2011/25/UE: Recomandarea Comisiei din 14 ianuarie 2011 de stabilire a orientărilor pentru efectuarea distincției între materiile prime furajere, aditivii furajeri, produsele biodestructive și medicamentele de uz veterinar Text cu relevanță pentru SEE

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA COMISIEI din 14 ianuarie 2011 de stabilire a orientărilor pentru efectuarea distincției între materiile prime furajere, aditivii furajeri, produsele biodestructive și medicamentele de uz veterinar (Text cu relevanță pentru SEE) (2011/25/UE) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (1), în special articolul 7 alineatul (1), întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Pentru efectuarea distincției între materiile prime furajere, aditivii furajeri și alte tipuri de produse, este necesar să se țină seama de orientările cuprinse în anexa la prezenta recomandare. Adoptată la Bruxelles, 14 ianuarie 2011. Pentru Comisie Președintele José Manuel BARROSO (1) JO L 229, 1.9.2009, p. 1. ANEXĂ ORIENTĂRI PENTRU EFECTUAREA DISTINCȚIEI ÎNTRE MATERIILE PRIME FURAJERE, ADITIVII FURAJERI ȘI ALTE PRODUSE Prezentele orientări sunt menite să ajute autoritățile naționale competente și operatorii din sectorul hranei pentru animale să respecte și să aplice legislația corespunzătoare. Ele se bazează pe dispozițiile fixate în cadrul legislativ care reglementează diferitele tipuri de produse în cauză, cu un accent deosebit pe definițiile produselor în cauză, menționate în cadrul lor, în vederea stabilirii unor indicații care să permită efectuarea distincției între tipurile de produse. Pentru fiecare produs, este indicat să se aplice în mod simultan, și nu de manieră ulterioară, criteriile propuse pentru efectuarea distincției între diferitele tipuri de produse, cu scopul creării unui profil pentru fiecare produs specific, luând în considerare toate caracteristicile sale. Niciunul dintre criterii nu poate fi utilizat în mod exclusiv și nici nu poate fi prioritar față de altul. Analogia cu alte produse nu poate fi utilizată ca un criteriu discriminatoriu, dar poate fi utilă atunci când este vorba de reexaminarea unei decizii deja adoptate pe baza aplicării unor criterii stabilite. Cu toate acestea, ea poate fi utilizată pentru verificarea coerenței. 1. Legislația privind hrana pentru animale 1.1. Texte juridice Următoarele definiții sunt cuprinse în legislația aplicabilă: 1.2. Consecințe ale distincției între materiile prime furajere și aditivii furajeri 1.2.1. Derivație de la textele juridice — „Aditivii furajeri sunt substanțe (…) diferite de materiile prime furajere”: Un produs nu poate fi în același timp o materie primă furajeră și un aditiv furajer. — „Necesitățile nutriționale ale animalelor”: Nu este posibil să se prezinte o listă exhaustivă a elementelor relevante, dar următoarele caracteristici ale materiilor prime furajere pot fi considerate ca fiind cele mai importante: — „Obiectivul principal este de a satisface necesitățile nutriționale ale animalelor” și „utilizate în primul rând pentru a satisface necesitățile animalelor”: În afară de funcția lor primară obișnuită de a furniza elemente nutritive animalului, materiile prime furajere pot avea alte scopuri, de exemplu dacă sunt utilizate ca substanțe suport sau dacă nu sunt digestibile în tractul intestinal al animalelor. Aceasta se conformează obiectivelor „hrănirii animalelor pe cale orală” („satisfacerea necesităților nutriționale ale animalului și/sau menținerea productivității animalelor sănătoase”), ceea ce corespunde principalei utilizări prevăzute conform definiției „hranei pentru animale”. 1.2.2. Criterii care trebuie să fie luate în considerare în mod simultan într-o evaluare de la caz la caz — Metoda de fabricare și de prelucrare – definiția chimică și nivelul de standardizare sau de purificare: Produsele de origine vegetală sau animală, în stare naturală, proaspete sau conservate, și produsele derivate din transformarea simplă a acestora, precum și substanțele organice sau anorganice pot fi considerate ca fiind materii prime furajere (de exemplu, acizii grași sau carbonatul de calciu). Substanțele bine definite din punct de vedere chimic care sunt purificate și corespund unui anumit nivel de standardizare garantat de către fabricant pot fi considerate ca fiind aditivi furajeri (de exemplu, uleiul aromatic extras în mod expres din material vegetal). Cu toate acestea, anumite materii prime furajere sunt substanțe bine definite din punct de vedere chimic și standardizate (de exemplu, zaharoza). Pe de altă parte, produsele naturale din plante integrale sau din părți ale acestora sau produsele acestora obținute printr-o prelucrare fizică limitată, precum sfărâmarea, măcinarea sau uscarea, vor fi considerate ca fiind materii prime furajere. — Siguranță și mod de utilizare: Dacă, pentru sănătatea animală sau umană, este necesar să se stabilească o cantitate maximă a produsului în rația zilnică, produsele pot fi clasificate ca aditivi. Cu toate acestea, ratele de incluziune maxime se aplică, de asemenea, anumitor materii prime furajere. Statutul de aditiv furajer ar putea oferi perspective ameliorate pentru o gestionare eficace a produsului din punct de vedere al stabilității, al omogenității și al riscului de supradozare. Aditivii furajeri sunt utilizați, în general, în cantități reduse. Însă, numeroase materii prime furajere, precum sărurile minerale, sunt utilizate, de asemenea, în cantități reduse în rațiile alimentare. — Funcțiuni: Aditivii furajeri sunt definiți prin funcțiunile lor, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Totuși, aceste funcțiuni nu aparțin în mod exclusiv aditivilor furajeri. Astfel, o materie primă furajeră poate avea, de asemenea, o funcție de aditiv (de exemplu, în calitate de agent de îngroșare), dar aceasta nu ar trebui să fie unica sa utilizare. 2. Produse biodestructive 2.1. Texte juridice Următoarele definiții sunt cuprinse în legislația aplicabilă: 2.2. Consecințele distincției între alimente pentru animale și produse biodestructive În temeiul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE, produsele care sunt definite sau intră în domeniul de aplicare al legislației privind hrana pentru animale, inclusiv privind auxiliarii tehnologici, nu sunt produse biodestructive, ci trebuie să fie considerate drept hrană pentru animale (prevalența legislației privind hrana pentru animale asupra legislației privind produsele biodestructive). Produsele aparținând tipurilor de produs 3 și 4, astfel cum sunt definite la anexa V din Directiva 98/8/CE, nu sunt considerate drept hrană pentru animale. Totuși, anumite produse ar putea pretinde să fie incluse în categoriile de tipuri de produs 5 sau 20, fiind considerate, totodată, drept hrană pentru animale, de obicei aditivi furajeri. Datorită prevalenței legislației privind hrana pentru animale asupra legislației privind produsele biodestructive, astfel de produse trebuie să fie considerate drept hrană pentru animale. Produsele destinate conservării hranei pentru animale nu sunt produse biodestructive. Dacă astfel de produse sunt cuprinse în tipurile de produs 5 sau 20, ele nu sunt destinate a fi administrate animalelor. 3. Medicamente de uz veterinar (MUV) 3.1. Texte juridice Următoarele definiții sunt cuprinse în legislația relevantă: 3.2. Consecințele distincției între alimente pentru animale și MUV (1) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. (2) JO L 268, 18.10.2003, p. 29. (3) JO L 123, 24.4.1998, p. 1. (4) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.