Recomandarea Comisiei din 5 iulie 2010 privind evaluarea defecțiunilor în cadrul inspecțiilor tehnice auto, în conformitate cu Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA COMISIEI din 5 iulie 2010 privind evaluarea defecțiunilor în cadrul inspecțiilor tehnice auto, în conformitate cu Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora (2010/378/UE) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Statele membre ar trebui să evalueze defecțiunile depistate în cadrul inspecțiilor tehnice auto în conformitate cu orientările prevăzute în anexa la prezenta recomandare. Adoptată la Bruxelles, 5 iulie 2010. Pentru Comisie Siim KALLAS Vicepreședinte (1) JO L 141, 6.6.2009, p. 12. (2) Studiul Autofore privind punerea în practică a viitoarelor opțiuni în materie de inspecție tehnică auto în Uniunea Europeană (Autofore study on the Future Options for Roadworthiness Enforcement in the European Union), http://ec.europa.eu/transport/roadsafety/publications/projectfiles/autofore_en.htm (3) Inițiativa IDELSY privind diagnosticarea sistemelor electronice ale autovehiculelor pentru PTI (IDELSY Initiative for Diagnosis of Electronic Systems in Motor Vehicles for PTI), http://ec.europa.eu/transport/roadsafety/publications/projectfiles/idelsy_en.htm ANEXĂ 1. Evaluarea defecțiunilor și definiții În cadrul implementării Directivei 2009/40/CE, prezenta recomandare enumeră sistemele și componentele auto care urmează să fie testate, precum și orientările pe care li se recomandă statelor membre să le aplice pe parcursul inspecțiilor tehnice auto cu scopul de a stabili dacă starea vehiculului este acceptabilă. 2. Orientări pentru evaluarea defecțiunilor și definiții Orientările privind evaluarea defecțiunilor, inclusiv a defecțiunilor tehnice și a altor neconcordanțe, identificate în cadrul inspecțiilor periodice ale vehiculelor se împart în trei categorii, după cum urmează. Fiecare categorie de defecțiuni ar trebui definită în raport cu starea vehiculului, după cum urmează: DEFECȚIUNI MINORE Defecțiuni tehnice care nu au un efect semnificativ asupra siguranței vehiculului și alte neconcordanțe minore. Nu este necesar ca vehiculul să fie reexaminat, deoarece este rezonabil să se aștepte ca defecțiunile depistate să fie rectificate fără întârziere. DEFECȚIUNI MAJORE Defecțiuni susceptibile să compromită siguranța vehiculului sau să pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic și alte neconcordanțe mai importante. În cazul nereparării defecțiunilor depistate, vehiculul poate fi utilizat în continuare pe șosea în anumite condiții. Autoritățile competente ale statelor membre trebuie să adopte o procedură de stabilire a condițiilor în care poate fi utilizat vehiculul până la efectuarea următoarei inspecții tehnice auto. DEFECȚIUNI PERICULOASE Defecțiuni care constituie un risc direct și imediat la adresa siguranței rutiere, astfel încât vehiculul nu poate fi utilizat pe șosea în niciun caz. Un vehicul care prezintă defecțiuni din mai multe categorii trebuie clasificat în funcție de defecțiunea cea mai gravă. Un vehicul care prezintă mai multe defecțiuni din aceeași categorie poate fi clasificat într-o categorie superioară de periculozitate dacă efectul lor combinat sporește gradul de periculozitate al vehiculului. În cazul defecțiunilor care pot fi clasificate în mai multe categorii, responsabilitatea de a clasifica defecțiunile în funcție de periculozitatea lor, conform legislației naționale, îi revine inspectorului care efectuează verificarea. În cadrul evaluării defecțiunilor, trebuie să se țină seama de cerințele privind omologarea de tip aflate în vigoare la data omologării, a primei înmatriculări sau a primei puneri în circulație. Cu toate acestea, unele elemente vor face obiectul cerințelor privind postechiparea. ORIENTĂRI PRIVIND EVALUAREA DEFECȚIUNILOR (1) Reparație sau modificare necorespunzătoare înseamnă o reparație sau modificare cu efecte negative asupra siguranței vehiculului pe carosabil sau asupra mediului. (2) 48 % pentru vehiculele care nu sunt dotate cu ABS sau omologate înainte de 1 octombrie 1991. (3) 45 % pentru vehiculele înmatriculate după 1988 sau de la data menționată în regulamente, oricare dintre acestea este mai recentă. (4) 43 % pentru semiremorci și remorcile cu bară de tracțiune înmatriculate după 1988 sau de la data menționată în cerințe, oricare dintre acestea este mai recentă. (5) 2,2m/s2 pentru vehiculele din categoriile N1, N2 și N3. (6) Deținător de omologare de tip în conformitate cu limitele de la rândul A sau B secțiunea 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE a Consiliului (JO L 76, 6.4.1970, p. 1) sau înmatriculat ori pus în circulație pentru prima dată după 1 iulie 2002. (7) Deținător de omologare de tip în conformitate cu limitele de la rândul B secțiunea 5.3.1.4 din anexa I la Directiva 70/220/CEE; rândul B1, B2 sau C secțiunea 6.2.1 din anexa I la Directiva 88/77/CEE a Consiliului (JO L 36, 9.2.1988, p. 33) sau înmatriculat ori pus în circulație pentru prima dată după 1 iulie 2008. (1) „Cerințele” sunt stabilite de cerințele de omologare de tip la data omologării, a primei înmatriculări sau a primei puneri în circulație, precum și de obligațiile privind postechiparea sau de dreptul intern al țării de înmatriculare. (2) (X) Identifică elementele referitoare la starea vehiculului și eligibilitatea utilizării acestuia pe carosabil, dar care nu sunt considerate esențiale pentru o inspecție periodică. (3) (XX) Această cauză a defectuozității nu se aplică dacă verificarea este prevăzută de legislația națională.