Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește standardele de reglementare a comercializării, în interiorul Comunității, a ouălor produse în Comunitate sau importate din țări terțe.
Aceste standarde se aplică, de asemenea, ouălor destinate exportului în afara Comunității.
(2) Statele membre pot excepta de la cerințele prezentului regulament, cu excepția articolului 4 alineatul (3), ouăle vândute direct consumatorului final de către producător:
(a) pe locul de producție sau
(b) într-o piață publică locală sau prin comerț ambulant în regiunea de producție din statul membru respectiv.
În cazul în care se acordă o astfel de exceptare, fiecare producător este liber să aleagă aplicarea sau neaplicarea acesteia. În cazul în care exceptarea se aplică, nu se poate face uz de categoriile de calitate și de greutate.
Statul membru poate adopta, în conformitate cu legislația națională, definițiile termenilor „piață publică locală”, „comerț ambulant” și „regiune de producție”.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
1. „ouă”, ouăle în coajă – cu excepția ouălor sparte, incubate sau preparate – care sunt produse de găinile din special Gallus gallus și sunt proprii pentru consumul uman în aceeași stare sau pentru prepararea unor produse din ouă;
2. „ouă sparte”, ouăle care prezintă defecte ale cojii și membranelor care fac să se vadă conținutul;
3. „ouă incubate”, ouăle din momentul în care au fost puse la incubație;
4. „comercializare”, deținerea de ouă în vederea vânzării, inclusiv vânzarea, depozitarea, ambalarea, etichetarea, livrarea sau orice alt tip de transfer, cu titlu gratuit sau nu;
5. „operator”, un producător sau orice altă persoană fizică sau juridică ce intervine în comercializarea ouălor;
6. „loc de producție”, o unitate de creștere a găinilor ouătoare, înregistrată în conformitate cu Directiva 2002/4/CE;
7. „centru de ambalare”, un centru de ambalare în sensul Regulamentului (CE) nr. 853/2004 care este autorizat în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din prezentul regulament și în care ouăle sunt clasificate în funcție de calitatea și greutatea acestora;
8. „consumator final”, ultimul cumpărător al unui aliment, care nu-l va folosi în cadrul unei operațiuni sau al unei activități din sectorul alimentar;
9. „codul producătorului”, numărul distinctiv al locului de producție în conformitate cu punctul (2) din anexa la Directiva 2002/4/CE.
Articolul 3
Categorii de calitate și de greutate
(1) Ouăle sunt clasificate în următoarele categorii de calitate:
— Categoria A sau „ouă proaspete”;
— Categoria B.
(2) Ouăle din categoria A sunt, de asemenea, clasificate în funcție de greutate. Cu toate acestea, clasificarea în funcție de greutate nu este necesară pentru ouăle livrate industriei alimentare și nealimentare.
(3) Ouăle din categoria B nu sunt livrate decât industriei alimentare și nealimentare.
Articolul 4
Marcarea ouălor
(1) Ouăle din categoria A poartă codul producătorului.
Ouăle din categoria B poartă codul producătorului și/sau o altă indicație.
Statele membre pot excepta ouăle din categoria B de această cerință în cazul în care aceste ouă sunt comercializate exclusiv pe teritoriul lor.
(2) Marcarea ouălor, menționată la alineatul (1), se efectuează pe locul de producție sau în primul centru de ambalare în care sunt livrate ouăle.
(3) Ouăle vândute consumatorului final de producător pe piața publică locală în regiunea de producție din statul membru respectiv sunt marcate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
Statele membre pot, cu toate acestea, să excepteze de la această cerință producătorii care cresc până la 50 de găini ouătoare, cu condiția ca numele și adresa producătorului să fie indicate pe locul de vânzare.
Articolul 5
Centre de ambalare
(1) Centrele de ambalare clasifică și ambalează ouăle și etichetează ambalajele acestora.
(2) Autoritatea competentă autorizează centrele de ambalare să clasifice ouăle și atribuie un număr de centru de ambalare oricărui operator care dispune de spațiile și instalațiile tehnice corespunzătoare care permit clasificarea ouălor pe categorii de calitate și de greutate. Centrele de ambalare care lucrează exclusiv pentru industria alimentară și nealimentară nu sunt obligate să dispună de instalațiile tehnice corespunzătoare.
(3) Această autorizație poate fi retrasă în orice moment în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de normele de aplicare adoptate în temeiul articolului 11.
Articolul 6
Importul de ouă
(1) Comisia efectuează o evaluare a standardelor de comercializare care se aplică ouălor în țările terțe exportatoare la cererea țărilor respective. Această evaluare vizează normele în ceea ce privește marcarea și etichetarea, modurile de creștere și de control, precum și punerea în aplicare a acestor norme. În cazul în care se dovedește că normele aplicate oferă garanții suficiente în ceea ce privește echivalența cu legislația comunitară, ouăle importate din țările respective sunt marcate cu un număr distinctiv echivalent cu codul producătorului.
(2) În cazul în care este necesar, Comisia poartă negocieri cu țările terțe pentru a defini normele care permit să se ofere garanțiile menționate la alineatul (1) și a încheia acorduri în acest domeniu.
(3) În lipsa unor garanții suficiente în ceea ce privește echivalența normelor, ouăle importate din țara terță respectivă primesc un cod care permite identificarea țării de origine și poartă o mențiune care indică faptul că modul de creștere este „nedeterminat”.
Articolul 7
Controale
(1) Statele membre desemnează serviciile de inspecție cărora le revine sarcina de a controla respectarea prezentului regulament.
(2) Serviciile de inspecție menționate la alineatul (1) controlează produsele reglementate de prezentul regulament în toate stadiile de comercializare. Controalele se efectuează prin sondaj, precum și pe baza unei analize de risc, luând în considerare tipul și debitul unității respective, precum și antecedentele producătorului în ceea ce privește standardele de comercializare aplicabile ouălor.
(3) Pentru ouăle de categoria A importate din țări terțe, controalele menționate la alineatul (2) sunt realizate în momentul vămuirii și înainte de punerea în liberă circulație.
Ouăle din categoria B importate din țările terțe nu sunt puse în liberă circulație decât după ce se verifică, la vămuire, că destinația finală a acestora este industria prelucrării.
Articolul 8
Sancțiuni
Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie efective, proporționate și disuasive.
Articolul 9
Comunicări
Statele membre și Comisia își comunică reciproc datele necesare aplicării prezentului regulament.
Articolul 10
Comitet
(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a cărnii de pasăre și ouălor.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se fixează la o lună.
(3) Comitetul adoptă regulamentul de procedură.
Articolul 11
Norme de aplicare
Normele de aplicare a prezentului regulament sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (2), în special în ceea ce privește:
1. frecvența colectării, livrarea, conservarea și tratarea ouălor;
2. criteriile de calitate și în special aspectul cojii, consistența albușului și a gălbenușului și înălțimea camerei cu aer;
3. categoriile de greutate inclusiv excepțiile;
4. marcarea ouălor și indicațiile de pe ambalaje, precum și alte excepții;
5. controalele;
6. comerțul cu țările terțe;
7. comunicările menționate la articolul 9;
8. modurile de creștere;
9. dosarele și evidențele.
Articolul 12
Abrogare
(1) Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 se abrogă cu efect de la 1 iulie 2007.
(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.
Articolul 13
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 iulie 2007.