Regulamentul (UE) 2025/2441 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2025 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1806 în ceea ce privește revizuirea mecanismului de suspendare

Articolul 1

Regulamentul (UE) 2018/1806 se modifică după cum urmează: 1. Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 8 (1) Prin derogare de la articolul 4, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II poate fi suspendată temporar, pe baza unor date obiective și relevante, în conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute la articolele 8a-8f (denumit în continuare «mecanismul de suspendare»). Mecanismul de suspendare poate fi activat printr-o notificare transmisă de un stat membru Comisiei, în conformitate cu articolul 8b sau pe baza analizei proprii a Comisiei, în conformitate cu articolul 8c. (2) În cazul în care a fost încheiat un acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor de scurtă ședere între Uniune și o țară terță care figurează pe lista din anexa II, articolele 8a, 8e și 8f din prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor relevante privind motivele de suspendare și procedurilor prevăzute în acordul respectiv.” 2. Se introduc următoarele articole: „Articolul 8a (1) Mecanismul de suspendare poate fi activat pe baza oricăruia dintre următoarele motive: (a) o creștere substanțială a numărului de resortisanți ai țării terțe care figurează pe lista din anexa II cărora li s-a refuzat intrarea pe teritoriul unui stat membru sau care s-au dovedit a fi în situație de ședere pe teritoriul unui stat membru fără a avea acest drept; (b) o creștere substanțială a numărului de cereri de azil din partea resortisanților țării terțe care figurează pe lista din anexa II pentru care rata de recunoaștere este scăzută; (c) o reducere a cooperării privind readmisia cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II sau alte cazuri de necooperare în materie de readmisie; (d) un risc semnificativ sau o amenințare iminentă pentru ordinea publică sau securitatea internă a statelor membre în legătură cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II, în special în cazul în care rezultă din oricare dintre următoarele: (i) o creștere substanțială a numărului de infracțiuni grave, legate de resortisanți ai țării terțe respective, susținută de informații obiective, concrete și relevante și de date furnizate de autoritățile competente; (ii) amenințările hibride; (iii) deficiențe sistemice în dreptul sau procedurile privind securitatea documentelor; (e) aplicarea, de către o țară terță care figurează pe lista din anexa II, a unui sistem de acordare a cetățeniei pentru investitori în temeiul căruia cetățenia este acordată unei persoane, în schimbul unor plăți sau investiții prestabilite, fără ca acea persoană să aibă vreo legătură reală cu țara terță respectivă; (f) nealinierea cu politica în domeniul vizelor a Uniunii, a politicii în domeniul vizelor a unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II care, în special din cauza proximității geografice a țării terțe respective față de Uniune, ar putea duce la o creștere substanțială a numărului de resortisanți ai altor țări terțe care intră ilegal pe teritoriul statelor membre după ce au rămas pe teritoriul țării terțe respective sau au tranzitat teritoriul țării terțe respective; (g) în ceea ce privește țările terțe care figurează pe lista din anexa II ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog privind liberalizarea vizelor cu Uniunea, nerespectarea de către o astfel de țară terță a cerințelor specifice, întemeiate pe articolul 1, care au fost utilizate pentru a evalua oportunitatea acordării resortisanților săi a unei exceptări de la obligativitatea vizelor; (h) o deteriorare a relațiilor externe ale Uniunii cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II, cauzată de: (i) încălcări grave de către țara terță respectivă ale principiilor prevăzute în Carta Organizației Națiunilor Unite; (ii) încălcări grave de către țara terță respectivă ale libertăților fundamentale sau ale obligațiilor care decurg din dreptul internațional al drepturilor omului sau din dreptul internațional umanitar; (iii) încălcări grave de către țara terță respectivă ale dreptului internațional și ale standardelor juridice internaționale; (iv) nerespectarea de către țara terță respectivă a hotărârilor judecătorești internaționale; sau (v) săvârșirea de către țara terță respectivă de acte ostile împotriva Uniunii sau a statelor membre cu scopul de a destabiliza sau submina societatea sau instituțiile esențiale pentru ordinea publică și securitatea internă a Uniunii sau a statelor membre; (i) orice alt motiv de suspendare prevăzut într-un acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor de scurtă ședere încheiat între Uniune și o țară terță care figurează pe lista din anexa II, limitat la domeniul de aplicare al acordului respectiv. (2) În sensul alineatului (1) litera (a), litera (b) și litera (d) punctul (i) și al alineatului (4) de la prezentul articol, o creștere substanțială trebuie înțeleasă ca însemnând o creștere care depășește pragul de 30 %, cu excepția cazului în care Comisia, pe baza examinării sale în temeiul articolului 8b alineatul (5) sau a analizei sale astfel cum se menționează la articolul 8c alineatul (2), concluzionează că, în cazul respectiv, se aplică un prag diferit. Comisia justifică în mod corespunzător orice astfel de concluzie. Până la 31 decembrie 2028, Comisia evaluează modul în care a fost pus în aplicare pragul prevăzut la primul paragraf și prezintă Parlamentului European și Consiliului rezultatele evaluării respective. Evaluarea se axează, în special, pe relevanța pragului în scopul mecanismului de suspendare. (3) În sensul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol, o rată de recunoaștere scăzută trebuie înțeleasă ca însemnând o rată de recunoaștere a cererilor de azil mai mică de 20 %, cu excepția cazului în care Comisia, pe baza examinării sale în temeiul articolului 8b alineatul (5) sau a analizei sale astfel cum se menționează la articolul 8c alineatul (2), concluzionează că, în cazul respectiv, se aplică o rată de recunoaștere diferită. Comisia justifică în mod corespunzător orice astfel de concluzie. (4) În sensul alineatului (1) litera (c), o reducere a cooperării privind readmisia cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II se înțelege a fi o creștere semnificativă, susținută de date adecvate, a ratei de refuz a cererilor de readmisie trimise de un stat membru respectivei țări terțe pentru resortisanții proprii sau, în cazul în care un acord de readmisie încheiat între Uniune sau statul membru respectiv și respectiva țară terță prevede astfel, pentru resortisanții țărilor terțe care au tranzitat țara terță respectivă. (5) În sensul alineatului (1) litera (c), următoarele pot fi considerate alte cazuri de necooperare în materie de readmisie: (a) refuzul de a prelucra cererile de readmisie sau neprelucrarea acestora în timp util, inclusiv prin neacordarea de asistență pentru identificarea resortisanților țărilor terțe pentru care un stat membru a depus cereri de readmisie sau crearea în alt mod a unor obstacole practice persistente în ceea ce privește executarea deciziilor de returnare; (b) neeliberarea documentelor de călătorie în timp util în scopul returnării resortisanților țărilor terțe în termenele prevăzute într-un acord de readmisie încheiat cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II sau refuzul de a accepta documentele de călătorie europene eliberate după expirarea termenelor prevăzute într-un astfel de acord de readmisie; (c) încetarea sau suspendarea unui acord de readmisie încheiat între Uniune și o țară terță care figurează pe lista din anexa II. Articolul 8b (1) Un stat membru poate transmite o notificare Comisiei în cazul în care, într-o perioadă cuprinsă între 2 și 12 luni, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent sau cu ultimele două luni anterioare datei de aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, în legătură cu statul membru respectiv există una sau mai multe dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) literele (a), (b), (c) și litera (d) punctul (i). (2) Un stat membru poate să notifice Comisiei existența uneia sau a mai multor circumstanțe care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (d) punctele (ii) și (iii) și literele (e), (f) și (i). (3) Notificările menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol precizează motivele pe care se întemeiază. După caz, astfel de notificări cuprind date și statistici relevante, precum și o explicație detaliată a măsurilor preliminare pe care statul membru în cauză le-a luat în vederea remedierii circumstanțelor care au dat naștere notificării. Un stat membru poate specifica, în notificarea sa, ce categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză urmează să facă obiectul unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 8e alineatul (1), indicând motivele detaliate în acest sens. (4) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul de îndată despre orice notificare primită în temeiul alineatului (1) sau (2). (5) Comisia examinează, fără întârziere, orice notificare transmisă în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol, luând în considerare: (a) dacă există vreuna dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c) (d), (e), (f) sau (i); (b) numărul de state membre afectate de oricare dintre aceste circumstanțe; (c) impactul general al acestor circumstanțe asupra situației migrației în Uniune, astfel cum rezultă acesta din datele furnizate de statele membre sau din datele de care dispune Comisia; (d) rapoartele întocmite de Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (*1), de Agenția Uniunii Europene pentru Azil, instituită prin Regulamentul (UE) 2021/2303 al Parlamentului European și al Consiliului (*2), de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (*3), sau de orice altă instituție, organ, oficiu sau agenție relevantă a Uniunii sau de orice organizație internațională, dacă circumstanțele o impun în cazul respectiv; (e) orice informație pe care statul membru în cauză a furnizat-o în notificarea sa în ceea ce privește măsurile posibile în temeiul articolului 8e alineatul (1); (f) chestiunea generală a ordinii publice și a securității interne, cu consultarea statului membru în cauză. (6) În cadrul examinării sale în temeiul alineatului (5), Comisia evaluează necesitatea, proporționalitatea și consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor. (7) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele examinării sale în temeiul alineatului (5). Articolul 8c (1) Comisia monitorizează periodic existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1). În special, Comisia monitorizează, de asemenea, dacă țările terțe incluse în lista din anexa II ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog cu Uniunea privind liberalizarea vizelor continuă să respecte cerințele specifice întemeiate pe articolul 1, care au fost utilizate pentru a evalua oportunitatea acordării resortisanților săi a unei exceptări de la obligativitatea vizelor. (2) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în cazul în care, după analizarea datelor, a rapoartelor și a statisticilor relevante, inclusiv datele, rapoartele și statisticile din partea oricărei instituții, organ, oficiu sau agenție relevantă a Uniunii, aceasta deține informații concrete și fiabile cu privire la existența oricăruia dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1). În acest caz, Comisia ia măsurile necesare în conformitate cu articolele 8e și 8f. Articolul 8d (1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind monitorizarea efectuată în temeiul articolului 8c alineatul (1) cu privire la țările terțe incluse în lista din anexa II ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog cu Uniunea privind liberalizarea vizelor. Raportarea respectivă are loc cel puțin o dată pe an și pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a actului juridic de exceptare de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe în cauză. După această perioadă, Comisia raportează cu privire la monitorizare Parlamentului European și Consiliului ori de câte ori consideră că este necesar, sau la cererea Parlamentului European ori a Consiliului. Astfel de rapoarte se concentrează asupra țărilor terțe despre care Comisia consideră, pe baza unor informații concrete și fiabile, că nu mai respectă anumite cerințe specifice întemeiate pe articolul 1, care au fost utilizate pentru a evalua oportunitatea acordării resortisanților săi a unei exceptări de la obligativitatea vizelor. (2) În plus față de obligațiile de raportare prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport ori de câte ori consideră că este necesar sau la cererea Parlamentului European sau a Consiliului cu privire la monitorizarea desfășurată în temeiul articolului 8c alineatul (1) cu privire la alte țări terțe incluse în lista din anexa II. Articolul 8e (1) Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care suspendă, pentru o perioadă de 12 luni, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe în cazul în care: (a) aceasta a decis, pe baza examinării sale în temeiul articolului 8b alineatul (5) sau a analizei sale astfel se menționează la articolul 8c alineatul (2), că o astfel de acțiune este necesară; sau (b) o majoritate simplă a statelor membre a notificat Comisiei existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c), (d), (e), (f) sau (i). (2) La adoptarea unei decizii, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a), Comisia: (a) colaborează strâns cu țara terță în cauză pentru a găsi soluții alternative pe termen lung în ceea ce privește circumstanța sau circumstanțele relevante care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1); (b) ține seama de contextul politic, de aspectele economice în cauză și de consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor asupra relațiilor externe generale ale Uniunii și ale statelor membre cu țara terță în cauză; și (c) ține seama de consecințele unei suspendări a exceptării de la obligativitatea vizelor asupra societății civile din țara terță în cauză, în special în cazul în care situația drepturilor omului din țara terță respectivă s-a deteriorat. (3) Suspendarea prevăzută într-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se aplică anumitor categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză, prin trimitere la tipurile relevante de documente de călătorie și, după caz, la criterii suplimentare. Atunci când decide căror categorii urmează să li se aplice suspendarea, Comisia include, pe baza informațiilor disponibile, categorii suficient de largi pentru a contribui în mod eficient la remedierea circumstanțelor care au condus la suspendare, respectând în același timp principiul proporționalității și al nediscriminării, în concordanță cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol stabilesc data la care produce efecte suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor. (4) Comisia prezintă un proiect de act de punere în aplicare astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol comitetului menționat la articolul 11 alineatul (1): (a) în termen de o lună de la: (i) primirea unei notificări din partea unui stat membru în temeiul articolului 8b alineatul (1); (ii) informarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la analiza sa astfel cum este menționată la articolul 8c alineatul (2); sau (iii) primirea unei notificări din partea unei majorități simple a statelor membre cu privire la existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c), (d), (e), (f) sau (i); (b) în termen de două luni de la primirea unei notificări din partea unui stat membru în temeiul articolului 8b alineatul (2). Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). (5) Prin derogare de la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol, de la articolul 8b și de la articolul 8c alineatul (2), atunci când se justifică din cauza urgenței situației, iar Comisia dispune de informații concrete și fiabile cu privire la existența oricăruia dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) și decide că sunt necesare acțiuni rapide, aceasta adoptă un act de punere în aplicare prin care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru toate sau anumite categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză pentru o perioadă de 12 luni. Astfel de acte de punere în aplicare stabilesc data la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor produce efecte. Actele de punere în aplicare astfel cum sunt menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Președintele comitetului prevăzut la articolul 11 alineatul (1) ia în considerare reducerea perioadei pentru convocarea unei reuniuni a comitetului, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, și utilizarea procedurii scrise menționate la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul respectiv. (6) Fără a se aduce atingere articolului 6, pe perioada suspendării, categoriile de resortisanți ai țării terțe la care se face referire într-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre. (7) În cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol pe motivul de suspendare prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (g), în ceea ce privește nerespectarea cerințelor specifice privind relațiile externe sau drepturile fundamentale, sau pe motivul prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (h), care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care dețin pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau speciale, statele membre nu prevăd noi excepții de la obligativitatea vizelor în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a). Statele membre care au acorduri bilaterale cu țara terță în cauză iau măsurile necesare pentru a nu aplica excepțiile adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a). (8) Fără a se aduce atingere alineatului (7) de la prezentul articol, un stat membru care, în temeiul articolului 6, ia măsuri care prevăd noi excepții de la obligativitatea vizelor pentru o categorie de resortisanți ai țării terțe vizate de un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol comunică măsurile respective în conformitate cu articolul 12. (9) În cursul perioadei de suspendare, Comisia stabilește un dialog consolidat cu țara terță în cauză în vederea remedierii circumstanțelor respective. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la progresele și rezultatele dialogului, precum și cu privire la eficacitatea suspendării. (10) În cazul în care circumstanțele care au condus la suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor sunt remediate înainte de încheierea perioadei de aplicare a actului de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a ridica suspendarea temporară în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2). Articolul 8f (1) În cazul în care circumstanțele care constituie motivele relevante de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) persistă în privința unei țări terțe a cărui resortisanți sunt vizați de un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 8e alineatul (1) sau (5), Comisia adoptă, cel târziu cu două luni înainte de expirarea perioadei de suspendare de 12 luni prevăzută de actul de punere în aplicare, un act delegat în conformitate cu articolul 10 de modificare a anexei II pentru a suspenda temporar aplicarea anexei respective pe o perioadă de 24 de luni pentru toți resortisanții țării terțe respective. (2) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, în cazul în care actul de punere în aplicare menționat la articolul 8e alineatul (1) sau (5) care vizează resortisanții țării terțe în cauză a fost adoptat pe motivul prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (g), în ceea ce privește nerespectarea cerințelor specifice privind relațiile externe sau drepturile fundamentale, sau pe motivul prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (h), Comisia poate decide, prin intermediul unui act delegat astfel cum este menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, să suspende temporar aplicarea anexei II pentru o perioadă de 24 de luni pentru anumite categorii de resortisanți ai țării terțe respective, desemnate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 8e alineatul (3). (3) Modificarea menționată la alineatul (1) se efectuează prin introducerea unei note de subsol, lângă numele țării terțe în cauză, care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor este suspendată în ceea ce privește țara terță respectivă și care specifică perioada suspendării și, dacă este cazul, categoriile desemnate de resortisanți ai țării terțe respective cărora li se aplică suspendarea. Actul delegat produce efecte de la sfârșitul perioadei de aplicare a actului de punere în aplicare relevant menționat la articolul 8e alineatul (1) sau (5). Articolul 8e alineatul (7) se aplică mutatis mutandis. (4) Fără a se aduce atingere articolului 6 și alineatului (3) al doilea paragraf de la prezentul articol, pe perioada suspendării, resortisanții țării terțe vizați de un act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre. (5) Fără a se aduce atingere articolului 8e alineatul (7), un stat membru care, în temeiul articolului 6, ia măsuri care prevăd noi excepții de la obligativitatea vizelor pentru o categorie de resortisanți ai țării terțe vizată de un act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol comunică măsurile respective în conformitate cu articolul 12. (6) Înainte de expirarea perioadei de aplicare a unui act delegat adoptat în temeiul alineatului (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aplicarea temporară a suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor, la dialogul dintre Comisie și țara terță în cauză și la măsurile luate pentru remedierea circumstanțelor care au condus la suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor. Rapoartele astfel cum sunt menționate la primul paragraf pot fi însoțite de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament, în vederea transferării mențiunii privind țara terță în cauză din anexa II în anexa I. În acest caz, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 10, un act delegat de modificare a anexei II pentru a prelungi perioada de suspendare a exceptării de la obligativitatea vizelor stabilit prin actul delegat adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și până la intrarea în vigoare a modificării care transferă mențiunea privind țara terță în cauză în anexa I. Prelungirea respectivă nu poate depăși o perioadă de 24 de luni. Nota de subsol care însoțește mențiunea se modifică în consecință. În cazul în care, din cauza naturii persistente a circumstanțelor care constituie motive de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (g), în ceea ce privește nerespectarea cerințelor specifice privind relațiile externe sau drepturile fundamentale, sau a circumstanțelor care constituie motive de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (h), un act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol a fost aplicat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol resortisanților unei țări terțe care dețin pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau speciale, Comisia poate indica în raportul referitor la respectivul act delegat că există o necesitate de a adopta un act delegat suplimentar pentru a prelungi perioada de suspendare cu o altă perioadă de 24 de luni. În acest caz, primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat se aplică mutatis mutandis. (7) În cazul în care circumstanțele care au condus la suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor sunt remediate înainte de încheierea perioadei de aplicare a unui act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 10, un act delegat de modificare a anexei II pentru a ridica suspendarea temporară. (*1) Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/1896/oj)." (*2) Regulamentul (UE) 2021/2303 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2021 privind Agenția Uniunii Europene pentru Azil și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 439/2010 (JO L 468, 30.12.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2303/oj)." (*3) Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/794/oj).” " 3. Articolul 10 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8f se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 28 martie 2017. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.” ; (b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Delegarea de competențe menționată la articolul 7 litera (f) și la articolul 8f poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.” ; (c) alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text: „(8) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8f intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.