Recitale
(1) Piaţa internă cuprinde o zonă fără frontiere interne în cadrul căreia trebuie să se asigure libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalului. În acest sens, există un sistem comunitar cuprinzător referitor la omologarea de tip a autovehiculelor, instituit prin Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor şi remorcilor acestora (3). Prin urmare, cerinţele tehnice pentru omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile ar trebui armonizate pentru a se evita existenţa unor cerinţe care diferă de la un stat membru la altul şi pentru a se asigura un nivel înalt al protecţiei mediului.
(2) Prezentul regulament face parte dintre actele normative individuale în contextul procedurii comunitare de omologare de tip în temeiul Directivei 70/156/CEE. Prin urmare, această directivă ar trebui modificată în consecinţă.
(3) La solicitarea Parlamentului European, a fost introdusă o nouă abordare normativă în ceea ce priveşte legislaţia UE în materie de vehicule. Astfel, prezentul regulament stabileşte dispoziţii de bază referitoare la emisiile provenind de la vehicule, în timp ce specificaţiile tehnice vor fi stabilite prin măsurile de punere în aplicare adoptate în cadrul procedurilor de comitologie.
(4) În martie 2001, Comisia a lansat programul „Aer curat pentru Europa” (CAFE), ale cărui elemente principale sunt subliniate într-o comunicare din 4 mai 2005. Aceasta a condus la adoptarea, prin comunicarea din 21 septembrie 2005, a unei strategii tematice privind poluarea aerului. Una dintre concluziile strategiei tematice este aceea că, pentru a atinge obiectivele UE privind calitatea aerului, sunt necesare reduceri suplimentare la emisiile provenind din sectorul transporturilor (transport aerian, maritim şi terestru), de la gospodării şi din domeniul energetic, din sectoarele agricol şi industrial. În acest context, sarcina reducerii emisiilor provenind de la vehicule trebuie abordată în cadrul unei strategii globale. Normele Euro 5 şi 6 constituie una dintre măsurile menite să reducă emisiile de particule şi de precursori ai ozonului, cum ar fi oxizii de azot şi hidrocarburile.
(5) Îndeplinirea obiectivelor UE privind calitatea aerului necesită un efort continuu de a reduce emisiile provenind de la vehicule. În acest scop, ar trebui ca sectorului industrial să-i fie furnizate informaţii clare cu privire la viitoarele valori-limită la emisii. De aceea, prezentul regulament cuprinde, pe lângă Euro 5, şi valorile-limită la emisii pentru etapa Euro 6.
(6) Pentru a îmbunătăţi calitatea aerului şi a respecta valorile-limită la emisii, este necesară, în special, o reducere considerabilă a emisiilor de oxizi de azot ce provin de la vehiculele diesel. Acest lucru necesită atingerea unor valori-limită ambiţioase în etapa Euro 6, fără a se renunţa la avantajele motoarelor diesel în ceea ce priveşte consumul de carburant, respectiv emisiile de hidrocarburi şi monoxid de carbon. Stabilirea unui astfel de obiectiv de reducere a emisiilor de oxizi de azot într-o etapă timpurie oferă producătorilor de vehicule siguranţa planificării pe termen lung la nivel european.
(7) Este important ca, la stabilirea normelor de emisii, să se ia în considerare implicaţiile pentru piaţă şi competitivitatea producătorilor, costurile directe şi indirecte pentru operatorii economici şi creşterea beneficiilor prin stimularea inovaţiilor, îmbunătăţirea calităţii aerului, reducerea costurilor pentru sănătate şi creşterea speranţei de viaţă, precum şi implicaţiile pentru impactul global asupra emisiilor de dioxid de carbon.
(8) Pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei interne, în special în ceea ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii, este necesar un acces nelimitat la informaţiile referitoare la repararea vehiculelor, prin intermediul unui format standardizat care să poată fi folosit pentru a obţine informaţii tehnice, precum şi o concurenţă corectă pe piaţa serviciilor de informaţii privind repararea şi întreţinerea vehiculelor. O bună parte a acestor informaţii are legătură cu sistemele de diagnosticare la bord (sistemele OBD) şi cu interacţiunea acestora cu alte sisteme ale vehiculelor. Este recomandabil să se stabilească specificaţii tehnice pe care paginile de internet ale producătorilor trebuie să le preia, precum şi măsuri specifice prin care să se asigure accesul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urilor) în condiţii rezonabile. Standardele comune stabilite împreună cu factorii implicaţi, cum ar fi formatul OASIS (4), pot facilita schimbul de informaţii dintre producători şi prestatorii de servicii. De aceea, este recomandabil să se solicite iniţial folosirea specificaţiilor tehnice din formatul OASIS şi să i se ceară Comisiei să solicite CEN/ISO să dezvolte în continuare acest format într-un standard în vederea înlocuirii formatului OASIS în timp util.
(9) După cel mult patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Comisia trebuie să revizuiască funcţionarea sistemului de acces la toate informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor pentru a stabili dacă ar fi recomandată consolidarea tuturor dispoziţiilor care reglementează accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor într-o directivă-cadru revizuită privind omologarea de tip. În cazul în care dispoziţiile care reglementează accesul la toate informaţiile referitoare la vehiculele sunt încorporate în respectiva directivă, dispoziţiile corespunzătoare din prezentul regulament trebuie abrogate, atâta timp cât se menţin drepturile existente pentru accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor.
(10) Comisia ar trebui să evalueze constant situaţia emisiilor care nu sunt reglementate în prezent şi care survin drept consecinţă a utilizării pe scară mai largă a noilor compoziţii ale carburanţilor, a tehnologiilor pentru motoare şi a sistemelor de control a emisiilor şi, dacă este cazul, să înainteze o propunere Parlamentului European şi Consiliului în vederea reglementării acestor emisii.
(11) Pentru a facilita introducerea şi menţinerea utilizării vehiculelor alimentate cu carburanţi alternativi, care pot avea un nivel redus de emisii de oxizi de azot şi particule şi, în acelaşi timp, pentru a încuraja reducerea emisiilor provenind de la vehicule alimentate cu benzină, prezentul regulament introduce valori-limită separate pentru hidrocarburile totale şi pentru hidrocarburile totale nemetanice.
(12) Ar trebui să fie continuate eforturile de punere în aplicare a unor limite mai stricte la emisii, inclusiv reducerea emisiilor de dioxid de carbon, şi să se asigure că aceste limite sunt corelate cu performanţa reală a vehiculelor în timpul utilizării acestora.
(13) Pentru a se asigura că emisiile de particule ultrafine (PM 0,1 µm şi mai reduse) sunt controlate, Comisia ar trebui să adopte cât mai repede posibil şi să introducă, până la data intrării în vigoare a etapei Euro 6, o abordare numerică a emisiilor de particule, pe lângă abordarea masică care se foloseşte în prezent. Abordarea numerică a emisiilor de particule ar trebui să se bazeze pe rezultatele Programului de Măsurare a Particulelor (PMP) al CEE-ONU şi să corespundă obiectivelor ambiţioase care există în materie de mediu.
(14) Pentru a conferi o repetabilitate mai mare măsurării în laborator a masei şi numărului de particule emise, Comisia ar trebui să adopte o procedură de măsurare nouă care să o înlocuiască pe cea actuală. Aceasta ar trebui să fie introdusă cât mai repede posibil şi până cel târziu la data intrării în vigoare a etapei Euro 6. Aceasta ar trebui să se bazeze pe rezultatele PMP. Atunci când va fi pusă în aplicare noua procedură de măsurare, valorile-limită masice la emisiile de particule prevăzute în prezentul regulament ar trebui actualizate, în cazul în care noua procedură înregistrează o valoare-limită masică inferioară faţă de cea actuală.
(15) Comisia trebuie să evalueze constant necesitatea revizuirii noului ciclu de conducere european ca procedură de încercare care reprezintă baza de reglementare referitoare la omologarea CE de tip în ceea ce priveşte emisiile. Actualizarea sau înlocuirea ciclurilor de încercare poate fi necesară pentru a reflecta modificările cu privire la specificaţiile vehiculului şi comportamentul conducătorului auto. Pot fi necesare revizii care să garanteze că emisiile reale la scară mondială corespund celor măsurate cu ocazia omologării de tip. De asemenea, ar trebui prevăzută utilizarea sistemelor portabile de măsurare a emisiilor, precum şi introducerea conceptului normativ de „nedepăşire”.
(16) Sistemele OBD sunt importante pentru controlul emisiilor în timpul utilizării unui vehicul. Având în vedere importanţa controlului emisiilor reale, Comisia ar trebui să monitorizeze cerinţele pentru astfel de sisteme şi pragurile de toleranţă în cazul defectelor monitorizate.
(17) Pentru a evita apariţia oricăror bariere tehnice în comerţul dintre statele membre, este necesară o metodă standardizată de măsurare a consumului de carburant şi a emisiilor de dioxid de carbon provenind de la vehicule. De asemenea, este necesar să li se asigure clienţilor şi utilizatorilor informaţii obiective şi precise.
(18) Înainte de elaborarea unei propuneri pentru viitoarele norme privind emisiile, Comisia ar trebui să realizeze studii menite să determine dacă continuarea subdivizării pe grupe a categoriilor de vehicule este încă necesară şi dacă pot fi aplicate limite la emisii independent de masa vehiculelor.
(19) Statele membre ar trebui să fie capabile să accelereze, prin intermediul stimulentelor financiare, introducerea pe piaţă a vehiculelor care satisfac cerinţele adoptate la nivel comunitar. Cu toate acestea, astfel de stimulente ar trebui să respecte dispoziţiile tratatului, în special regulile privind ajutorul de stat. Acest lucru urmăreşte să evite distorsiunile pe piaţa internă. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a include emisiile în baza de calcul a impozitelor aplicate pentru vehicule.
(20) Dat fiind faptul că legislaţia privind emisiile provenind de la vehicule şi consumul de carburant s-a dezvoltat pe parcursul a mai mult de 35 de ani, cuprinzând în prezent mai mult de 24 de directive, se recomandă înlocuirea acestor directive printr-un regulament nou şi o serie de măsuri de punere în aplicare. Regulamentul va asigura că măsurile tehnice detaliate sunt direct aplicabile producătorilor, autorităţilor de omologare şi serviciilor tehnice, precum şi că acestea pot fi actualizate într-un mod mai rapid şi mai eficient. Directivele 70/220/CEE (5), 72/306/CEE (6), 74/290/CEE (7), 80/1268/CEE (8), 83/351/CEE (9), 88/76/CEE (10), 88/436/CEE (11), 89/458/CEE (12), 91/441/CEE (13), 93/59/CEE (14), 94/12/CE (15), 96/69/CE (16), 98/69/CE (17), 2001/1/CE (18), 2001/100/CE (19) şi 2004/3/CE (20) ar trebui, prin urmare, abrogate. De asemenea, statele membre ar trebui să abroge legislaţia de transpunere a directivelor abrogate.
(21) Pentru a clarifica domeniul de aplicare al legislaţiei referitoare la emisiile provenind de la vehicule, Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile care trebuie luate cu privire la emisiile de poluanţi gazoşi şi particule provenind de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule, şi emisiile de poluanţi gazoşi provenind de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz natural sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule (21) trebuie modificată în aşa fel încât să includă toate vehiculele grele, specificând cu claritate faptul că prezentul regulament se aplică în cazul vehiculelor uşoare.
(22) Pentru a se asigura o tranziţie treptată de la directivele existente la prezentul regulament, punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie amânată pentru o anumită perioadă după intrarea în vigoare a acestuia. Cu toate acestea, în perioada respectivă, producătorii ar trebui să poată alege între a efectua omologarea în temeiul directivelor existente, ori în temeiul prezentului regulament. Mai mult, dispoziţiile privind stimulentele financiare ar trebui să se aplice imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament. Intrarea în vigoare a prezentului regulament nu trebuie să aducă atingere valabilităţii omologărilor de tip acordate în temeiul directivelor existente.
(23) Pentru a asigura o tranziţie treptată de la directivele existente la prezentul regulament, ar trebui prevăzute, în etapa Euro 5, anumite derogări în cazul vehiculelor concepute pentru a îndeplini nevoi sociale specifice. Aceste derogări ar trebui să înceteze la intrarea în vigoare a etapei Euro 6.
(24) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (22).
(25) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să introducă în anexa I valori-limită referitoare la numărul particulelor, precum şi de a reactualiza valorile-limită în funcţie de valorile-limită masice ale particulelor prevăzute în respectiva anexă. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentului regulament, acestea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(26) De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească proceduri, încercări şi cerinţe specifice pentru omologarea de tip, precum şi o procedură revizuită de măsurare a particulelor şi o valoare-limită pentru numărul de particule şi să adopte măsuri privind utilizarea dispozitivelor de manipulare, accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor şi la ciclurile de încercare folosite la măsurarea emisiilor. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să completeze prezentul regulament prin adăugarea de elemente noi neesenţiale, acestea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control, prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(27) Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special realizarea pieţei interne prin introducerea cerinţelor tehnice comune privind emisiile provenind de la autovehicule şi asigurarea accesului la informaţiile referitoare la reparare şi întreţinere operatorilor independenţi pe aceeaşi bază ca şi distribuitorilor şi reparatorilor agreaţi, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi pot fi realizate mai bine la nivel comunitar. Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte cadrul necesar pentru atingerea acestor obiective,