Recitale
(1) Articolul 2 al doilea paragraf, coroborat cu primul paragraf litera (b) din același articol din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (1), prevede adoptarea de către Consiliu a unor norme generale privind măsurile de promovare a unei mai bune organizări a producției, a prelucrării și a comercializării.
(2) Sistemele de producție a bovinelor în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere și caracteristicile acestora în momentul sacrificării diferă adesea de la un stat membru la altul. Pe principalele piețe de consumatori din cadrul Comunității, carnea provenită din aceste sisteme de producție diferite este comercializată în general cu o denumire unică de comercializare.
(3) Experiența arată că această practică ar putea perturba comerțul și încuraja concurența neloială. În consecință, aceasta are un efect direct asupra stabilirii și a funcționării pieței interne.
(4) De asemenea, această practică ar putea da naștere la confuzie în rândul consumatorilor și este susceptibilă să îi inducă în eroare.
(5) Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere ar trebui organizată în așa fel încât să devină cât mai transparentă posibil. Acest lucru va permite de asemenea ca producția să fie mai bine organizată. În acest scop, ar trebui specificate denumirile de vânzare care trebuie utilizate în fiecare dintre limbile statelor membre pentru comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere. Acest lucru va permite, de asemenea, îmbunătățirea informării consumatorilor.
(6) În anumite cazuri, carnea provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere beneficiază de protecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2). În asemenea cazuri, aceasta este comercializată sub indicația sau denumirea protejată și, prin urmare, poate fi identificată cu precizie de către operatori și consumatori. În mod corespunzător, dispozițiile prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere respectivelor indicații și denumiri.
(7) Diferite studii au arătat că unele caracteristici organoleptice ale cărnii, cum ar fi frăgezimea, mirosul și culoarea, se schimbă în funcție de vârsta și hrana animalelor de la care provine carnea.
(8) Conform unei consultări publice organizate de către Comisie în 2005, majoritatea consumatorilor a considerat că vârsta și hrana animalelor reprezintă criterii importante pentru determinarea caracteristicilor cărnii provenite de la acestea. Pe de altă parte, greutatea animalelor la sacrificare pare să fie mai puțin importantă.
(9) Sistemele de producție și tipul de hrană utilizată pentru animalele în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere sunt legate de vârsta la care sunt sacrificate animalele. Controlul vârstei la sacrificare se efectuează mai ușor decât cel al tipului de hrană utilizată. În consecință, utilizarea diferitelor descrieri comerciale în funcție de vârsta animalelor ar trebui să fie suficientă pentru a oferi transparența necesară.
(10) Conform acelorași consultări, cei mai mulți dintre consumatori consideră că animalele în vârstă de opt luni sau mai tinere aparțin unei categorii aparte. Aceeași limită de vârstă este utilizată la articolul 130 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (3), spre a determina dacă animalele sunt eligibile pentru prima de sacrificare. În consecință, această limită de vârstă ar trebui utilizată pentru divizarea categoriei de animale în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere în două subcategorii.
(11) Consultarea a arătat de asemenea că, pentru o aceeași denumire de vânzare, așteptările consumatorilor pot varia în funcție de statul membru. În consecință, la alegerea denumirilor de vânzare, este indicat să se ia în considerare, în măsura posibilităților, obiceiurile și tradițiile culturale pentru a ajuta consumatorii să facă o alegere conform așteptărilor lor.
(12) De asemenea, ar trebui să se asigure identificarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere printr-o literă corespunzând categoriei din care acestea fac parte.
(13) Operatorii care doresc să completeze denumirile de vânzare prevăzute în prezentul regulament cu alte informații, oferite voluntar, o pot face în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 16 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (4).
(14) Pentru a asigura utilizarea corectă a informațiilor care figurează pe etichete în conformitate cu prezentul regulament, este necesar ca datele care permit verificarea corectitudinii acestora să fie înregistrate în toate fazele producției și comercializării. În acest scop, ar trebui să fie posibilă, sub rezerva adaptărilor necesare, aplicarea sistemului de înregistrare menționat la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1825/2000 al Comisiei din 25 august 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (5).
(15) Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente pentru efectuarea controalelor privind condițiile prevăzute în prezentul regulament și să ia măsuri pentru a permite Comisiei să se asigure, dacă e nevoie, prin controale la fața locului, de îndeplinirea acestor condiții.
(16) Din motive de coerență, trebuie prevăzute măsuri care să garanteze respectarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament de către carnea importată din țări terțe. În acest scop, în cazul în care controalele sunt efectuate de către un organism terț independent, respectivul organism trebuie să ofere toate garanțiile de expertiză, imparțialitate și obiectivitate.
(17) Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficace, adecvate și descurajante.
(18) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (6),