Recitale
(1) Articolul 2 litera (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Tratatul Euratom”) prevede stabilirea unor norme de siguranță uniforme pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației.
(2) Articolul 30 din Tratatul Euratom prevede stabilirea unor standarde fundamentale pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante.
(3) Articolul 37 din Tratatul Euratom prevede obligația statelor membre de a prezenta Comisiei date generale privind orice plan de depozitare a deșeurilor radioactive.
(4) Directiva 96/29/Euratom a Consiliului (3) stabilește standarde de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor cauzate de radiațiile ionizante. Dispozițiile directivei respective au fost suplimentate prin prevederi legislative mai specifice.
(5) Conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, dispozițiile capitolului 3 din Tratatul Euratom, privind protecția sănătății, formează un întreg coerent, care conferă Comisiei competențe cu un domeniu de aplicare considerabil în vederea protejării populației și a mediului împotriva riscurilor de contaminare nucleară (4).
(6) Decizia 87/600/Euratom a Consiliului din 14 decembrie 1987 privind procedura comunitară de schimb rapid de informații în caz de urgență radiologică (5) a instituit cadrul de notificare și furnizare de informații pe care să îl utilizeze statele membre pentru protejarea populației în caz de urgență radiologică. Directiva 89/618/Euratom a Consiliului din 27 noiembrie 1989 privind informarea populației asupra măsurilor de protecție a sănătății care trebuie aplicate și asupra procedurilor care se impun în caz de urgență radiologică (6) impune statelor membre obligația să informeze populația în caz de urgență radiologică.
(7) Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului (7) prevede controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane, inclusiv al surselor scoase din utilizare. În conformitate cu Convenția comună privind securitatea gestionării combustibilului uzat și securitatea gestionării deșeurilor radioactive (denumită în continuare „Convenția comună”) și cu Codul de conduită al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA) privind siguranța și securitatea surselor radioactive și în conformitate cu practicile industriale actuale, sursele închise scoase din utilizare pot fi refolosite, reciclate sau depozitate definitiv. În multe cazuri, aceasta necesită o returnare a sursei sau o returnare a echipamentului, inclusiv a sursei, către un furnizor sau producător pentru recalificare sau procesare.
(8) Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (8) se referă la gestionarea deșeurilor din industria extractivă care pot fi radioactive, excluzând aspectele specifice radioactivității, care fac obiectul Tratatului Euratom.
(9) Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului (9) instituie un sistem al Comunității Europene a Energiei Atomice (denumită în continuare „Comunitatea”) de supraveghere și control al transporturilor transfrontaliere de deșeuri radioactive și combustibil uzat. Directiva respectivă a fost completată de Recomandarea 2008/956/Euratom a Comisiei din 4 decembrie 2008 privind criteriile aplicabile exportului de deșeuri radioactive și de combustibil uzat în țările terțe (10).
(10) Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (11) prevede obligațiile statelor membre de a institui și menține un cadru național privind siguranța nucleară. Deși directiva face referire în special la siguranța instalațiilor nucleare, aceasta prevede că este, de asemenea, important să se asigure gestionarea în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, inclusiv a instalațiilor de depozitare intermediară și depozitare definitivă. Prin urmare, aceste instalații, menționate atât în Directiva 2009/71/Euratom, cât și în prezenta directivă, nu ar trebui să facă obiectul unor obligații disproporționate sau inutile, în special în ceea ce privește raportarea.
(11) Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul (12) se aplică anumitor planuri și programe din domeniul de aplicare al Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (13).
(12) Recomandarea 2006/851/Euratom a Comisiei din 24 octombrie 2006 privind gestionarea resurselor financiare alocate pentru dezafectarea instalațiilor nucleare, a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive (14) vizează caracterul adecvat, securitatea financiară și transparența finanțării pentru a garanta că fondurile sunt utilizate exclusiv în scopurile declarate.
(13) În împrejurările specifice ale aderării Lituaniei, Slovaciei și Bulgariei la UE, în care anumite centrale nucleare au fost supuse închiderii anticipate, comunitatea a participat la strângerea de resurse financiare și oferă sprijin financiar, în anumite condiții, pentru diverse proiecte de dezafectare, inclusiv de gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive.
(14) Convenția comună, adoptată sub auspiciile AIEA, reprezintă un instrument de stimulare care urmărește să atingă și să mențină un nivel ridicat de siguranță la nivel mondial în ceea ce privește gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, prin întărirea măsurilor naționale și cooperare internațională.
(15) Unele state membre au participat și intenționează să participe în continuare la programul inițiat de Statele Unite ale Americii și de Rusia, numit Inițiativa globală de reducere a amenințărilor, prin transferarea combustibilului uzat din reactoarele de cercetare către Statele Unite ale Americii și Federația Rusă.
(16) În anul 2006, AIEA și-a actualizat structura standardelor și a publicat principiile fundamentale de securitate, care au fost sponsorizate în comun de către Comunitate, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică/Agenția pentru Energie Nucleară și alte organizații internaționale. Punerea în aplicare a principiilor fundamentale de securitate va facilita aplicarea standardelor internaționale de siguranță și va asigura o mai mare consecvență între măsurile adoptate de diferitele state.
(17) În urma invitației Consiliului de a înființa un grup la nivel înalt în cadrul UE, înregistrată în Concluziile acestuia din 8 mai 2007 privind securitatea nucleară și gestionarea în condiții de securitate a combustibilului uzat și a deșeurilor nucleare radioactive, prin Decizia 2007/530/Euratom a Comisiei din 17 iulie 2007 privind stabilirea Grupului european la nivel înalt pentru siguranța nucleară și gestionarea deșeurilor (15) a fost înființat Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG), pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor Comunității în domeniul gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive. Concluziile și recomandările ENSREG au fost reflectate în Rezoluția Consiliului din 16 decembrie 2008 privind gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive și în Concluziile Consiliului din 10 noiembrie 2009 privind raportul Grupului european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare.
(18) Parlamentul European a adoptat la 10 mai 2007 o Rezoluție privind „Evaluarea Euratom – 50 de ani de politică europeană în domeniul energiei nucleare”, în care a făcut apel la adoptarea unor standarde armonizate pentru gestionarea deșeurilor radioactive și a invitat Comisia să își revizuiască proiectele relevante de propunere legislativă și să prezinte o nouă propunere de directivă privind gestionarea deșeurilor radioactive.
(19) Fiecare stat membru este liber să-și stabilească propriul mix energetic, însă toate statele membre produc deșeuri nucleare în cadrul generării de energie sau al activităților industriale, agricole, medicale sau de cercetare sau prin dezafectarea instalațiilor nucleare sau în situații de decontaminare și intervenție.
(20) Funcționarea reactoarelor nucleare generează combustibil uzat. Fiecare stat membru își poate stabili politica privind ciclul combustibilului nuclear. Combustibilul uzat poate fi considerat fie ca o resursă valoroasă, care poate fi reprocesată, fie ca un deșeu radioactiv, care este destinat să fie depozitat în mod definitiv. Indiferent de opțiunea aleasă, ar trebui analizată depozitarea definitivă a deșeurilor de activitate înaltă, separate în momentul reprocesării, sau a combustibilului uzat asimilat deșeurilor.
(21) Deșeurile radioactive, inclusiv combustibilul uzat considerat deșeu, trebuie să fie izolate de persoane și de mediul de viață, pe termen lung. Având în vedere natura sa specifică, și anume faptul că conține radionuclizi, sunt necesare măsuri de protejare a sănătății umane și a mediului împotriva pericolelor prezentate de radiația ionizantă, care să includă depozitarea definitivă în instalații adecvate ca amplasare finală. Depozitarea intermediară a deșeurilor radioactive, inclusiv depozitarea pe termen lung, reprezintă o soluție temporară, dar nu este o alternativă a depozitării definitive.
(22) Ar trebui să existe o schemă națională de clasificare a deșeurilor radioactive care să suplimenteze măsurile respective, ținând cont pe deplin de tipul și caracteristicile deșeurilor radioactive.
(23) Conceptul tipic de depozitare definitivă a deșeurilor de activitate joasă și medie este reprezentat de depozitarea aproape de suprafață. Este general acceptat din punct de vedere tehnic, în acest moment, faptul că depozitarea geologică la adâncime reprezintă cea mai sigură și durabilă opțiune la sfârșitul procesului de gestionare a deșeurilor cu activitate înaltă și a combustibilului uzat asimilat deșeurilor. Statele membre, fiind responsabile pentru politicile proprii în ceea ce privește gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive de activitate joasă, medie sau înaltă, ar trebui să includă în politicile lor naționale planificarea și punerea în practică a opțiunilor de depozitare definitivă. Deoarece punerea în practică și dezvoltarea soluției depozitelor finale vor dura mai multe decenii, multe programe recunosc necesitatea unei abordări flexibile și adaptabile, de exemplu pentru a include cunoștințe noi despre condițiile amplasamentelor sau evoluția posibilă a sistemului de depozitare definitivă. Activitățile derulate sub egida Platformei tehnologice de implementare a depozitării geologice a deșeurilor radioactive (IGD-TP) ar putea facilita accesul la expertiză și tehnologie în acest context. În acest scop, reversibilitatea și recuperarea, în calitate de criterii de exploatare și de proiectare, pot fi utilizate pentru a orienta dezvoltarea tehnică a unui sistem de depozitare definitivă. Totuși, aceste criterii nu ar trebui să țină locul unui depozit final bine proiectat, cu o bază justificată pentru închidere. Este nevoie de un compromis atât timp cât gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive se bazează pe ultimele evoluții științifice și tehnologice.
(24) Fiecărui stat membru ar trebui să îi revină obligația etică de a evita orice povară inutilă asupra generațiilor viitoare în ceea ce privește combustibilii uzați și deșeurile radioactive, inclusiv deșeuri radioactive care ar putea proveni de la dezafectarea instalațiilor nucleare existente. Prin punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre vor demonstra că au luat măsuri rezonabile pentru a asigura îndeplinirea acestui obiectiv.
(25) Răspunderea finală a statelor membre pentru gestionarea în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive este un principiu fundamental reafirmat de Convenția comună. Directiva trebuie să întărească acest principiu al răspunderii naționale, precum și principiul răspunderii pentru gestionarea în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, care revine în primul rând deținătorului autorizației, sub supravegherea autorității de reglementare competente, dar și rolul și independența autorității de reglementare competente.
(26) Se înțelege că utilizarea surselor radioactive de către o autoritate de reglementare competentă în scopul realizării sarcinilor sale de reglementare nu aduce atingere independenței acesteia.
(27) Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea unor fonduri suficiente pentru gestionarea și depozitarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive.
(28) Statele membre ar trebui să instituie programe naționale pentru a asigura transpunerea deciziilor politice în dispoziții clare pentru aplicarea la timp a tuturor etapelor gestionării deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat, de la generare la depozitarea definitivă. Programele naționale respective ar trebui să poată consta într-un singur document de referință sau într-un set de documente.
(29) Se înțelege că măsurile naționale pentru securitatea gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive se vor aplica prin intermediul unui instrument juridic, de reglementare sau organizațional, a cărui alegere intră în competența statelor membre.
(30) Diferitele etape ale gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive sunt interdependente. Deciziile adoptate într-o etapă pot afecta una dintre etapele următoare. Prin urmare, interdependențele trebuie luate în considerare la elaborarea programelor naționale.
(31) Transparența este importantă în gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive. Transparența ar trebui să fie realizată prin asigurarea de informații publice efective și prin implicarea tuturor părților interesate, inclusiv a autorităților și a publicului, în procesele decizionale, în conformitate cu obligațiile naționale și internaționale.
(32) Cooperarea între statele membre și la nivel internațional poate facilita și accelera procesul decizional prin accesul la expertiză și tehnologie.
(33) Unele state membre consideră că utilizarea în comun a instalațiilor pentru gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, inclusiv a instalațiilor de depozitare definitivă, poate reprezenta o măsură benefică, sigură și rentabilă atunci când se întemeiază pe un acord între statele membre în cauză.
(34) Documentarea procesului decizional în ceea ce privește siguranța ar trebui să fie proporțională cu nivelurile de risc (abordare graduală) și ar trebui să asigure o bază pentru deciziile legate de gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive. Aceasta ar trebui să facă posibilă identificarea aspectelor incerte care necesită atenție la o evaluare privind siguranța. Deciziile legate de siguranță ar trebui să se bazeze pe constatările evaluării privind siguranța, precum și pe informații privind soliditatea și fiabilitatea acestei evaluări și ale ipotezelor formulate în aceasta. Prin urmare, procesul decizional ar trebui să se bazeze pe un set de argumente și probe care urmăresc să demonstreze că standardul necesar de siguranță este îndeplinit pentru o instalație sau activitate legată de gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive. În situația specifică a unei instalații de depozitare definitivă, documentația ar trebui să faciliteze o mai bună înțelegere a aspectelor care influențează siguranța sistemului de depozitare, inclusiv a barierelor naturale (geologice) și a celor tehnice, precum și dezvoltarea așteptată a sistemului de depozitare o dată cu trecerea timpului.
(35) Un stat membru care nu deține combustibil uzat, nu prezintă perspective imediate de a deține combustibil uzat și nu desfășoară sau planifică activități care să implice combustibil uzat ar fi supus unei obligații disproporționate și inutile dacă ar trebui să transpună și să pună în aplicare dispozițiile prezentei directive privind combustibilul uzat. Prin urmare, atât timp cât nu au luat nicio decizie de a desfășura vreo activitate legată de combustibilul nuclear, aceste state membre ar trebui să fie scutite de obligația de a transpune și aplica dispozițiile prezentei directive privind combustibilul uzat.
(36) Tratatul dintre Guvernul Republicii Slovenia și Guvernul Republicii Croația privind reglementarea statutului și a altor relații juridice cu privire la investiții, la exploatarea și la dezafectarea centralei nucleare de la Krško reglementează coproprietatea asupra unei centrale nucleare. Tratatul respectiv prevede o răspundere comună în legătură cu gestionarea și depozitarea definitivă a deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat. Prin urmare, ar trebui să se stabilească o scutire de la anumite dispoziții ale prezentei directive pentru a nu împiedica punerea în aplicare integrală a tratatului bilateral respectiv.
(37) Prezenta directivă recunoaște faptul că pericolele radiologice și neradiologice asociate combustibilului uzat și deșeurilor radioactive trebuie avute în vedere în cadrul național, dar nu face referire la pericolele neradiologice, care intră sub incidența Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
(38) Menținerea și dezvoltarea în continuare a competențelor și aptitudinilor necesare pentru gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, ca element esențial pentru asigurarea unor niveluri mai ridicate de siguranță, ar trebui să aibă la bază învățarea prin experiență de operare.
(39) Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, susținute de cooperarea tehnică între actori, pot deschide orizonturi în vederea îmbunătățirii gestionării în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive și pot contribui la reducerea riscului de radiotoxicitate a deșeurilor de activitate înaltă.
(40) Analizele inter pares ar putea reprezenta un excelent mijloc de creștere a încrederii în gestionarea deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat în Uniunea Europeană, în scopul dezvoltării și al schimbului de experiență, precum și al asigurării unor standarde ridicate,