Recitale
(1) Economia digitală aduce schimbări profunde pieței interne. Datorită caracterului său inovator, vitezei și dimensiunii sale transfrontaliere, ea are potențialul de a duce integrarea pieței interne la un nou nivel. Uniunea are viziunea unei economii digitale care să producă avantaje economice și sociale sustenabile, bazate pe servicii online moderne și pe conexiuni rapide la internet. O infrastructură digitală de înaltă calitate stă practic la baza tuturor sectoarelor unei economii moderne și inovatoare și are o importanță strategică pentru coeziunea socială și teritorială. De aceea, toți cetățenii, precum și sectoarele privat și public, trebuie să aibă oportunitatea de a face parte din economia digitală.
(2) Recunoscând importanța extinderii benzii largi de mare viteză, statele membre au aprobat obiectivele ambițioase privind banda largă, stabilite în Comunicarea Comisiei intitulată „Agenda digitală pentru Europa — promovarea digitală a creșterii în Europa” („Agenda digitală”), și anume punerea la dispoziția tuturor europenilor a benzii largi de bază până în 2013 și garantarea, până în 2020, a accesului tuturor europenilor la internet cu viteze mult mai ridicate, de cel puțin 30 Mbps și a unor abonamente cu conexiuni la internet de peste 100 Mbps pentru cel puțin 50 % din gospodăriile europene.
(3) Având în vedere evoluția rapidă a tehnologiilor, creșterea exponențială a traficului în bandă largă, precum și cererea crescândă de servicii electronice, obiectivele stabilite în Agenda digitală ar trebui să fie considerate ca fiind un minimum absolut și Uniunea ar trebui să vizeze obiective mai ambițioase privind banda largă pentru a favoriza creșterea economică, competitivitatea și productivitatea. În contextul revizuirii prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze dacă și în ce mod prezenta directivă ar putea contribui suplimentar la îndeplinirea obiectivului menționat.
(4) Agenda digitală a identificat, de asemenea, necesitatea elaborării unor politici de reducere a costurilor instalării benzii largi pe întreg teritoriul Uniunii, asigurând, printre altele, o planificare și o coordonare adecvate și reducerea sarcinilor administrative. În acest sens, este necesar ca statele membre să facă investiții în avans semnificative pentru a permite utilizarea în comun a infrastructurii fizice. Având în vedere obiectivele Agendei digitale și recunoscând, în același timp, reducerea semnificativă a resurselor financiare alocate benzii largi în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în scopul îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, să utilizeze finanțarea pusă la dispoziție de către Uniune, în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale Uniunii.
(5) Reducerea costurilor instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză ar contribui totodată la digitalizarea sectorului public, ceea ce va permite un efect de levier digital pentru toate sectoarele economiei, pe lângă reducerea costurilor pentru administrațiile publice și eficientizarea serviciilor oferite cetățenilor.
(6) Luând în considerare necesitatea de a acționa la nivelul Uniunii, pentru a asigura o mai bună acoperire a benzii largi, inclusiv prin reducerea costurilor infrastructurilor de bandă largă de mare viteză astfel cum este reflectată în Concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012, Comunicarea Comisiei intitulată „Actul privind piața unică II” subliniază necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare pentru a atinge rapid obiectivele stabilite în Agenda digitală, între altele prin soluționarea provocării reprezentate de investițiile în rețelele de mare viteză.
(7) Extinderea rețelelor de comunicații electronice de mare viteză fixe și fără fir în întreaga Uniune necesită investiții substanțiale, din care un procent important este reprezentat de costul lucrărilor de construcții civile. Limitarea unei părți a lucrărilor costisitoare de construcții civile ar spori eficacitatea extinderii benzii largi.
(8) O mare parte a costurilor respective poate fi atribuită ineficiențelor din procesul de extindere, legate de utilizarea infrastructurilor pasive existente (cum ar fi conductele, țevile, gurile de vizitare, cabinetele, stâlpii, pilonii, instalațiile de antenă, turnurile și alte construcții de sprijin), blocajelor legate de coordonarea lucrărilor de construcții civile, procedurilor administrative greoaie de acordare a autorizațiilor și blocajelor legate de instalarea rețelelor la interior, dificultăți care atrag obstacole financiare importante, în special în zonele rurale.
(9) Luarea de măsuri vizând creșterea eficienței în utilizarea infrastructurilor existente și reducerea costurilor și a obstacolelor legate de executarea unor lucrări noi de inginerie civilă ar trebui să contribuie în mod semnificativ la asigurarea unei instalări rapide și pe scară largă a rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, menținând, în același timp, o concurență reală, fără ca siguranța, securitatea și buna funcționare a infrastructurilor publice existente să fie afectate.
(10) Unele state membre au adoptat măsuri menite a reduce costurile extinderii benzii largi. Astfel de măsuri rămân însă rare și izolate. Extinderea măsurilor respective la nivelul întregii Uniuni ar putea constitui o contribuție importantă la instituirea unei piețe unice digitale. În plus, diferențele în materie de cerințe normative împiedică adesea cooperarea dintre furnizorii de utilități publice și pot ridica bariere în calea accesului unor noi operatori de rețea și a unor noi oportunități de afaceri, îngreunând dezvoltarea unei piețe interne a utilizării și instalării de infrastructuri fizice pentru rețelele de comunicații electronice de mare viteză. În cele din urmă, inițiativele luate la nivelul statelor membre nu par a fi întotdeauna globale, cu toate că, pentru obținerea unui impact coerent și semnificativ, este esențial ca măsurile luate să acopere întregul proces de extindere și totalitatea sectoarelor de activitate.
(11) Prezenta directivă urmărește să instituie unele drepturi și obligații minime, aplicabile în întreaga Uniune, pentru a facilita extinderea rețelelor de comunicații electronice de mare viteză și coordonarea transsectorială. Cu toate că asigură condiții minime de concurență echitabilă, acest lucru nu trebuie să aducă atingere bunelor practici existente și măsurilor în vigoare, adoptate la nivel național și local, care prevăd atât dispoziții și condiții mai detaliate, cât și măsuri suplimentare în completarea drepturilor și obligațiilor respective, în conformitate cu principiul subsidiarității.
(12) În lumina principiului lex specialis, dacă sunt aplicabile mai multe măsuri de reglementare specifice, conforme cu legislația Uniunii, acestea ar trebui să prevaleze asupra drepturilor și obligațiilor minime prevăzute de prezenta directivă. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere cadrului de reglementare al Uniunii pentru comunicațiile electronice prevăzut de Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), precum și de Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) și de Directiva 2002/77/CE a Comisiei (9), inclusiv măsurilor naționale adoptate în conformitate cu cadrul de reglementare respectiv, cum ar fi măsurile specifice de reglementare simetrice sau asimetrice.
(13) Pentru operatorii de rețele de comunicații electronice, în special pentru cei noi, reutilizarea infrastructurii fizice existente, inclusiv a celei aparținând altor furnizori de utilități publice, poate fi semnificativ mai eficace în vederea extinderii rețelelor de comunicații electronice, în special în zone în care nu este disponibilă nicio rețea de comunicații electronice adecvată sau atunci când construirea unei noi infrastructuri fizice nu ar fi viabilă din punct de vedere economic. În plus, sinergiile dintre sectoare pot reduce în mod semnificativ necesitatea executării unor lucrări de construcții civile pentru instalarea de rețele de comunicații electronice, reducând, prin urmare, și costurile sociale și de mediu asociate acestora, cum ar fi poluarea, inconvenientele de orice natură și congestionarea traficului. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să se aplice nu doar furnizorilor de rețele publice de comunicații, ci oricărui proprietar sau titular de drepturi de utilizare, în acest caz fără a aduce atingere drepturilor de proprietate ale terților, a unor infrastructuri fizice generalizate și extinse, adecvate pentru a găzdui elemente ale rețelelor de comunicații electronice, cum ar fi rețelele fizice de furnizare a energiei electrice, a gazului și a apei, sistemele de canalizare și de drenare, precum și energia termică și serviciile de transport.
(14) În vederea unei îmbunătățiri a desfășurării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză în cadrul pieței interne, prezenta directivă ar trebui să instituie drepturi pentru furnizorii de rețele publice de comunicații care să le permită accesul la infrastructura fizică, indiferent de poziția acesteia, în condiții echitabile și rezonabile, conforme cu exercitarea normală a drepturilor de proprietate. Obligația de a asigura accesul la infrastructura fizică nu ar trebui să aducă atingere drepturilor proprietarului terenului sau clădirii în care se află infrastructura.
(15) Ținând seama de gradul lor scăzut de diferențiere, instalațiile fizice ale unei rețele pot adesea să găzduiască, în același timp, o gamă largă de elemente ale rețelelor de comunicații electronice, inclusiv cele capabile să furnizeze servicii de acces de bandă largă la viteze de minimum 30 Mbps, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice, fără a afecta serviciul principal asigurat și la costuri de adaptare minime. Prin urmare, o infrastructură fizică destinată doar să găzduiască alte elemente ale unei rețele, fără a deveni ea însăși un element activ al rețelei, cum ar fi în cazul fibrei negre, poate fi, în principiu, utilizată pentru a găzdui cabluri, echipamente sau orice alt element al rețelelor de comunicații electronice, indiferent de natura utilizării sale principale sau de identitatea proprietarului, în absența oricăror preocupări în materie de securitate sau a prejudicierii unor interese comerciale viitoare ale proprietarului infrastructurii. În principiu, infrastructura fizică a rețelelor publice de comunicații poate fi, de asemenea, utilizată pentru a permite integrarea elementelor altor rețele și, prin urmare, statele membre pot alege să aplice principiul reciprocității în cazurile corespunzătoare și să permită operatorilor de rețele publice de comunicații să ofere acces la propriile rețele pentru instalarea altor rețele. Fără a aduce atingere urmăririi interesului general specific legat de furnizarea serviciului principal, ar trebui încurajate sinergiile dintre operatorii de rețea, pentru a contribui, în același timp, la îndeplinirea obiectivelor Agendei digitale.
(16) Pe de o parte, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere vreuneia dintre măsurile de salvgardare specifice necesare asigurării siguranței și sănătății publice, securității și integrității rețelelor, în special în cazul infrastructurii critice, și garantării faptului că serviciul principal furnizat de operatorul de rețea nu este afectat, în special în ceea ce privește rețelele utilizate pentru furnizarea apei destinate consumului uman, iar pe de altă parte, existența în legislațiile naționale a unor norme generale care interzic operatorilor de rețea să negocieze accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la infrastructurile fizice ar putea împiedica instituirea unei piețe a accesului la infrastructuri fizice. Aceste norme generale ar trebui, prin urmare, eliminate. În același timp, măsurile instituite de prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a face mai atractivă furnizarea de către operatorii de utilități publice a accesului la infrastructură, prin excluderea veniturilor încasate ca urmare a prestării serviciului respectiv din baza de calcul a tarifelor facturate utilizatorilor finali, pentru activitatea sau activitățile lor principale, în conformitate cu legislația aplicabilă a Uniunii.
(17) Un operator de rețea poate refuza, din motive obiective, accesul la anumite infrastructuri fizice. În special, o infrastructură fizică poate să nu fie adecvată din punct de vedere tehnic din cauza unor circumstanțe specifice legate de infrastructurile la care s-a solicitat accesul, cum ar fi lipsa, pe moment, a spațiului disponibil sau din cauza nevoilor viitoare de spațiu, în legătură cu care sunt furnizate dovezi suficiente, de exemplu existența unor planuri de investiții aflate la dispoziția publicului. În mod similar, în circumstanțe specifice, partajarea infrastructurii poate pune în pericol siguranța sau sănătatea publică, securitatea și integritatea rețelelor, inclusiv în cazul infrastructurii critice sau poate compromite furnizarea serviciilor asigurate în principal prin aceeași infrastructură. În plus, atunci când operatorul de rețea furnizează deja un acces fizic cu ridicata la infrastructura de rețea care ar răspunde nevoilor solicitantului de acces, accesul la infrastructura fizică subiacentă poate avea un impact economic negativ asupra modelului său comercial și asupra motivației de a investi, existând chiar posibilitatea ca el să implice o duplicare inutilă a elementelor rețelei. În același timp, în cazul în care obligațiile de acces la infrastructuri fizice sunt impuse în temeiul cadrului de reglementare al Uniunii pentru comunicațiile electronice, cum ar fi obligațiile impuse întreprinderilor cu putere semnificativă pe piață, acest aspect ar fi deja acoperit de obligații reglementare specifice, cărora prezenta directivă nu ar trebui să le aducă atingere.
(18) Atunci când întreprinderile care furnizează sau care sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații solicită accesul într-o anumită zonă, operatorii de rețea ar trebui să prezinte o ofertă de utilizare în comun a propriilor instalații, conform unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv în ceea ce privește tariful, cu excepția cazului în care accesul este refuzat din motive obiective. În funcție de circumstanțe, există o serie de elemente care ar putea influența condițiile de acordare a accesului, cum ar fi, de exemplu, eventualele costuri suplimentare de întreținere și adaptare, eventualele măsuri preventive de salvgardare care ar trebui adoptate pentru a limita efectele negative asupra siguranței, securității și integrității rețelelor, eventualele dispoziții specifice în materie de răspundere civilă în caz de daune, utilizarea unor eventuale subvenții publice acordate pentru construirea infrastructurii, inclusiv clauzele și condițiile specifice asociate subvenției respective sau prevăzute de legislația națională, în conformitate cu legislația Uniunii, posibilitatea de a asigura sau a furniza capacitatea de infrastructură necesară pentru a îndeplini obligații de serviciu public sau eventualele constrângeri rezultate din dispoziții naționale care vizează protecția mediului, sănătatea publică, securitatea publică sau îndeplinirea obiectivelor de planificare urbană și regională.
(19) În cazul unui dezacord în cursul negocierilor comerciale privind condițiile și clauzele tehnice și comerciale, fiecare parte ar trebui să aibă posibilitatea de a apela la un organism de soluționare a litigiilor la nivel național, care să impună părților o soluție, pentru a evita un refuz nejustificat de negociere sau impunerea unor condiții nerezonabile. La stabilirea tarifelor de acordare a accesului, organismul de soluționare a litigiilor ar trebui să asigure furnizorului de acces posibilitatea echitabilă de a își recupera costurile suportate pentru furnizarea de acces la infrastructura fizică, luând în considerare condițiile naționale specifice și orice structuri de tarifare instituite pentru a oferi o bună oportunitate pentru recuperarea costurilor având în vedere orice impunere anterioară de către autoritățile naționale de reglementare a unor măsuri corective. La îndeplinirea acestor cerințe, organismul de soluționare a litigiilor ar trebui să ia, de asemenea, în considerare impactul accesului solicitat asupra planului de afaceri al furnizorului de acces, inclusiv investițiile făcute de furnizorul de acces căruia i se solicită accesul, în special investițiile făcute în infrastructura fizică la care se solicită accesul. În cazul concret al accesului la infrastructuri fizice al furnizorilor de rețele publice de comunicații, investițiile făcute în respectiva infrastructură pot contribui în mod direct la îndeplinirea obiectivelor Agendei digitale, iar concurența din aval poate fi influențată prin parazitism. Prin urmare, orice obligație de acces ar trebui să țină seama pe deplin de viabilitatea economică a investițiilor respective, în funcție de profilul de risc al acestora, de eventualele calendare ale randamentului investițiilor, de eventualul impact al accesului asupra concurenței din aval și, în consecință, asupra tarifelor și asupra randamentului investițiilor, de eventuala depreciere a activelor rețelei la momentul solicitării accesului, de eventualele argumente economice care stau la baza investiției făcute, în special în cazul infrastructurilor fizice utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice de mare viteză, precum și de orice posibilitate de coinstalare oferită anterior solicitantului de acces.
(20) Pentru a planifica în mod eficace instalarea rețelelor de comunicații electronice de mare viteză și pentru a garanta o utilizare optimă a infrastructurilor existente adecvate pentru extinderea rețelelor de comunicații electronice, întreprinderile care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații ar trebui să poată avea acces la informații minime privind infrastructurile fizice disponibile în zona de instalare. Astfel de informații minime ar trebui să permită evaluarea potențialului de utilizare a infrastructurii existente într-o anumită zonă, precum și reducerea daunelor cauzate oricăror infrastructuri fizice existente. Având în vedere numărul părților implicate și pentru a facilita accesul, inclusiv transsectorial și transnațional, la aceste informații minime, ele ar trebui să fie puse la dispoziție prin intermediul unui punct de informare unic. Acest punct de informare unic ar trebui să permită accesul la informațiile minime deja disponibile în format electronic, sub rezerva unor limitări destinate să garanteze securitatea și integritatea rețelelor, în special a infrastructurii critice, sau să protejeze secretele comerciale și de afaceri legitime.
(21) Fără a impune o nouă obligație de cartografiere asupra statelor membre, prezenta directivă ar trebui să dispună că informațiile minime, colectate deja de organisme din sectorul public și disponibile în format electronic în conformitate cu inițiativele naționale și cu dreptul Uniunii, cum ar fi Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), ar trebui să fie puse la dispoziție, de exemplu, prin intermediul unui hyperlink, în punctul de informare unic. Aceasta ar permite furnizorilor de rețele de comunicații publice un acces coordonat la informațiile privind infrastructurile fizice, asigurând, în același timp, securitatea și integritatea tuturor acestor informații, în special în ceea ce privește infrastructura națională critică. Punerea la dispoziție a acestor informații nu ar trebui să aducă atingere cerințelor de transparență aplicabile deja reutilizării informațiilor din sectorul public, în conformitate cu Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11). În cazul în care informațiile de care dispune sectorul public nu asigură un nivel corespunzător de cunoaștere a infrastructurii fizice existente pentru o anumită zonă sau un anumit tip de infrastructură, operatorii de rețea ar trebui să pună informațiile respective la dispoziția întreprinderilor care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații.
(22) În cazul în care informații minime nu sunt disponibile prin intermediul punctului de informare unic, ar trebui, în orice caz, garantată posibilitatea ca întreprinderile care furnizează sau care sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații să solicite în mod direct aceste informații specifice de la orice operator de rețea din zona în cauză. În plus, dacă solicitarea este rezonabilă și, în special, dacă acest lucru este necesar, ținând cont de posibilitatea partajării unor infrastructuri fizice existente sau a coordonării unor lucrări de construcții civile, întreprinderile care furnizează sau care sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații ar trebui să li se acorde posibilitatea de a efectua inspecții la fața locului și de a solicita informații cu privire la lucrările de construcții civile planificate, în condiții transparente, proporționale și nediscriminatorii și fără a aduce atingere măsurilor de salvgardare adoptate pentru a asigura securitatea și integritatea rețelelor, precum și protejarea confidențialității și a secretelor comerciale și de afaceri. În ceea ce privește lucrările de construcții civile planificate, ar trebui încurajată o transparență sporită din partea operatorilor de rețea sau prin intermediul punctelor de informare unice, în special în zonele de utilitate maximă, prin reorientarea operatorilor autorizați către aceste informații, ori de câte ori ele sunt disponibile.
(23) În caz de litigiu privind accesul la informațiile referitoare la infrastructuri fizice, în vederea instalării de rețele de comunicații electronice de mare viteză, organismul de soluționare a litigiilor ar trebui să fie în măsură să soluționeze astfel de litigii prin intermediul unei decizii cu caracter obligatoriu. În orice caz, deciziile unui astfel de organism nu ar trebui să aducă atingere posibilității oricărei părți de a sesiza o instanță judecătorească.
(24) Coordonarea lucrărilor de construcții civile legate de infrastructurile fizice poate asigura economii semnificative și poate reduce la minimum inconvenientele pentru zona afectată de instalarea de noi rețele de comunicații electronice. Din acest motiv, ar trebui să fie interzise constrângerile normative care împiedică, în general, negocierile dintre operatorii de rețea purtate în vederea coordonării acestor lucrări cu scopul de a instala și rețele de comunicații electronice de mare viteză. În cazul lucrărilor de construcții civile care nu sunt finanțate din fonduri publice, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului părților interesate de a încheia acorduri de coordonare a lucrărilor de construcții civile în conformitate cu propriile planuri investiționale și de afaceri și cu calendarul pe care doresc să îl urmeze.
(25) Lucrările de construcții civile finanțate în totalitate sau parțial din fonduri publice ar trebui să urmărească optimizarea efectului pozitiv pentru colectivitate, prin exploatarea externalităților pozitive ale lucrărilor respective în toate sectoarele și prin asigurarea unor șanse egale de partajare a infrastructurii fizice disponibile și a celei planificate, în scopul instalării unor rețele de comunicații electronice. Obiectivul principal al lucrărilor de construcții civile finanțate din fonduri publice nu ar trebui să fie afectat, însă este oportun ca operatorul de rețea care execută, în mod direct sau indirect, de exemplu prin intermediul unui subcontractant lucrările de construcții civile în cauză să satisfacă, în condiții proporționale, nediscriminatorii și transparente, solicitările rezonabile și depuse la timp de coordonare a instalării de elemente ale rețelelor de comunicații electronice de mare viteză care vizează, de exemplu, acoperirea tuturor costurilor suplimentare, inclusiv a celor cauzate de întârzieri, și minimizarea modificărilor aduse planurilor inițiale. Fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat, statele membre ar trebui să poată prevedea norme suplimentare privind repartizarea costurilor legate de instalarea coordonată. Ar trebui prevăzute proceduri specifice care să garanteze soluționarea rapidă a litigiilor referitoare la negocierea acordurilor de coordonare respective, în condiții proporționale, echitabile și nediscriminatorii. Aceste dispoziții nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a rezerva capacitate pentru rețelele de comunicații electronice, chiar în absența unor solicitări specifice, în vederea satisfacerii unei cereri viitoare de infrastructuri fizice, pentru a maximiza valoarea lucrărilor de construcții civile sau de a adopta măsuri care să vizeze drepturi similare de a coordona lucrări de construcții civile pentru operatori ai altor tipuri de rețele, cum ar fi cele de gaze sau energie electrică.
(26) Pentru a proteja interesele generale ale statelor membre și ale Uniunii, ar putea fi necesar un anumit număr de autorizații diferite pentru instalarea rețelelor de comunicații electronice sau a noilor elemente de rețea, cum ar fi autorizații de construcție, de urbanism, de mediu sau alte autorizații. Numărul de autorizații necesare pentru instalarea diferitelor tipuri de rețele de comunicații electronice și caracterul local al instalării pot atrage după sine aplicarea unor proceduri și condiții diverse. Garantând dreptul fiecărei autorități competente de a fi implicată și de a își menține prerogativele decizionale în conformitate cu principiul subsidiarității, ar trebui ca toate informațiile relevante privind procedurile și condițiile generale aplicabile lucrărilor de construcții civile să fie puse la dispoziție prin punctul de informare unic. Acest lucru ar putea reduce complexitatea și spori eficiența și transparența, în special pentru operatorii noi sau pentru cei de dimensiuni mai mici, care nu sunt activi în zona respectivă. În plus, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea dreptul întreprinderilor care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații de a transmite solicitarea de autorizare prin intermediul unui ghișeu unic.
(27) Pentru a se asigura că procedurile de acordare a autorizațiilor nu acționează ca bariere în calea investițiilor și că ele nu au un efect negativ asupra pieței interne, statele membre ar trebui să se asigure că decizia de acordare sau nu a autorizației în ceea ce privește instalarea rețelelor de comunicații electronice sau a noilor elemente de rețeaar trebui să fie, în orice caz, pusă la dispoziție cel târziu în termen de patru luni, fără a aduce atingere altor termene-limită sau obligații specifice stabilite pentru buna desfășurare a procedurii și aplicabile procedurii de acordare a autorizațiilor în conformitate cu legislația națională sau cu dreptul Uniunii. O astfel de decizie poate avea caracter tacit sau explicit, în funcție de dispozițiile legale aplicabile. După caz, statele membre ar trebui să prevadă dreptul furnizorilor care au suferit daune ca urmare a acordării cu întârziere a autorizațiilor de către o autoritate competentă, în termenele aplicabile privind obținerea de despăgubiri.
(28) Pentru a se asigura că aceste proceduri de acordare a autorizațiilor sunt încheiate în termene rezonabile, statele membre ar putea avea în vedere instituirea unor măsuri de salvgardare, cum ar fi aprobarea tacită, sau pot lua măsuri de simplificare a procedurilor de acordare a autorizațiilor, inter alia, prin reducerea numărului de autorizații necesare pentru instalarea rețelelor de comunicații electronice sau prin exceptarea de la procedura de acordare a autorizațiilor a anumitor categorii de lucrări de construcții civile de mică amploare ori standardizate. Autoritățile naționale, regionale sau locale ar trebui să justifice orice refuz de acordare a autorizațiilor ce țin de competența lor, pe baza unor criterii și condiții obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale. Aceasta ar trebui să nu aducă atingere niciunei măsuri adoptate de statele membre prin care anumite elemente ale rețelelor de comunicații electronice, fie ele active sau pasive, sunt exceptate de la procedura de acordare a autorizațiilor.
(29) Îndeplinirea obiectivelor Agendei digitale impune extinderea infrastructurii cât mai aproape de utilizatorul final, respectându-se în același timp pe deplin principiul proporționalității în ceea ce privește orice limitare a dreptului de proprietate ce decurge din urmărirea interesului general. Ar trebui facilitată existența unor rețele de comunicații electronice de mare viteză care se extind până la utilizatorul final, garantându-se, în același timp, neutralitatea tehnologică, de exemplu prin infrastructuri fizice interioare pregătite pentru rețele de mare viteză. Întrucât instalarea unor miniconducte în timpul construcției clădirii presupune doar o creștere limitată a costurilor, în timp ce postechiparea clădirilor cu infrastructură de mare viteză poate reprezenta o parte semnificativă din costul instalării rețelelor de mare viteză, toate clădirile noi care fac obiectul unor lucrări majore de renovare ar trebui să fie echipate cu o infrastructură fizică care să permită conectarea utilizatorilor finali la rețelele de mare viteză. Pentru a extinde rețelele de comunicații electronice de mare viteză, imobilele colective noi, precum și imobilele colective care fac obiectul unor lucrări majore de renovare ar trebui să fie echipate cu un punct de acces, prin care furnizorul să poată accesa infrastructura interioară. În plus, dezvoltatorii imobiliari ar trebui să prevadă instalarea de conducte goale, de la fiecare locuință către punctul de acces amplasat în interiorul sau în afara clădirii colective. Pot exista situații, cum ar fi acelea ale unor imobile individuale noi sau ale unor anumite categorii de lucrări majore de renovare executate în zone izolate, în care, din motive obiective, perspectiva instalării unei conexiuni de mare viteză este considerată prea îndepărtată pentru a justifica instalarea într-o clădire a unei infrastructuri fizice interioare pregătite pentru rețele de mare viteză sau a unui punct de acces sau în care o astfel de instalare ar fi disproporționată din alte motive economice, de conservare a patrimoniului urban sau de mediu, cum ar fi pentru anumite categorii de monumente.
(30) Pentru a ajuta cumpărătorii și locatarii posibili să identifice clădirile care sunt echipate cu infrastructuri fizice interioare pregătite pentru rețele de mare viteză și care, prin urmare, prezintă un potențial considerabil de reducere a costurilor, și pentru a promova accesibilitatea clădirilor pentru infrastructura de mare viteză, statele membre ar trebui să poată elabora o etichetă voluntară a „accesibilității serviciilor în bandă largă” pentru clădirile echipate cu astfel de infrastructură și un punct de acces în conformitate cu prezenta directivă.
(31) Atunci când furnizorii de rețele publice de comunicații instalează rețele de comunicații electronice de mare viteză într-o anumită zonă, se pot realiza importante economii de scară dacă aceștia pot amplasa punctul terminus al propriei rețele în punctul de acces al clădirii, indiferent dacă un abonat și-a manifestat explicit interesul pentru serviciul respectiv în acel moment, însă cu condiția ca impactul asupra proprietății private să fie redus la minimum, prin utilizarea infrastructurii fizice existente și refacerea zonei afectate. Odată ce punctul terminus al rețelei este amplasat în punctul de acces, conectarea unui nou client poate fi realizată la un cost mult mai redus, în special prin accesarea unui segment vertical al infrastructurii pregătite pentru rețele interioare de mare viteză, atunci când aceasta există deja. Respectivul obiectiv este, de asemenea, îndeplinit atunci când clădirea este deja echipată cu o rețea de comunicații electronice de mare viteză la care accesul este asigurat tuturor furnizorilor de rețele publice de comunicații care au un abonat activ în clădire, pe baza unor clauze și condiții transparente, proporționale și nediscriminatorii. Astfel de cazuri ar putea surveni, în special, în statele membre care au luat măsuri în temeiul articolului 12 din Directiva 2002/21/CE.
(32) Clădirile noi ar trebui să fie echipate cu infrastructuri interioare pregătite pentru rețele de mare viteză și, în cazul imobilelor colective, cu un punct de acces. Statele membre ar trebui să aibă un grad de flexibilitate în vederea realizării acestui obiectiv. În acest sens, prezenta directivă nu urmărește să armonizeze normele privind cheltuielile conexe, inclusiv în ceea ce privește recuperarea costurilor pentru echiparea clădirilor cu infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele de mare viteză și un punct de acces.
(33) Având în vedere avantajele sociale care decurg din incluziunea digitală și luând în considerare aspectele economice legate de instalarea rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, în cazurile în care nu există nici infrastructuri pasive sau active pregătite pentru rețele de mare viteză care să deservească spațiile utilizatorilor finali, nici alternative la furnizarea de rețele de comunicații electronice de mare viteză către un abonat, orice furnizor de rețele publice de comunicații ar trebui să aibă dreptul de a amplasa punctul terminus al propriei rețele într-un spațiu privat, pe cheltuială proprie, dacă este redus la minimum impactul asupra proprietății private, de exemplu, dacă este posibil, prin reutilizarea infrastructurii fizice existente disponibile în clădire sau prin asigurarea refacerii complete a zonelor afectate.
(34) În conformitate cu principiul subsidiarității, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca statele membre să aloce sarcinile normative prevăzute autorităților care sunt cele mai potrivite pentru a le îndeplini, în conformitate cu sistemul constituțional național de atribuire a competențelor și puterilor și cu cerințele prevăzute de prezenta directivă.
(35) Organismul național desemnat pentru soluționarea litigiilor ar trebui să garanteze imparțialitatea și independența față de părțile implicate și să dispună de competențe și resurse adecvate.
(36) Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni adecvate, eficace, proporționale și cu efect de descurajare pentru cazurile de nerespectare a măsurilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive.
(37) Pentru a garanta eficacitatea punctelor de informare unice prevăzute de prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că în punctele de informare unice respective sunt puse la dispoziție resursele corespunzătoare, precum și informațiile relevante privind o anumită zonă, la un nivel de agregare optim, atunci când pot fi garantate câștiguri de eficiență valoroase în îndeplinirea sarcinilor alocate, inclusiv la nivelul cadastrului local. În acest sens, statele membre ar putea lua în considerare posibilele sinergii și economii de diversificare cu ghișeele unice, în sensul articolului 6 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12), pentru a clădi pe structurile existente și a maximiza avantajele utilizatorilor finali.
(38) Deoarece obiectivele prezentei directive vizează facilitarea instalării de infrastructuri fizice pregătite pentru rețele de comunicații electronice de mare viteză în întreaga Uniune și nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(39) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se observă principiile recunoscute în particular de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția vieții private și la protecția secretelor comerciale, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la proprietate și dreptul la o cale de atac eficientă. Prezenta directivă trebuie să fie aplicată de statele membre în conformitate cu aceste drepturi și principii,