Recitale
(1) Comunitatea Europeană este un furnizor major de asistență economică, financiară, tehnică, umanitară și macroeconomică pentru țările terțe. Pentru a crește eficiența ajutorului extern al Comunității Europene, s-a elaborat un nou cadru destinat planificării și acordării asistenței, care include următoarele regulamente: Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de stabilire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (2) care reglementează asistența comunitară acordată țărilor candidate și potențialelor țări candidate, Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 privind dispoziții generale pentru stabilirea unui instrument european pentru vecinătate și parteneriat (3), Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument financiar pentru cooperare în materie de dezvoltare (4), Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui instrument pentru stabilitate (5), Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument financiar pentru promovarea democrației și drepturilor omului la nivel mondial (6), precum și Regulamentul (CE) nr. 1934/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și alte țări și teritorii cu venit ridicat (7). Prezentul regulament este un instrument complementar care are scopul de a sprijini promovarea unui nivel ridicat de securitate nucleară, protecție împotriva radiațiilor și aplicarea unor măsuri de protecție eficiente și eficace pentru materialele nucleare din țările terțe.
(2) Accidentul de la Cernobâl din 1986 a subliniat importanța globală a securității nucleare. Pentru a îndeplini obiectivul Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice („Tratatul Euratom”), acela de a crea condițiile de securitate necesare pentru a elimina riscurile pentru viața și sănătatea populației, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice („Comunitatea”) ar trebui să fie în măsură să sprijine securitatea nucleară în țările terțe.
(3) Comunitatea a aderat la Convenția privind Securitatea Nucleară prin Decizia 1999/819/Euratom a Comisiei (8), printre obiectivele căreia este acela de a atinge și menține un nivel ridicat de securitate nucleară la nivel mondial. Comunitatea a aderat, de asemenea, la Convenția comună pentru securitatea gestionării combustibilului uzat și pentru securitatea gestionării deșeurilor radioactive prin Decizia 2005/510/Euratom a Comisiei (9), printre obiectivele căreia este acela de a atinge și menține un nivel ridicat de securitate în materie de gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive la nivel mondial. Cele două convenții urmăresc atingerea acestor obiective prin întărirea măsurilor adoptate la nivel național și prin cooperare internațională, inclusiv, dacă este cazul, prin cooperare tehnică în materie de securitate.
(4) Comunitatea întreține deja o cooperare strânsă, în conformitate cu capitolul 10 din Tratatul Euratom, cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), atât în ceea ce privește măsurile de protecție nucleară (în sensul obiectivelor prevăzute în titlul II capitolul 7 din Tratatul Euratom), cât și în ceea ce privește securitatea nucleară.
(5) Comunitatea are nevoie în mod special să-și continue eforturile de sprijinire a aplicării unei protecții eficace a materialelor nucleare în țările terțe, pornind de la propriile activități de protecție în cadrul Uniunii Europene.
(6) Este nevoie în mod special să se exploateze experiența dobândită în cadrul programelor Tacis și Phare, inclusiv prin lucrările grupurilor de experți competente, în special în domeniul răspunderii civile în materie nucleară.
(7) Este necesar să se finanțeze măsuri de însoțire pentru sprijinirea obiectivelor prezentului regulament, inclusiv activități de formare, cercetare și sprijinire pentru punerea în aplicare a convențiilor și a tratatelor internaționale. Coordonarea acțiunilor desfășurate în temeiul acestor convenții și tratate cu activitățile comunitare este recomandabilă.
(8) Suplimentar față de convenții și tratate internaționale, unele state membre au încheiat acorduri bilaterale privind furnizarea de asistență tehnică.
(9) Consiliul, în rezoluția sa din 18 iunie 1992 privind problemele tehnologice de securitate nucleară, „subliniază importanța specială pe care o acordă securității nucleare în Europa și, prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să adopte ca obiectiv fundamental și prioritar al cooperării comunitare în domeniul nuclear, în special cu alte țări europene, mai ales cu țările din Europa Centrală și de Est și cu republicile din fosta Uniune Sovietică, aducerea instalațiilor nucleare ale acestora la niveluri de securitate echivalente cu cele din Comunitate și să faciliteze punerea în aplicare a criteriilor și cerințelor de securitate recunoscute deja în Comunitate”. Asistența financiară ar trebui să se acorde ținându-se cont de aceste obiective, inclusiv atunci când vine în sprijinul instalațiilor existente care nu au intrat încă în funcțiune.
(10) În conformitate cu Convenția pentru securitate nucleară, „licență” înseamnă orice autorizație acordată solicitantului de organismul de reglementare și care îi conferă acestuia răspunderea pentru alegerea amplasamentului, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea unei instalații nucleare.
(11) Se înțelege că, atunci când se acordă asistență instalației nucleare în cauză, scopul este acela de a obține un impact maxim în urma asistenței, fără a deroga, cu toate acestea, de la principiul conform căruia răspunderea pentru securitatea instalației revine operatorului și statului sub jurisdicția căruia se află instalația.
(12) Orientările pentru consolidarea coordonării operaționale în domeniul asistenței externe, adoptate în 2001, subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a asistenței externe acordate de UE.
(13) Pentru adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie asistată de un comitet.
(14) Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE, Euratom) nr. 99/2000 al Consiliului din 29 decembrie 1999 privind acordarea de asistență statelor partenere din Europa de Est și Asia Centrală (10), Decizia 98/381/CE, Euratom a Consiliului din 5 iunie 1998 privind contribuția comunitară la Fondul „Adăposturi pentru Cernobâl” (11) de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, pentru și Decizia 2001/824/CE, Euratom a Consiliului din 16 noiembrie 2001 privind contribuția viitoare a Comunității Europene la Fondul „Adăposturi pentru Cernobâl” (12) de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Aceste instrumente ar trebui, prin urmare, să fie abrogate.
(15) Prezentul regulament, de acordare de asistență financiară în sprijinul obiectivelor Tratatului Euratom, nu ar trebui să aducă atingere competențelor respective ale Comunității și ale statelor membre în domeniile în cauză, în special în domeniul protecției nucleare.
(16) Prezentul regulament include o sumă de referință financiară, în sensul punctului 38 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (13), pentru întreaga durată a instrumentului, fără ca aceasta să afecteze competențele autorității bugetare definite prin Tratatul Euratom.
(17) Tratatul Euratom nu prevede, pentru adoptarea prezentului regulament, alte competențe decât cele prevăzute la articolul 203.
(18) Pentru a asigura punerea eficace în aplicare a instrumentului pentru cooperarea în materie de securitate nucleară, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2007,