvate pe aceeași temă în absența legislației relevante a Uniunii.
(9) Pentru a reduce la minimum costurile și sarcinile administrative atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru agenții economici, este de asemenea esențial să se asigure faptul că domeniul extins de aplicare a schimbului automat de informații în cadrul Uniunii este în concordanță cu evoluțiile de pe plan internațional. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui să impună Instituțiilor lor Financiare să aplice norme de raportare și de precauție care să fie pe deplin compatibile cu cele prevăzute în Standardul comun de raportare elaborat de OCDE. De asemenea, domeniul de aplicare al articolului 8 din Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie extins pentru a include informațiile cuprinse în Modelul de acord între autoritățile competente și în Standardul comun de raportare ale OCDE. Se preconizează că fiecare stat membru va avea o listă unică a Instituțiilor Financiare Nonraportoare și a Conturilor Excluse, stabilite la nivel intern, pe care o va utiliza atât pentru punerea în aplicare a prezentei directive, cât și pentru aplicarea altor acorduri de punere în aplicare a standardului global.
(10) Categoriile de Instituții Financiare Raportoare și categoriile de Conturi care fac obiectul raportării, reglementate de prezenta directivă, sunt concepute pentru a limita posibilitățile contribuabililor de evitare a raportării prin transferuri de active către Instituții Financiare sau prin investiții în produse financiare care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, anumite Instituții Financiare și conturi care prezintă un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. În general, în prezenta directivă nu ar trebui să fie incluse praguri, deoarece acestea ar putea fi eludate ușor prin divizarea conturilor între diferite Instituții Financiare. Informațiile financiare care trebuie să facă obiectul raportării și al schimbului ar trebui să se refere nu numai la totalitatea veniturilor relevante (dobânzi, dividende și tipuri similare de venituri), ci și la soldurile conturilor și la veniturile din vânzarea Activelor Financiare, scopul fiind acela de a aborda situațiile în care contribuabilul încearcă să ascundă capitaluri reprezentate de venituri sau active în cazul cărora s-a eludat impozitarea. Prin urmare, prelucrarea informațiilor în temeiul prezentei directive este necesară și proporțională în scopul de a permite administrațiilor fiscale ale statelor membre să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației lor fiscale în situații transfrontaliere, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile.
(11) Instituțiile Financiare Raportoare ar putea să își îndeplinească obligațiile de informare față de fiecare Persoană care face obiectul raportării prin utilizarea modalităților de comunicare, inclusiv în ceea ce privește frecvența, prevăzute în procedurile lor interne în conformitate cu dreptul lor intern.
(12) Instituțiile Financiare Raportoare, statele membre de origine și statele membre de destinație, în calitatea lor de operatori de date, ar trebui să păstreze informațiile prelucrate în conformitate cu prezenta directivă pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea obiectivelor acesteia. Având în vedere diferențele dintre legislațiile statelor membre, durata maximă de păstrare ar trebui stabilită în funcție de termenele de prescripție prevăzute de legislația fiscală internă a fiecărui operator de date.
(13) La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente și a Standardului comun de raportare elaborate de OCDE drept sursă de ilustrare sau interpretare și în vederea asigurării unei aplicări consecvente în toate statele membre. Acțiunile Uniunii în acest domeniu ar trebui să continue să țină seama în special de evoluțiile viitoare la nivelul OCDE.
(14) Condiția potrivit căreia schimbul automat de informații poate fi condiționat de disponibilitatea informațiilor solicitate, prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/16/UE, nu ar trebui să se aplice noilor elemente, astfel cum sunt introduse de prezenta directivă în Directiva 2011/16/UE.
(15) Menționarea unui prag la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie eliminată, deoarece un astfel de prag nu pare să poată fi gestionat în practică.
(16) Revizuirea condiției privind disponibilitatea, care urmează să fie realizată în 2017, ar trebui extinsă la toate cele cinci categorii menționate la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/16/UE, astfel încât să poată fi examinată necesitatea unui schimb de informații între toate statele membre cu privire la toate categoriile respective.
(17) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și ține seama de principiile care sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal.
(18) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi atins în mod satisfăcător de către statele membre dar, din motive de uniformitate și eficacitate, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(19) Având în vedere diferențele structurale existente, Austriei ar trebui să i se permită schimbul automat de informații în temeiul prezentei directive pentru prima dată până la 30 septembrie 2018, în loc de 30 septembrie 2017.
(20) Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie modificată în consecință,