Recitale
(1) Pentru a realiza o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a stimula crearea de locuri de muncă, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, Uniunea necesită infrastructuri moderne, cu un înalt nivel de performanță, care să contribuie la interconectarea și la integrarea Uniunii și a tuturor regiunilor sale, în sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei. Respectivele interconexiuni ar trebui să contribuie la îmbunătățirea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, capitalurilor și serviciilor. Rețelele transeuropene ar trebui să faciliteze interconexiunile transfrontaliere, să promoveze o mai mare coeziune economică, socială și teritorială și să contribuie la realizarea unei economii de piață sociale mai competitive și la lupta împotriva schimbărilor climatice.
(2) Crearea, prin prezentul regulament, a Mecanismului pentru Interconectarea Europei (MIE), urmărește să accelereze investițiile în domeniul rețelelor transeuropene și să mobilizeze finanțarea provenind atât din sectorul public, cât și din cel privat, sporind în același timp certitudinea juridică și respectând principiul neutralității tehnologice. MIE ar trebui să permită valorificarea sinergiilor dintre sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei, sporind astfel eficacitatea intervențiilor Uniunii și permițând optimizarea costurilor de punere în practică.
(3) Potrivit Comisiei, investițiile necesare pentru rețelele transeuropene din sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei sunt estimate la 970 000 milioane EUR pentru perioada de până în anul 2020.
(4) Prezentul regulament stabilește pentru punerea în aplicare a MIE în perioada 2014 - 2020 un pachet financiar de 33 242 259 000 EUR în prețuri curente, care să constituie principala valoare de referință în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 2 decembrie 2013 privind disciplina bugetară, în ceea ce privește cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (4) pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.
(5) Pentru a optimiza utilizarea fondurilor bugetare alocate MIE, Comisia ar trebui poată propune, în urma evaluării intermediare a MIE, transferul de credite între sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei. Această propunere ar trebui să facă obiectul procedurii bugetare anuale.
(6) Suma de 11 305 500 000 EUR în prețuri curente, transferați din Fondul de coeziune instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) privind Fondul de coeziune ar trebui să fie utilizată pentru angajarea de resurse bugetare instrumentelor financiare în temeiul prezentului regulament numai până la 1 ianuarie 2017.
(7) Crearea unor rețelele de infrastructură eficiente în sectoarele transporturilor și energiei reprezintă una dintre cele 12 acțiuni esențiale identificate de Comisie în comunicarea sa din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii: «Împreună pentru o nouă creștere»”.
(8) Comisia s-a angajat să integreze problematica schimbărilor climatice în programele de cheltuieli ale Uniunii și să direcționeze cel puțin 20 % din bugetul acesteia către obiectivele din domeniul climei. Este important să se asigure promovarea atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, precum și a prevenirii și gestionării riscurilor, în pregătirea, concepția și implementarea proiectelor de interes comun. Investițiile în infrastructură care intră sub incidența prezentului regulament ar trebui să contribuie la promovarea tranziției către o economie și o societate cu emisii reduse de carbon și rezistente la schimbări climatice și la dezastre, ținând seama de particularitățile regiunilor dezavantajate din punct de vedere natural și demografic, în special regiunile ultraperiferice și insulare. În special în sectoarele transporturilor și energiei, MIE ar trebui să contribuie la obiectivele pe termen mediu și lung ale Uniunii privind decarbonizarea.
(9) În rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii” (6), Parlamentul European a subliniat importanța punerii în aplicare rapide a Agendei digitale a Uniunii și a continuării eforturilor pentru a se realiza, până în anul 2020, obiectivele privind facilitarea conectării tuturor cetățenilor Uniunii la internet de mare viteză, inclusiv în regiunile mai slab dezvoltate. Parlamentul European a subliniat faptul că investițiile într-o infrastructură de transport eficace sunt esențiale pentru ca Europa să poată să își păstreze competitivitatea și să pregătească terenul pentru creșterea economică pe termen lung în perioada ulterioară crizei, precum și faptul că rețeaua transeuropeană de transport („TEN-T”) reprezintă un element vital pentru garantarea funcționării corespunzătoare a pieței interne și pentru generarea unei importante valori adăugate europene. Parlamentul European a exprimat, de asemenea, opinia că TEN-T ar trebui, în consecință, să reprezinte o prioritate-cheie a CFM și că majorarea finanțării TEN-T în CFM a fost necesară. De asemenea, Parlamentul European a subliniat necesitatea maximizării impactului finanțării din partea Uniunii și a oportunităților oferite de Fondul de coeziune și de fondurile europene structurale și de investiții, precum și de instrumentele financiare pentru finanțarea proiectelor esențiale europene prioritare, naționale și transfrontaliere, din domeniul infrastructurii energetice, și a subliniat necesitatea unei alocări substanțiale de fonduri de la bugetul Uniunii pentru instrumente financiare din acest domeniu.
(10) Pentru a finanța infrastructura din regiunile transfrontaliere în cadrul dezvoltării rețelelor în ansamblu, ar trebui să se încurajeze sinergii între instrumentele de finanțare ale MIE și alte fonduri ale Uniunii.
(11) La 28 martie 2011, Comisia a adoptat cartea albă intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (denumită în continuare „Cartea albă”). Cartea albă vizează reducerea până în 2050 a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 60 % în sectorul transporturilor, raportat la 1990. În ceea ce privește infrastructura, cartea albă vizează crearea unei „rețele centrale” multimodale TEN-T complet funcționale la nivelul Uniunii până în 2030. Interoperabilitatea ar putea fi îmbunătățită prin intermediul unor soluții inovatoare care să îmbunătățească compatibilitatea între diferitele sisteme implicate. Cartea albă vizează, de asemenea, optimizarea performanței lanțurilor logistice multimodale, inclusiv prin utilizarea pe scară mai largă a unor moduri de transport mai eficiente din punct de vedere energetic. Prin urmare, aceasta stabilește următoarele obiective relevante pentru politica din domeniul TEN-T: 30 % din transportul rutier de mărfuri efectuat pe distanțe mai mari de 300 km ar trebui să treacă la utilizarea altor moduri de transport până în 2030, proporția crescând la peste 50 % până în anul 2050; lungimea rețelei feroviare de mare viteză existente ar trebui să se tripleze până în anul 2030, iar până în anul 2050 cea mai mare parte a transportului de pasageri pe distanță medie ar trebui să aibă loc pe căi feroviare; până în anul 2050, toate aeroporturile din rețeaua centrală ar trebui să fie conectate la rețeaua feroviară; și toate porturile maritime ar trebui să fie conectate la rețelele feroviare de mărfuri și, în măsura posibilului, la sistemul de căi navigabile interioare.
(12) În rezoluția sa din 6 iulie 2010 privind un viitor durabil pentru transporturi (7), Parlamentul European a subliniat faptul că o politică eficientă în domeniul transporturilor necesită un cadru financiar adecvat pentru provocările care apar și faptul că, în acest sens, resursele dedicate în prezent transporturilor și mobilității ar trebui să crească; a considerat, de asemenea, necesară crearea unui mecanism pentru coordonarea și optimizarea utilizării diferitelor surse de finanțare pentru transporturi și a tuturor mijloacelor și mecanismelor financiare disponibile la nivelul Uniunii.
(13) În concluziile sale din 11 iunie 2009 privind revizuirea politicii din domeniul TEN-T, Consiliul a reafirmat necesitatea continuării investițiilor în infrastructura de transporturi, în vederea asigurării unei dezvoltări corespunzătoare a TEN-T în toate modurile de transport, ca bază pentru piața internă, pentru competitivitatea, coeziunea socială și teritorială a Uniunii și pentru conexiunile sale cu țările învecinate, acordându-se o importanță deosebită valorii adăugate europene pe care ar aduce-o. Consiliul a subliniat, de asemenea, necesitatea punerii la dispoziție, de către Uniune, a resurselor financiare necesare pentru stimularea investițiilor în proiectele TEN-T și, în special necesitatea de a reconcilia asistența financiară adecvată provenită din bugetul TEN-T cu proiectele prioritare care implică tronsoane transfrontaliere relevante, a căror implementare ar depăși anul 2013, date fiind constrângerile instituționale ale cadrului de programare al CFM. În opinia Consiliului, abordările bazate pe parteneriate public-privat ar trebui dezvoltate în continuare și sprijinite în acest context, dacă împrejurările o permit.
(14) Pe baza obiectivelor stabilite prin Cartea albă, orientările TEN-T, astfel cum sunt stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8), identifică infrastructura TEN-T, prevăd cerințele care trebuie îndeplinite de aceasta și stabilesc măsuri de implementare a acestora. În special, respectivele orientări au în vedere finalizarea rețelei centrale până în 2030, prin crearea unei noi infrastructuri, precum și prin modernizarea și reabilitarea substanțială a celei deja existente.
(15) Pe baza unei analize a planurilor privind infrastructura de transporturi ale statelor membre, Comisia estimează că nevoile de investiții în domeniul transporturilor se ridică la 500 000 milioane EUR la nivelul întregii rețele TEN-T pentru perioada 2014 - 2020, din care se estimează că 250 000 milioane EUR vor trebui investiți în rețeaua centrală a TEN-T.
(16) Ar trebui să se asigure, după caz, alinierea geografică a coridoarelor de transport feroviar de marfă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și a coridoarelor rețelei centrale prevăzute în partea I din anexa I la prezentul regulament, luându-se în considerare obiectivele instrumentelor respective, cu scopul de a reduce sarcina administrativă și a simplifica dezvoltarea și utilizarea infrastructurii feroviare. Coridoarelor de transport feroviar de marfă ar trebui să li se aplice exclusiv dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 913/2010, inclusiv în ceea ce privește modificările cu privire la alinierea acestora.
(17) În cadrul revizuirii politicii din domeniul TEN-T, lansate în februarie 2009, a fost creat un grup specializat de experți, destinat să acorde sprijin Comisiei și să examineze problema strategiei și a perspectivelor de finanțare ale TEN-T. Grupul de experți nr. 5 s-a folosit de experiența experților externi din diverse domenii: gestionari de infrastructură, planificatori de infrastructură, reprezentanți naționali, regionali și locali, experți de mediu, universitari și reprezentanți ai sectorului privat. Raportul final al grupului de experți nr. 5 (10), adoptat în iulie 2010, conține 40 de recomandări, de care ține cont, în parte, prezentul regulament. Raportul respectiv recomandă, printre altele, furnizarea de către Comisie a unui cadru standard pentru combinarea granturilor din partea Uniunii cu parteneriatele public-privat (PPP) din cadrul TEN-T, care să cuprindă atât fondurile din cadrul politicii de coeziune, cât și bugetul TEN-T.
(18) Experiența aferentă CFM (2007 - 2013) arată că unele state membre eligibile pentru finanțarea din Fondul de coeziune se confruntă cu obstacole semnificative în calea realizării la timp de proiecte transfrontaliere complexe în domeniul infrastructurii de transport cu o valoare adăugată europeană ridicată, precum și în ceea ce privește asigurarea unei utilizări eficiente a fondurilor Uniunii. Prin urmare, în vederea ameliorării realizării proiectelor de transporturi - în special a celor transfrontaliere- care au o valoare adăugată europeană ridicată, o parte din alocarea din cadrul Fondului de coeziune 11 305 500 000 EUR) ar trebui transferată pentru finanțarea proiectelor de transporturi aferente rețelei centrale de transport sau a celor care au legătură cu prioritățile orizontale din statele membre eligibile pentru Fondul de coeziune în cadrul MIE. Într-o primă etapă, selecția proiectelor eligibile pentru finanțare ar trebui să respecte alocările naționale din Fondul de coeziune. Comisia ar trebui să sprijine statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune în elaborarea unei rezerve adecvate de proiecte, în special prin consolidarea capacității instituționale a administrațiilor publice vizate și prin organizarea unor cereri de propuneri suplimentare, asigurând totodată un proces transparent de selecție a proiectelor.
(19) Suma de 11 305 500 000 EUR transferată din Fondul de coeziune pentru a fi cheltuită exclusiv în statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune nu ar trebui utilizată pentru finanțarea unor acțiuni implicând sinergii între sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei, care contribuie la proiecte de interes comun rezultate în urma unei cereri de propuneri multisectoriale.
(20) Capacitatea instituțională și administrativă constituie o cerință esențială pentru îndeplinirea efectivă a obiectivelor MIE. Comisia ar trebui să furnizeze, pe cât posibil, mijloacele de sprijin adecvate pentru a permite elaborarea și punerea în aplicare a proiectelor în statul membru în cauză.
(21) În comunicarea sa din 17 noiembrie 2010 intitulată „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 – Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate”, Comisia a identificat coridoarele prioritare care sunt necesare pentru a permite Uniunii să își îndeplinească, până în anul 2020, obiectivele ambițioase în materie de energie și climă pentru finalizarea pieței interne a energiei, asigurarea securității aprovizionării și facilitarea integrării surselor de energie regenerabile, precum și pentru a pregăti rețelele pentru continuarea decarbonizării sistemului energetic ulterior anului 2020.
(22) Sunt necesare investiții majore pentru modernizarea și extinderea infrastructurii energetice a Europei și pentru interconectarea transfrontalieră a rețelelor, punând astfel capăt izolării energetice a statelor membre, în scopul îndeplinirii obiectivelor Uniunii în materie de energie și climă – competitivitate, durabilitatea și securitate a aprovizionării într-o manieră eficientă din punct de vedere al costurilor. Conform Comisiei, nevoile investiționale în materie de infrastructură energetică până în 2020 sunt estimate la 1 000 000 milioane EUR, incluzând aproximativ 200 000 milioane EUR pentru infrastructuri de transport și de stocare a electricității și a gazului considerate a fi de importanță europeană. Potrivit Documentului de lucru al serviciilor Comisiei transmis Consiliului și intitulat „Necesitățile de investiții în infrastructura energetică și cerințele legate de finanțare”, există riscul, în ceea ce privește proiectele de importanță europeană, ca investiții în valoare de aproximativ 100 000 milioane EUR să nu se realizeze din cauza obstacolelor ținând de acordarea de autorizații, de reglementare și de finanțare.
(23) Stringența cu care se impune construcția infrastructurii energetice a viitorului și sporirea semnificativă a volumului investițiilor comparativ cu tendințele din trecut necesită o schimbare radicală a modului în care este sprijinită infrastructura energetică la nivelul Uniunii. În concluziile sale din 28 februarie 2011, Consiliul a sprijinit ideea coridoarelor energetice ca priorități europene.
(24) În ceea ce privește sectorul energiei, Consiliul European din 4 februarie 2011 a invitat Comisia să raționalizeze și să amelioreze procedurile de autorizare și să promoveze un cadru de reglementare care să atragă investițiile. Consiliul European a subliniat faptul că marea majoritate a investițiilor ar trebui să provină de pe piață, costurile fiind recuperate prin tarife. Consiliul European a recunoscut că este nevoie de finanțare publică pentru proiectele necesare din motive de securitate a aprovizionării sau de solidaritate, care nu pot atrage finanțare de pe piață. Mai mult, Consiliul European a subliniat nevoia de a moderniza și extinde infrastructura energetică a Europei și de a interconecta rețelele la nivel transfrontalier, pentru a asigura funcționarea solidarității dintre statele membre, realizarea unor rute alternative de aprovizionare sau de tranzit și a unor surse de energie alternative și dezvoltarea surselor regenerabile de energie în competiție cu sursele tradiționale. Acesta a insistat asupra faptului că piața internă a energiei ar trebui să fie finalizată până în 2014 pentru a permite gazelor naturale și energiei electrice să circule liber, precum și asupra faptului că, ulterior anului 2015, niciun stat membru nu ar trebui să rămână izolat în afara rețelelor europene de gaze naturale și energie electrică sau să își vadă siguranța energetică periclitată de lipsa conexiunilor adecvate. În cadrul primelor două programe de activitate anuale adoptate în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se examineze în mod prioritar proiectele de interes comun și acțiunile aferente care vizează soluționarea problemei izolării energetice și eliminarea blocajelor din sectorul energiei, în sensul finalizării pieței interne a energiei.
(25) Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) definește prioritățile din domeniul infrastructurii energetice transeuropene, care trebuie implementate până în anul 2020 pentru atingerea obiectivelor de politică ale Uniunii privitoare la energie și climă, stabilește norme pentru identificarea proiectelor de interes comun necesare pentru implementarea acestor priorități, stabilește măsuri în domeniul acordării de autorizații, al implicării publice și al reglementării pentru a accelera și/sau a facilita implementarea acestor proiecte, inclusiv criterii privind eligibilitatea generală a unor astfel de proiecte pentru obținerea de asistență financiară din partea Uniunii.
(26) Infrastructurile de telecomunicații se bazează din ce în ce mai mult pe internet, infrastructura rețelelor de bandă largă având rol de catalizator pentru utilizarea serviciilor digitale într-o gamă largă de activități din cadrul societății. Internetul devine platforma dominantă pentru comunicare, derularea de afaceri, prestarea de servicii publice și private și pentru coeziunea socială și culturală. De asemenea, cloud computing și programele informatice sub formă de servicii se dezvoltă treptat ca o nouă paradigmă informatică. Prin urmare, disponibilitatea la scară transeuropeană a accesului rapid și universal la internet și a serviciilor digitale inovatoare este esențială pentru creșterea economică și pentru piața unică.
(27) Rețelele de internet moderne și rapide reprezintă o infrastructură crucială pentru viitor din punctul de vedere al conectivității pentru societățile europene, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care vor să recurgă la cloud computing pentru ameliorarea rentabilității. Pentru a evita dublarea infrastructurii, a preveni deplasarea investițiilor private și a consolida dezvoltarea de capacități în vederea creării de noi oportunități de investiții și a promovării aplicării de măsuri care vizează reducerea costurilor, ar trebui luate măsuri în vederea îmbunătățirii coordonării sprijinului acordat de Uniune rețelelor de bandă largă în cadrul MIE și a sprijinului acordat rețelelor de bandă largă din toate celelalte surse disponibile, inclusiv prin intermediul planurilor naționale privind rețelele de bandă largă.
(28) Strategia Europa 2020 pledează pentru implementarea Agendei digitale pentru Europa, care stabilește un cadru juridic stabil care să stimuleze investițiile într-o infrastructură pentru internet de mare viteză, deschisă și competitivă, precum și în serviciile conexe. Scopul ar trebui să fie ca, până în anul 2020, Europa să dispună de cea mai rapidă bandă largă din lume bazată pe tehnologii de ultimă oră.
(29) La 31 mai 2010, Consiliul a concluzionat că Uniunea ar trebui să investească resursele necesare în dezvoltarea unei piețe unice digitale bazate pe internet rapid și ultrarapid și pe aplicații interoperabile și a recunoscut că investițiile eficiente și competitive în următoarea generație de rețele de bandă largă vor fi necesare în interesul inovației, al oferirii de opțiuni consumatorilor și al competitivității Uniunii, fiind în măsură să ducă la sporirea calității vieții printr-o asistență medicală mai bună, transporturi mai sigure, noi oportunități media și un acces mai ușor la bunuri, servicii și cunoaștere, în special peste frontiere.
(30) Sectorul privat ar trebui să joace un rol esențial în extinderea și modernizarea rețelelor în bandă largă, susținut de un cadru de reglementare favorabil investițiilor și competitiv. În cazul în care investițiile private se dovedesc insuficiente, statele membre ar trebui să întreprindă eforturile necesare pentru a realiza obiectivele Agendei digitale. Asistența financiară publică pentru serviciile în bandă largă ar trebui să se limiteze la instrumente financiare pentru programe sau inițiative orientate către proiecte care nu pot fi finanțate exclusiv de sectorul privat, astfel cum este confirmat în urma unei evaluări ex ante prin care sunt identificate deficiențe ale pieței sau situații investiționale sub nivelul optim.
(31) Prin urmare, este esențial să se încurajeze, în conformitate cu principiul neutralității tehnologice, instalarea de rețele de bandă largă rapide și ultrarapide pe tot teritoriul Uniunii și să se faciliteze dezvoltarea și răspândirea serviciilor digitale transeuropene. Investițiile publice, prin intermediul instrumentelor financiare, în rețelele de bandă largă rapide și ultrarapide nu trebuie să conducă la denaturări ale pieței sau să descurajeze investițiile. Acestea ar trebui folosite pentru a atrage investiții private, dar numai în cazurile în care nu există un interes comercial de a investi.
(32) Sunt necesare o serie de metode de implementare, care necesită rate de finanțare și instrumente financiare diverse pentru a spori eficiența și impactul asistenței financiare din partea Uniunii, pentru a încuraja investițiile private și pentru a răspunde cerințelor specifice ale proiectelor individuale.
(33) Un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientările pentru infrastructuri transeuropene de telecomunicații urmează să stabilească criteriile pe care trebuie să le îndeplinească proiectele de interes comun pentru a putea beneficia de asistență financiară în temeiul prezentului regulament.
(34) Programul-cadru pentru cercetare și inovare ‒ Orizont 2020 (12) se va concentra, printre altele, pe abordarea provocărilor societale (de exemplu pe transportul inteligent, ecologic, accesibil și integrat, energia sigură, curată și eficientă, precum și o sănătate, o guvernare și o dezvoltare durabilă care integrează tehnologia informației și comunicării) pentru a putea răspunde direct provocărilor identificate în Strategia Europa 2020, prin sprijinirea activităților care acoperă întregul spectru, de la cercetare la comercializare. Orizont 2020 va sprijini toate stadiile lanțului inovațiilor, în special activitățile situate aproape de piață, inclusiv instrumentele financiare inovatoare. În vederea garantării faptului că finanțarea din partea Uniunii are un impact mai ridicat, precum și pentru asigurarea coerenței, MIE va crea sinergii strânse cu Orizont 2020.
(35) În Comunicarea sa din 20 iulie 2010 intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011 - 2020”, Comisia a stabilit un cadru pentru acțiunile de politică necesare în vederea garantării unei infrastructuri sigure care să reprezinte un element esențial pentru reducerea accidentelor rutiere cu 50 % până în anul 2020. Prin urmare, MIE ar trebui să asigure faptul că cererile de finanțare din partea Uniunii respectă normele în materie de siguranță, recomandările și obiectivele stabilite în toate actele legislative relevante ale Uniunii referitoare la siguranța rutieră. Evaluarea performanței MIE ar trebui să țină seama de reducerea accidentelor în cadrul rețelei rutiere din Uniune.
(36) Uniunea și majoritatea statelor membre sunt parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, în timp ce restul statelor membre sunt în curs de ratificare a acesteia. Este important ca, la implementarea proiectelor relevante, să se țină cont în specificațiile proiectelor de chestiunea accesibilității pentru persoanele cu handicap, conform Convenției.
(37) În pofida faptului că o parte semnificativă a investițiilor din cadrul Strategiei Europa 2020 pot fi realizate de către piețe și prin intermediul măsurilor de reglementare, provocările legate de finanțare pot necesita acțiuni publice și sprijin din partea Uniunii sub formă de granturi și instrumente financiare inovatoare.
(38) Pentru a optimiza utilizarea bugetului Uniunii, subvențiile ar trebui să vizeze proiectele care primesc finanțare insuficientă din sectorul privat.
(39) Proiectele din domeniul feroviar nu ar trebui să fie excluse de la acordarea de granturi în temeiul prezentului regulament, deoarece acestea generează venituri prin tarifele obligatorii în temeiul Directivei 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13).
(40) Măsurile fiscale din numeroase state membre vor determina sau au determinat deja autoritățile publice să își reevalueze programele de investiții în infrastructură. În acest context, parteneriatele public-privat (PPP) sunt considerate un mijloc eficace de realizare a proiectelor de infrastructură, care asigură atingerea obiectivelor de politică, precum combaterea schimbărilor climatice, promovarea unor surse alternative de energie, a folosirii eficiente a energiei și resurselor, sprijinirea transportului durabil și a implementării rețelelor de bandă largă. În Comunicarea sa din 19 noiembrie 2009 intitulată: „Mobilizarea investițiilor private și publice în vederea relansării economice și realizării unei transformări structurale pe termen lung: dezvoltarea parteneriatelor public-privat” Comisia s-a angajat în direcția ameliorării accesului PPP la finanțare, prin extinderea domeniului instrumentelor financiare existente.
(41) În comunicarea sa din 19 octombrie 2010, intitulată „Revizuirea bugetului UE”, Comisia a subliniat că, în cazul proiectelor cu potențial comercial pe termen lung, regula ar trebui să o constituie utilizarea fondurilor Uniunii în parteneriat cu sectorul financiar și cu cel bancar, în special cu Banca Europeană pentru Investiții și cu instituțiile financiare publice ale statelor membre, dar și cu alte instituții financiare internaționale și cu sectorul financiar privat, inclusiv la nivel național și regional.
(42) Instrumentele financiare ar trebui utilizate pentru a răspunde unor nevoi specifice ale pieței, pentru acțiuni care oferă o valoare adăugată europeană clară, în acord cu obiectivele MIE și fără a conduce la scăderea finanțării private. Acestea ar trebui să îmbunătățească efectul de pârghie al cheltuielilor bugetare ale Uniunii și să obțină, astfel, un efect multiplicator mai puternic în ceea ce privește atragerea de finanțare din sectorul privat. Acest lucru este deosebit de relevant în contextul dificultăților întâmpinate în accesarea creditelor și al presiunilor asupra finanțelor publice, precum și prin prisma necesității de a sprijini redresarea economică a Europei. Înainte de a decide să utilizeze instrumente financiare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare ex-ante a instrumentului în cauză, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (14).
(43) În Strategia Europa 2020, Comisia s-a angajat să mobilizeze instrumentele financiare ale Uniunii ca parte a unei strategii de finanțare consecvente, care pune la un loc finanțarea publică și privată a Uniunii și a statelor membre în materie de infrastructură. Rațiunea acestui angajament este faptul că, în multe cazuri, situațiile de investiții suboptimale și imperfecțiuni ale pieței pot fi abordate mai eficient prin intermediul instrumentelor financiare decât prin granturi.
(44) MIE ar trebui să prevadă instrumente financiare pentru promovarea unei participări substanțiale a investitorilor și a instituțiilor financiare din sectorul privat la investițiile în infrastructură. Pentru a fi suficient de atractive pentru sectorul privat, instrumentele financiare ar trebui să fie concepute și implementate având în vedere simplificarea și reducerea sarcinilor administrative, dar ar trebui și să poată răspunde într-o manieră flexibilă nevoilor de finanțare identificate. Concepția acestor instrumente ar trebui să beneficieze de experiența acumulată cu ocazia implementării instrumentelor financiare în CMF (2007 - 2013), precum instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T (LGTT), mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR), Fondul european 2020 pentru energie, schimbări climatice și infrastructură („Fondul Marguerite”) și inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte)
(45) Ar trebui să fie explorat potențialul în materie de instrumente financiare inovatoare, cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea de proiecte, pentru a sprijini finanțarea infrastructurii de transport cu valoare adăugată europeană, în conformitate cu rezultatele evaluărilor ex-ante și ale altor evaluări conexe, în special evaluarea independentă în 2015 a inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte.
(46) Pentru a optimiza utilizarea fondurilor bugetare alocate MIE, Comisia ar trebui să asigure continuitatea tuturor instrumentelor financiare instituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și a instrumentului de partajare a riscurilor pentru obligațiunile pentru finanțarea proiectelor instituit în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16), prin intermediul instrumentelor financiare de împrumut și de capitaluri proprii care li se succed în temeiul prezentului regulament, pe baza unei evaluări ex-ante, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.
(47) La selectarea celei mai eficiente forme de asistență financiară ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de caracteristicile specifice fiecărui sector și ale fiecărui proiect aferente proiectelor eligibile. Pentru a permite utilizarea în modul cel mai eficient a bugetului Uniunii și a spori efectul multiplicator al asistenței financiare din partea Uniunii, în sectorul energiei, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a acorda prioritate utilizării instrumentelor financiare ori de câte ori acest lucru este oportun, în măsura în care acest lucru este posibil și cu condiția ca acestea să fie adoptate de către piață, cu respectarea plafonului de utilizare a instrumentelor financiare în conformitate cu prezentul regulament. Inițiatorii proiectelor din sectorul energiei ar trebui să fie încurajați să exploreze posibilitatea utilizării instrumentelor financiare înainte de a cere granturi pentru lucrări. În acest sens, Comisia ar trebui să acorde sprijin adecvat pentru a maximiza recurgerea la instrumentele financiare.
(48) Proiectele de interes comun în sectorul energiei electrice, al gazelor naturale și al dioxidului de carbon ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de asistență financiară din partea Uniunii, pentru realizarea de studii și, în anumite condiții, de lucrări, sub formă de granturi sau sub formă de instrumente financiare inovatoare. Astfel s-ar asigura finanțare adaptată pentru acele proiecte de interes comun care nu sunt viabile prin prisma cadrului de reglementare existent și a condițiilor de pe piață. În sectorul energiei, este important să se evite orice denaturare a concurenței, îndeosebi între proiectele care contribuie la realizarea aceluiași coridor prioritar al Uniunii. O astfel de asistență financiară ar trebui să asigure sinergiile necesare cu fondurile europene structurale și de investiții, care vor finanța rețelele inteligente de distribuție a energiei de importanță locală sau regională. Se aplică un raționament în trei etape investițiilor pentru proiectele de interes comun. În primul rând, piața ar trebui să aibă prioritate la investiții. În al doilea rând, dacă piața nu realizează investiții, ar trebui analizate soluții de reglementare, dacă este necesar ar trebui adaptat cadrul de reglementare relevant și ar trebui asigurată aplicarea corectă a acestuia. În al treilea rând, în cazul în care primele două etape nu sunt suficiente pentru a asigura investițiile necesare pentru proiectele de interes comun, ar putea fi acordată asistență financiară din partea Uniunii dacă proiectul de interes comun îndeplinește criteriile de eligibilitate aplicabile.
(49) În temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, toate proiectele de interes comun care se încadrează în categoriile prevăzute la punctele 1, 2 și 4 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 347/2013 sunt eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii sub formă de subvenții pentru studii și de instrumente financiare. Granturile pentru lucrări pot fi utilizate pentru acțiuni care contribuie la proiectele de interes comun care, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013, demonstrează în mod special că au efecte pozitive majore și că nu sunt viabile din punct de vedere comercial în conformitate cu planul de afaceri al proiectului în cauză și cu alte evaluări realizate, mai ales de către potențiali investitori, creditori sau de către autoritățile naționale de reglementare.
(50) În vederea asigurării unei diversificări sectoriale a beneficiarilor instrumentelor financiare, precum și pentru încurajarea diversificării geografice treptate la nivelul statelor membre, acordându-se o atenție deosebită statelor membre care sunt eligibile pentru sprijin din partea Fondului de coeziune, Comisia, în parteneriat cu Banca Europeană de Investiții și prin intermediul unor inițiative comune precum Centrul european de expertiză în domeniul PPP-urilor (CEEP) și asistența comună pentru elaborarea proiectelor în regiunile europene (Jaspers), ar trebui să ofere sprijin statelor membre în elaborarea unei rezerve adecvate de proiecte care ar putea fi avute în vedere pentru finanțarea de proiecte.
(51) Instrumentele financiare prevăzute de prezentul regulament ar trebui să reflecte normele prevăzute la titlul VIII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 precum și de Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (17), și ar trebui să fie în conformitate cu normele de bune practici aplicabile instrumentelor financiare.
(52) În ceea ce privește condițiile pentru instrumentele financiare, ar putea fi necesar să se adauge cerințe suplimentare în programele de activitate, de exemplu pentru a asigura competitivitatea piețelor în lumina evoluțiilor politicilor Uniunii, a evoluțiilor tehnologice și a altor factori care pot deveni relevanți.
(53) Programarea multianuală pentru sprijin din partea MIE ar trebui să urmărească sprijinirea priorităților Uniunii, prin asigurarea resurselor financiare necesare, precum și a consecvenței, a transparenței și a continuității acțiunii comune a Uniunii și a statelor membre. În cazul propunerilor depuse după implementarea primului program de activitate multianual din sectorul transporturilor, eligibilitatea costurilor ar trebui să înceapă la 1 ianuarie 2014, pentru a asigura continuitatea proiectelor care fac deja obiectul Regulamentului (CE) nr. 680/2007.
(54) Din cauza bugetului substanțial necesar pentru implementarea anumitor proiecte de infrastructură, ar trebui să se prevadă posibilitatea împărțirii angajamentelor bugetare referitoare la asistența financiară destinată anumitor acțiuni în tranșe anuale.
(55) Date fiind resursele disponibile la nivelul Uniunii, este nevoie de concentrarea pe proiectele cu cea mai mare valoare adăugată europeană, pentru obținerea impactului dorit. Prin urmare, sprijinul ar trebui să se concentreze pe rețeaua centrală și pe proiectele de interes comun din domeniul sistemelor de management al traficului, în special sistemele de management al traficului aerian rezultate din sistemul european de management al traficului aerian de nouă generație (sistemul SESAR) care necesită resurse bugetare ale Uniunii în valoare de circa 3 000 milioane EUR, precum și Sistemul inteligent de transport (STI), Sistemele de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime (VTMIS), Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) și Sistemul de informații fluviale (RIS). În sectorul energiei, asistența financiară ar trebui să se axeze pe finalizarea pieței interne a energiei, pe asigurarea securității aprovizionării, pe promovarea durabilității, între altele prin asigurarea transportului energiei electrice din surse regenerabile de la punctul de producție la centrele de consum și stocare, precum și pe atragerea investițiilor private. În sectorul telecomunicațiilor, asistența financiară ar trebui să se axeze în principal pe proiecte care vor genera cerere de bandă largă, inclusiv pe dezvoltarea unei infrastructuri europene a serviciilor digitale, care ar trebui să stimuleze, la rândul său, investițiile ce vizează crearea rețelei de bandă largă.
(56) Bugetul prevăzut pentru sectorul energiei ar trebui alocat în mod prioritar sub formă de instrumente financiare, cu condiția ca acestea să fie adoptate de către piață. Proiectele de interes comun din sectorul telecomunicațiilor ar trebui să fie eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii sub formă de granturi și de achiziții publice pentru platformele destinate serviciilor de bază, serviciile generice și acțiunile orizontale. Acțiunile aferente realizării infrastructurii de bandă largă, inclusiv acțiunile care generează cerere pentru bandă largă, ar trebui să fie eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii sub forma unor instrumente financiare.
(57) Conform analizei efectuate în evaluarea impactului Regulamentului (UE) nr. 347/2013, numărul proiectelor de interes comun care contribuie cel mai mult la punerea în aplicare a coridoarelor și domeniilor prioritare în materie de infrastructură energetică strategică este estimat la aproximativ 100 în domeniul energiei electrice și 50 în domeniul gazelor naturale. Mai mult, având în vedere preponderența preconizată a energiei electrice în cadrul sistemului energetic european în următoarele două decenii, se estimează că pentru asistența acordată proiectelor de interes comun din domeniul energiei electrice va fi necesară cea mai mare parte a pachetului financiar pentru sectorul energiei din cadrul MIE. Luând notă de faptul că această estimare va face obiectul unor schimbări pe măsură ce devin disponibile informații suplimentare și luând în considerare necesitatea de a se asigura conformitatea cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 347/2013, Comisia ar trebui să acorde atenția cuvenită proiectelor din domeniul energiei electrice, vizând ca cea mare parte din asistența financiară să fie disponibilă pentru aceste proiecte în perioada 2014 - 2020, cu condiția ca acestea să fie adoptate de către piață, iar acțiunile propuse și cerințele lor de finanțare să facă dovada calității și a maturității. Acest obiectiv nu aduce atingere niciunei posibile realocări a fondurilor disponibile pentru proiecte din sectorul energiei.
(58) Comisia ar trebui să realizeze evaluări intermediare și ex-post și să comunice Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor rezultatele acestora, în vederea identificării eficacității și a eficienței finanțării, precum și a impactului acesteia asupra scopurilor globale ale MIE și asupra priorităților Strategiei Europa 2020. Comisia ar trebui să dea publicității informațiile referitoare la proiectele specifice din cadrul MIE. Respectivele informații ar trebui să fie actualizate anual.
(59) În ceea ce privește sectorul transporturilor și al energiei, pe baza orientărilor sectoriale specifice prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 347/2013, au fost întocmite și ar trebui incluse în anexa la prezentul regulament liste ale proiectelor, coridoarelor și domeniilor prioritare cărora ar trebui să li se aplice prezentul regulament. În sectorul transporturilor, pentru a ține cont de posibilele modificări ale priorităților politice și ale capacităților tehnologice, precum și ale fluxurilor de trafic, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în ceea ce privește adoptarea de modificări la partea I din anexă și pentru a detalia prioritățile de finanțare pentru acțiunile eligibile în temeiul articolului 7 alineatul (2) care urmează a se reflecta în programele de activitate.
(60) Pentru a se ține seama de nivelul real al cererii de finanțare în cadrul obiectivelor specifice din sectorul transporturilor și pentru a transpune rezultatele evaluării intermediare, în cazurile în care se dovedește necesară o abatere cu mai mult de cinci puncte procentuale de la alocarea pentru un obiectiv specific din sectorul transporturilor stabilită în partea IV din anexa la prezentul regulament, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a modifica procentele orientative pentru fiecare dintre obiectivele specifice din sectorul transporturilor. Alocările orientative pentru obiective specifice din sectorul transporturilor nu aduc atingere cheltuirii întregii sume de 11 305 500 000 EUR transferate din Fondul de coeziune pentru proiecte de implementare a rețelei centrale sau pentru proiectele și prioritățile orizontale identificate în partea I din anexa la prezentul regulament.
(61) Pentru a reflecta concluziile rezultate din implementarea MIE, inclusiv cele cuprinse în evaluarea intermediară, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a modifica lista de orientări generale care trebuie luate în considerare la stabilirea criteriilor de atribuire.
(62) Este deosebit de important ca, atunci când adoptă acte delegate în temeiul prezentului regulament, Comisia să organizeze, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În momentul pregătirii și al elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.
(63) În vederea asigurării unor condiții uniforme de executare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește programele de activitate multianuale și anuale. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18).
(64) Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale în cadrul întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, identificarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, alocate în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este necesar, prin aplicarea de sancțiuni în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 Parlamentul European ar trebui să fie informat în permanență cu privire la astfel de măsuri.
(65) Pentru a asigura o concurență largă și echitabilă pentru proiectele care beneficiază de finanțare în cadrul MIE, forma contractului ar trebui să corespundă obiectivelor și circumstanțelor proiectului. Condițiile contractuale ar trebui să fie redactate astfel încât să se distribuie în mod echitabil riscurile asociate contractului, pentru a se obține cel mai bun raport cost-eficacitate și a se permite executarea contractului cu eficiență optimă. Acest principiu ar trebui să se aplice indiferent dacă se utilizează un model de contract național sau unul internațional.
(66) Unele dintre proiectele de infrastructură de interes comun ar putea avea nevoie să se conecteze cu țările din vecinătate, cu țările candidate la aderare și cu alte țări terțe, precum și să treacă prin acestea. MIE ar trebui să ofere moduri simplificate de interconectare și finanțare a acestor infrastructuri, pentru a asigura coerența între instrumentele interne și externe ale bugetului Uniunii.
(67) Atunci când țări terțe și entități stabilite în țări terțe participă la acțiuni care contribuie la proiecte de interes comun, pot fi disponibile granturi numai în cazul în care este puțin probabil ca acțiunea să fie suficient susținută prin alte tipuri de asistență financiară în cadrul MIE sau al altor programe ale Uniunii.
(68) Orientarea generală de luare în considerare, de către Comisie, a impactului social, climatic și de mediu, specificată în partea VII din anexa I la prezentul regulament, nu ar trebui să se aplice în sectorul energiei, în conformitate cu abordarea de la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013.
(69) În sectorul telecomunicațiilor, orientarea generală de a lua în considerare efectul stimulativ al sprijinului Uniunii asupra investițiilor publice și private ar trebui să fie aplicabilă numai pentru infrastructurile pentru servicii digitale care vizează atragerea de investiții suplimentare.
(70) Orientarea generală de a lua în considerare dimensiunea transfrontalieră nu ar trebui să se aplice în ceea ce privește rețelele de bandă largă, deoarece toate investițiile în banda largă, inclusiv cele realizate în interiorul frontierelor statelor membre, vor îmbunătăți interconectivitatea rețelelor de telecomunicații transeuropene.
(71) Participarea la MIE a statelor care fac parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și care sunt membre ale Acordului privind Spațiului Economic European (Acordul SEE) ar trebui să fie conformă cu condițiile stabilite în Acordul SEE. În acest scop, fiecare sector reglementat de prezentul regulament ar trebui să fie considerat un program separat. Participarea statelor AELS la MIE ar trebui să fie prevăzută în special în sectorul telecomunicațiilor.
(72) În sectorul transporturilor, în scopul stabilirii eligibilității unor proiecte de interes comun din țări terțe în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se aplice hărțile orientative prevăzute în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1315/2013. În țările terțe pentru care regulamentul menționat nu cuprinde hărți orientative, proiectele de interes comun ar trebui să fie eligibile atunci când sunt în derulare activități de cooperare reciprocă în scopul de a se conveni asupra unor astfel de hărți orientative.
(73) Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special coordonarea, dezvoltarea și finanțarea rețelelor transeuropene, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere necesitatea coordonării măsurilor naționale, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut de asemenea la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(74) În consecință, Regulamentele (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (19) ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui, pentru motive de claritate, să fie abrogate.
(75) Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pentru a permite adoptarea rapidă a actelor delegate și de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament,