Articolul 1
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „rețea de comunicații electronice” reprezintă sistemele de transmisie și, unde este cazul, echipamentele de comutare sau de rutare și alte resurse care permit transmiterea de semnale prin cablu, radio, fibră optică sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv rețele de satelit, rețele fixe (cu comutare de circuite – și de pachete –, inclusiv internetul) și rețele mobile terestre, sisteme de cabluri electrice, în măsura în care sunt folosite în scopul transmiterii de semnale, rețelele folosite pentru radiodifuziune și televiziune și rețelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informații transmise;
2. „rețea de comunicații publice” reprezintă o rețea de comunicații electronice folosită exclusiv sau în principal în scopul furnizării de servicii publice de comunicații electronice;
3. „servicii de comunicații electronice” reprezintă un serviciu furnizat de obicei în schimbul unei remunerații care constă în exclusivitate sau în principal în transmiterea de semnale în rețelele de comunicații electronice, inclusiv servicii de telecomunicații și servicii de transmisie în rețele folosite pentru difuziune, dar excluzând serviciile de furnizare sau exercitarea de control editorial asupra conținutului transmis prin intermediul serviciilor și al rețelelor de comunicații electronice; nu se includ serviciile de societate informațională prevăzute la articolul 1 din Directiva 98/34/CE care nu constau în exclusivitate sau în principal în transmiterea de semnale în rețelele de comunicații electronice;
4. „servicii de comunicații electronice accesibile publicului” reprezintă servicii de comunicații electronice care pot fi accesate de către public;
5. „drepturi exclusive” reprezintă drepturile acordate de un stat membru unei întreprinderi prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ care rezervă întreprinderii dreptul de a furniza un serviciu de comunicații electronice sau de a întreprinde o activitate de comunicații electronice într-o zonă geografică dată;
6. „drepturi speciale” reprezintă drepturile acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care, într-o zonă geografică dată: (a) stabilește sau limitează la două sau mai multe numărul întreprinderilor autorizate să furnizeze un serviciu de comunicații electronice sau să întreprindă o activitate de comunicații electronice în conformitate cu alte criterii decât criteriile obiective, nediscriminatorii și proporționale sau (b) conferă întreprinderilor, în conformitate cu alte criterii decât cele menționate anterior, avantaje legale sau rezultate din măsuri de reglementare care afectează în mod semnificativ capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza același serviciu de comunicații electronice sau de a întreprinde aceeași activitate de comunicații electronice în aceeași zonă geografică în condiții în mod semnificativ echivalente;
7. „rețea de stații la sol pentru comunicații prin satelit” reprezintă o configurație de două sau mai multe stații la sol care comunică prin intermediul unui satelit;
8. „rețea de televiziune prin cablu” reprezintă orice infrastructură bazată în principal pe cablu instalată în primul rând în scopul furnizării sau al distribuirii de emisiuni de radio și televiziune către public.
Articolul 2
Drepturi speciale și exclusive pentru rețelele de comunicații electronice și serviciile de comunicații electronice
(1) Statele membre nu acordă și nici nu mențin în vigoare drepturi exclusive sau speciale de instalare și/sau furnizare de rețele de comunicații electronice sau de furnizare de servicii de comunicații electronice accesibile publicului.
(2) Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că orice întreprindere are dreptul de a furniza servicii de comunicații electronice sau de a instala, extinde sau furniza rețele de comunicații electronice.
(3) Statele membre se asigură că nu se impun și nici nu se mențin restricții asupra furnizării de servicii de comunicații electronice prin rețele de comunicații electronice instalate de către furnizorii de servicii de comunicații electronice, prin infrastructuri furnizate de părți terțe sau prin intermediul folosirii în comun a rețelelor, a altor instalații sau amplasamentelor fără a aduce atingere dispozițiilor directivelor 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE.
(4) Statele membre garantează că autorizația generală acordată unei întreprinderi pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice sau pentru instalarea și/sau furnizarea de rețele de comunicații electronice, precum și condițiile aferente autorizării, se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, proporționale și transparente.
(5) Orice decizie adoptată în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2002/20/CE prin care se interzice unei întreprinderi furnizarea de servicii sau rețele de comunicații electronice trebuie motivată.
Orice parte vătămată trebuie să aibă dreptul de a contesta o astfel de decizie în fața unui organism independent de părțile implicate și, în cele din urmă, în fața unei instanțe.
Articolul 3
Întreprinderile publice integrate vertical
Pe lângă obligațiile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) și fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 2002/21/CE, statele membre trebuie să se asigure că întreprinderile publice integrate vertical care furnizează rețele de comunicații electronice și dețin o poziție dominantă nu fac discriminări în favoarea propriilor activități.
Articolul 4
Drepturile de utilizare a frecvențelor
Fără a aduce atingere criteriilor și procedurilor specifice adoptate de statele membre cu privire la acordarea de drepturi de utilizare a frecvențelor radio pentru furnizorii de servicii cu conținut de emisiuni de radio sau televiziune, având în vedere îndeplinirea unor obiective de interes general în conformitate cu dreptul comunitar:
1. Statele membre nu acordă drepturi speciale sau exclusive de utilizare a frecvențelor radio pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice.
2. Alocarea frecvențelor radio pentru serviciile de comunicații electronice se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.
Articolul 5
Serviciile de anuare
Statele membre elimină toate drepturile exclusive și/sau speciale privind instalarea și furnizarea de servicii de anuare pe teritoriul lor, inclusiv publicarea de anuare și accesul la serviciile de anuare.
Articolul 6
Obligațiile de serviciu universal
(1) Orice schemă națională în temeiul Directivei 2002/22/CE cu scopul de a împărți costul net de furnizare a obligațiilor de serviciu universal trebuie să se bazeze pe criterii obiective, nediscriminatorii și transparente și trebuie să respecte principiile proporționalității și de minimă denaturare a pieței. În special în cazul impunerii de obligații de serviciu universal în exclusivitate sau parțial asupra întreprinderilor publice furnizoare de servicii de comunicații electronice, acest fapt se ia în considerare la calcularea oricărei contribuții la costul net al obligațiilor de serviciu universal.
(2) Comisiei îi este comunicată de către statele membre orice schemă de tipul celor menționate la alineatul (1).
Articolul 7
Sateliții
(1) Statele membre se asigură că se elimină orice interdicție sau restricție de reglementare asupra ofertei de capacitate a segmentului spațial pentru orice operator autorizat al unei rețele de stații la sol pentru comunicații prin satelit și autorizează pe teritoriul său orice furnizor de segment spațial să verifice dacă rețeaua de stații la sol pentru comunicații prin satelit, destinată utilizării aferente segmentului spațial al furnizorului în cauză, este în conformitate cu condițiile publicate privind accesul la capacitatea segmentului spațial al acestor persoane.
(2) Statele membre care sunt părți la convenții internaționale de instituire a unor organizații internaționale de satelit adoptă măsurile necesare eliminării incompatibilităților, în cazul în care convențiile internaționale nu sunt compatibile cu regulile de concurență din Tratatul CE.
Articolul 8
Rețelele de televiziune prin cablu
(1) Fiecare stat membru se asigură că nici o întreprindere care furnizează rețele publice de comunicații electronice nu își exploatează rețeaua de televiziune prin cablu folosind aceeași entitate juridică pe care o utilizează pentru altă rețea publică de comunicații electronice, în cazul în care întreprinderea în cauză:
(a) este controlată de statul membru în cauză sau beneficiază de drepturi speciale și
(b) deține poziția dominantă pe o parte semnificativă a pieței comune de furnizare de rețele publice de comunicații electronice și de servicii de telefonie accesibile publicului și
(c) exploatează o rețea de televiziune prin cablu instalată în temeiul unor drepturi exclusive sau speciale în aceeași zonă geografică.
(2) Termenul „servicii de telefonie accesibile publicului” se consideră sinonim cu termenul „servicii publice de telefonie vocală” prevăzut la articolul 1 din Directiva 1999/64/CE.
(3) Statele membre care consideră că există suficientă concurență în furnizarea infrastructurii buclei locale și de servicii pe teritoriul lor informează Comisia în acest sens.
Aceste informații trebuie să includă o descriere detaliată a structurii pieței. Informațiile furnizate sunt puse la dispoziția oricărei părți interesate la cerere, având în vedere interesul legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.
(4) Comisia decide într-un termen rezonabil, după ce a luat cunoștință de comentariile părților, dacă obligația de separare legală poate înceta în statul membru în cauză.
(5) Comisia revizuiește aplicarea prezentului articol până la 31 decembrie 2004 cel târziu.
Articolul 9
Statele membre pun la dispoziția Comisiei, până la 24 iulie 2003 cel târziu, informațiile care să permită Comisiei să confirme aducerea la îndeplinire a dispozițiilor prezentei directive.
Articolul 10
Abrogarea
Directiva 90/388/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate la anexa I partea A, se abrogă de la 25 iulie 2003, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în privința termenelor limită de transpunere prevăzute la anexa I partea B.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.
Articolul 11
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.