Recitale
(1) Finanțarea de stat care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat constituie ajutor de stat și trebuie să fie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate aceleiași întreprinderi într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și deci nu fac obiectul procedurii de notificare.
(2) În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat totodată politica cu privire la un plafon de minimis sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în comunicarea sa privind normele de minimis referitoare la ajutoarele de stat (3) și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (4) și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (5). Având în vedere normele speciale care se aplică în sectorul pescuitului și acvaculturii și riscul ca până și nivelurile scăzute ale ajutoarelor să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, sectorul pescuitului și acvaculturii a fost exclus din domeniul de aplicare al regulamentelor menționate. Comisia a adoptat deja mai multe regulamente care prevăd norme referitoare la ajutoarele de minimis acordate în sectorul pescuitului și acvaculturii, cel mai recent fiind Regulamentul (CE) nr. 875/2007 (6). În temeiul respectivului regulament, s-a considerat că suma totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice din sectorul pescuitului nu îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE dacă nu depășește suma de 30 000 EUR per beneficiar pentru orice perioadă de trei exerciții financiare și o sumă cumulată stabilită pentru fiecare stat membru, reprezentând 2,5 % din producția anuală din sectorul pescuitului. Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 875/2007 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.
(3) Este oportună menținerea plafonului de 30 000 EUR pentru cuantumul ajutoarelor de minimis pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de trei ani din partea unui stat membru. Acest plafon este în continuare necesar pentru a garanta că se poate considera că orice măsură care intră sub incidența prezentului regulament nu are niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nu denaturează sau nu amenință să denatureze concurența în cazul în care valoarea totală a unui asemenea ajutor acordat tuturor întreprinderilor din sectorul pescuitului și acvaculturii pe o perioadă de trei ani este mai mică decât suma cumulată prevăzută pentru fiecare stat membru reprezentând 2,5 % din producția anuală din sectorul pescuitului, cu alte cuvinte activități de captură, prelucrare și acvacultură (limita națională).
(4) În sensul normelor în materie de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (7). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (din punct de vedere juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică (8). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare, cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (9) și din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (10), Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autoritățile publice cunosc deja criteriile respective, care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat ca fiind o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar și faptul că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu același organism public sau cu aceleași organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ține seama, așadar, de situația specifică a întreprinderilor controlate de aceeași instituție publică sau de aceleași instituții publice, fiecare putând avea putere de decizie în mod independent.
(5) Având în vedere domeniul de aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și definiția sectorului pescuitului și acvaculturii, prevăzută la articolul 5 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11), prezentul regulament ar trebui să fie aplicabil întreprinderilor active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură.
(6) Există un principiu general conform căruia niciun ajutor nu trebuie acordat în situațiile în care legislația UE, în special normele politicii comune în domeniul pescuitului, nu sunt respectate. Acest principiu se aplică și ajutoarelor de minimis.
(7) Având în vedere necesitatea de a asigura coerența cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului și ale Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime, ajutoarele pentru achiziționarea de nave de pescuit, ajutoarele pentru înlocuirea sau modernizarea motoarelor principale sau auxiliare ale navelor de pescuit și ajutoarele pentru oricare dintre operațiunile neeligibile în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (12) ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(8) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, atunci când Uniunea adoptă o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector al agriculturii, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (13). Acest principiu se aplică și în sectorul pescuitului și acvaculturii. Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.
(9) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor la export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea cu precădere a produselor naționale, nu a celor din import. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.
(10) În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în sectorul pescuitului și acvaculturii, cât și în alte sectoare, sau desfășoară și alte activități care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (14), dispozițiile regulamentului respectiv ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate pentru aceste alte sectoare sau activități, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că activitatea din sectorul pescuitului și acvaculturii nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.
(11) În cazurile în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în sectorul pescuitului și acvaculturii, cât și în sectorul producției primare de produse agricole, dispozițiile prezentului regulament se aplică ajutoarelor acordate pentru cel dintâi sector/cea dintâi activitate, cu condiția ca statul membru vizat să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoarele de minimis acordate în temeiul prezentului regulament.
(12) Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme care să garanteze că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele specifice sau în deciziile Comisiei. Regulamentul ar trebui să prevadă, de asemenea, norme clare privind cumularea, care să fie ușor de aplicat.
(13) Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, atunci când se acordă un nou ajutor de minimis, să se ia în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză și în cursul celor două exerciții financiare precedente.
(14) Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului economic privat în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul sau limita națională relevante au fost respectate sau nu.
(15) Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare transparente”). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenții la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul respectiv nu este depășit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depășesc plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumulul.
(16) Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calculul echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și al ajutoarelor care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (15).
(17) Ajutoarele sub formă de împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii care predominau pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziție clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului, cât și de durata acestuia. Din experiența Comisiei, împrumuturile acoperite prin garanții reale care reprezintă cel puțin 50 % din împrumut, fie că este vorba de împrumuturi de cel mult 150 000 EUR cu o durată de maximum cinci ani, fie de împrumuturi de 75 000 EUR cu o durată de maximum zece ani, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.
(18) Ajutoarele care constau în injecții de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a injecției de capital public este mai mică decât plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea prin capital de risc (16), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.
(19) Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” stabilite într-o comunicare a Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (17). Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanțiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor corespunzătoare operațiunilor aferente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. Garanțiile care nu depășesc 80 % din împrumutul aferent, în cazul cărora suma garantată nu depășește 225 000 EUR, iar durata garanției nu depășește cinci ani, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Același lucru este valabil și pentru garanțiile care nu depășesc 80 % din împrumutul aferent, în cazul cărora suma garantată nu depășește 112 500 EUR, iar durata garanției nu depășește zece ani. În plus, statele membre pot utiliza o metodă de calcul a echivalentului subvenție brută a garanțiilor notificată Comisiei în conformitate cu un alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la data respectivă și care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare succesivă, cu condiția ca metoda acceptată să aibă în vedere explicit tipul de garanție și tipul de tranzacție subiacentă vizate în contextul aplicării prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.
(20) În cazul în care o schemă de ajutoare de minimis este pusă în aplicare prin intermediari financiari, ar trebui să se garanteze că acești intermediari nu beneficiază de niciun ajutor de stat. În acest scop, se poate solicita intermediarilor financiari care beneficiază de o garanție de stat să plătească o primă conformă cu condițiile de piață sau să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali ori se pot respecta plafonul de minimis și alte condiții din prezentul regulament și la nivelul intermediarilor.
(21) După primirea notificării de la un stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-o subvenție, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital sau într-o măsură de finanțare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiții de capital sau cvasicapital, conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, ar putea fi reglementat de dispozițiile prezentului regulament.
(22) Comisia are obligația de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depășește plafonul global autorizat. În acest scop, atunci când acordă ajutoare de minimis, statele membre ar trebui să comunice întreprinderii respective valoarea ajutorului de minimis acordat și caracterul de minimis al acestuia și ar trebui să facă o trimitere explicită la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a supraveghea ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafoanele relevante nu sunt depășite și se respectă regulile privind cumulul. Pentru a îndeplini această obligație, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis de care a beneficiat în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente. Ca alternativă, ar trebui ca statele membre să poată opta pentru a înființa un registru central cu informații complete privind ajutoarele de minimis acordate și să verifice dacă prin acordarea de noi ajutoare nu se depășește plafonul relevant.
(23) Înainte de a acorda un nou ajutor de minimis, fiecare stat membru ar trebui să verifice dacă prin acordarea noului ajutor de minimis nu se va depăși nici plafonul de minimis, nici limita națională și dacă sunt respectate celelalte condiții din prezentul regulament.
(24) Având în vedere experiența Comisiei și, în special, frecvența cu care este, în general, necesar să se revizuiască politica ajutoarelor de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie limitată. În cazul în care prezentul regulament expiră și nu se mai prelungește, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de șase luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,