Recitale
(1) În conformitate cu Protocolul nr. 4 privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania (1), atașat la Actul de aderare din 2003, (denumit în continuare „Protocolul nr. 4”), care a confirmat în 2004 disponibilitatea Uniunii de a furniza asistență suplimentară adecvată din partea Uniunii pentru susținerea eforturilor Lituaniei de a dezafecta centrala nucleară de la Ignalina și a subliniat această expresie a solidarității, Lituania s-a angajat să închidă unitatea 1 de la centrala nucleară de la Ignalina înainte de 2005 și unitatea 2 a centralei respective până la 31 decembrie 2009 cel târziu și să dezafecteze ulterior aceste unități. În conformitate cu obligațiile sale, Lituania a închis ambele unități în cauză în termenele corespunzătoare.
(2) În conformitate cu obligațiile ce îi revin în temeiul tratatului de aderare și cu sprijinul asistenței din partea Uniunii, Lituania a închis centrala nucleară de la Ignalina și a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește dezafectarea acesteia. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a continua progresul operațiunilor de decontaminare, demontare și gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor active și pentru a implementa procesul constant vizând stadiul final al dezafectării, în conformitate cu planul de dezafectare, asigurând, în același timp, aplicarea celor mai înalte standarde de securitate. Pe baza estimărilor disponibile, finalizarea lucrărilor de dezafectare va necesita resurse financiare suplimentare considerabile.
(3) Recunoscând că închiderea prematură și dezafectarea în consecință a centralei nucleare de la Ignalina, care are două reactoare RBMK de 1 500 MW, moștenite de la Uniunea Sovietică, este una fără precedent, reprezentând pentru Lituania o sarcină financiară excepțională, disproporționată în raport cu dimensiunea și cu forța economică a țării, Protocolul nr. 4 prevede că asistența Uniunii, în cadrul programului Ignalina, va continua fără întrerupere, fiind prelungită dincolo de anul 2006, pe perioada următoarelor perspective financiare.
(4) Uniunea s-a angajat să sprijine Lituania pentru a face față sarcinii financiare excepționale pe care o impune procesul de dezafectare. Încă din perioada de preaderare, Lituania a primit un sprijin financiar substanțial din partea Uniunii, în special prin intermediul programului Ignalina stabilit pentru perioada 2007 – 2013. Sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul acestui program se încheie în 2013.
(5) Recunoscând angajamentul Uniunii în conformitate cu Protocolul nr. 4 și ca urmare a solicitării de fonduri suplimentare de către Bulgaria, Lituania și Slovacia, în propunerea Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual pentru perioada 2014 – 2020: „Un buget pentru Europa 2020”, a fost prevăzut, un cuantum de 700 de milioane EUR de la bugetul general al Uniunii pentru securitate nucleară și dezafectare. Din această sumă, se prevede utilizarea a 500 de milioane EUR la prețurile din 2011, care reprezintă aproximativ 553 de milioane EUR la prețurile curente, pentru un nou program de sprijin suplimentar pentru dezafectarea unităților 1 și 2 de la centrala nucleară Bohunice V1,a unităților 1 și 2 de la centrala nucleară Ignalina și a unităților 1 – 4 de la centrala nucleară Kozlodui în perioada 2014 – 2020.
(6) Valoarea creditelor alocate programelor Kozlodui, Ignalina și Bohunice, precum și perioada de programare și distribuirea fondurilor între programele respective pot fi revizuite pe baza rezultatelor raportului de la jumătatea perioadei și ale raportului final de evaluare.
(7) Sprijinul reglementat prin prezentul regulament ar trebui să asigure continuarea fără întreruperi a dezafectării și să se concentreze asupra măsurilor necesare pentru implementarea procesului constant destinat vizând stadiul final al dezafectării, asigurând în același timp aplicarea celor mai înalte standarde de securitate, deoarece astfel de măsuri aduc cea mai mare valoare adăugată la nivelul Uniunii, în vreme ce responsabilitatea finală din punctul de vedere al securității nucleare aparține statului membru în cauză. Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatului vreunor viitoare proceduri privind ajutoarele de stat, care ar putea fi inițiate în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(8) Prezentul regulament nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor statului membru în cauză care decurg din tratatul de aderare și, în special, din Protocolul nr. 4.
(9) Dezafectarea centralei nucleare care face obiectul prezentului regulament ar trebui să se realizeze prin recurgerea la cele mai bune cunoștințe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale unităților care urmează a fi închise, pentru a se asigura cea mai mare eficiență posibilă, ținând seama în acest fel de cele mai bune practici la nivel internațional.
(10) Activitățile care fac obiectul prezentului regulament și operațiunile pentru care acestea asigură sprijin ar trebui să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabile. Dezafectarea centralei nucleare care face obiectul prezentului regulament ar trebui să fie efectuată în conformitate cu legislația din domeniile securității nucleare, și anume Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului (2), gestionării deșeurilor, și anume Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (3) și mediului, în special Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5).
(11) Activitățile care fac obiectul prezentului regulament, precum și operațiunile pe care le sprijină ar trebui să se bazeze pe un plan de dezafectare actualizat, care să vizeze activitățile de dezafectare, calendarul aferent acestora, costurile și resursele umane necesare. Costurile ar trebui stabilite în funcție de standardele recunoscute la nivel internațional pentru estimarea costurilor de dezafectare, cum ar fi, de exemplu, Structura internațională pentru stabilirea costurilor de dezafectare, publicată în comun de Agenția pentru Energie Nucleară, Agenția Internațională pentru Energie Atomică și Comisia Europeană.
(12) Comisia ar trebui să asigure un control eficace al evoluției procesului de dezafectare, pentru a asigura la nivelul Uniunii cea mai mare valoare adăugată pentru finanțarea alocată în cadrul prezentului regulament, cu toate că responsabilitatea finală pentru dezafectare revine statului membru în cauză. Acesta include măsurarea efectivă a performanțelor și evaluarea măsurilor corective pe parcursul programului Ignalina.
(13) Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționate pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, incluzând prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, după caz, aplicarea de sancțiuni.
(14) Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la resursele financiare adecvate pentru continuarea dezafectării în condiții de securitate, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(15) Este posibil ca anumite măsuri din cadrul programului Ignalina să necesite un nivel înalt de finanțare din partea Uniunii, care, în cazuri excepționale și bine fundamentate, poate ajunge să egaleze contravaloarea integrală a finanțării. Cu toate acesta, ar trebui făcute toate eforturile pentru a continua practica cofinanțării, instituită în temeiul asistenței pentru preaderare și al asistenței furnizate în perioada 2007 – 2013 pentru eforturile de dezafectare depuse de Lituania, precum și pentru a atrage cofinanțarea din alte surse, după caz.
(16) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea programelor anuale de lucru și a procedurilor detaliate de punere în aplicare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(17) Regulamentul (CE) nr. 1990/2006 al Consiliului (7) ar trebui să fie abrogat.
(18) A fost luat în considerare Raportul special nr. 16/2011 al Curții de Conturi privind asistența financiară pentru dezafectarea centralelor nucleare din Bulgaria, Lituania și Slovacia, recomandările acestuia și răspunsul Comisiei,