Recitale
(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1624 al Comisiei (2) prevede procedura și introduce un set minim de modele pentru furnizarea de informații către autoritățile de rezoluție de către instituțiile de credit sau firmele de investiții cu scopul de a elabora și de a pune în aplicare planuri de rezoluție pentru instituții. De la adoptarea regulamentului respectiv, autoritățile de rezoluție au dobândit experiență în domeniul planificării rezoluției, iar Directiva 2014/59/UE a fost modificată. Având în vedere această experiență și pentru a ține seama de noile dispoziții ale directivei respective, este necesar să se actualizeze setul minim de modele pentru colectarea de informații în scopul planificării rezoluției.
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1624 instituie o procedură și un set minim de machete pentru furnizarea de informații către autoritățile de rezoluție de către instituții în așa fel încât să permită autorităților de rezoluție să colecteze informațiile respective în mod coerent pe întreg teritoriul Uniunii și să faciliteze schimbul de informații între autoritățile competente. Cu toate acestea, experiența a arătat că a existat doar parțial o abordare armonizată pentru colectarea acestor informații. Prin urmare, este necesar să se revizuiască regulamentul de punere în aplicare respectiv pentru a promova armonizarea obligațiilor de raportare pe întreg teritoriul Uniunii pe baza unui set revizuit de modele care să reflecte mai bine nevoile autorităților de rezoluție, într-un mod consecvent. Acest lucru nu ar trebui să împiedice autoritățile de rezoluție să colecteze informațiile suplimentare pe care le consideră necesare pentru a elabora și a pune în aplicare planuri de rezoluție sau pentru a stabili obligații de informare simplificate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2014/59/UE.
(3) Pentru a se asigura faptul că planurile de rezoluție a grupului acoperă efectiv grupul în cauză, obligațiile de raportare impuse întreprinderilor-mamă din Uniune nu ar trebui să se limiteze doar la entitățile de rezoluție, ci ar trebui să vizeze și alte entități juridice relevante. Cu toate acestea, o astfel de relevanță ar trebui să fie delimitată în mod corespunzător, pentru a exclude de la obligațiile de raportare entitățile care nu sunt relevante pentru grup sau care nu sunt importante din punct de vedere sistemic. În acest scop, ar trebui stabilite praguri pentru a identifica entitățile juridice ale grupului cărora ar trebui să li se impună cerințe de raportare în materie de rezoluție. În plus, Directiva (UE) 2024/1174 a Parlamentului European și a Consiliului (3) a modificat Directiva 2014/59/UE prin introducerea, printre altele, a definiției unei „entități destinate lichidării”. Pentru a ține seama de această nouă definiție, este necesar să se facă distincție între cerințele de raportare în materie de rezoluție pentru entitățile destinate lichidării, pentru entitățile de rezoluție și pentru entitățile care aparțin grupurilor de rezoluție. În special, este necesar să se specifice obligațiile de raportare, făcând distincție între situațiile în care entitățile în cauză sunt entități de sine stătătoare sau aparțin unor grupuri și situațiile în care astfel de entități sau grupuri au fost identificate drept entități destinate lichidării sau includ entități care au fost identificate drept entități destinate lichidării. Aceste obligații de raportare ar trebui stabilite la nivel individual, subconsolidat sau consolidat, într-un mod care să asigure proporționalitatea, să nu compromită planificarea eficace a rezoluției, să scutească entitățile de cerințe paralele privind colectarea datelor provenite de la autorități diferite și să elimine suprapunerea punctelor de date cu cadrele de raportare în scopuri de supraveghere. Acest lucru ar trebui realizat prin utilizarea unei abordări care să moduleze numărul de modele în funcție de tipul de entitate raportoare vizată. De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție deosebită atât grupurilor de rezoluție alcătuite din instituții de credit afiliate în mod permanent unui organism central, cât și organismului central însuși, pentru a se asigura faptul că raportarea în materie de rezoluție acoperă efectiv toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent organismului central al grupului de rezoluție respectiv, organismul central însuși și filialele acestora, la nivel individual, subconsolidat și consolidat.
(4) Pentru a asigura o planificare eficientă a rezoluției, menținând în același timp proporționalitatea, s-ar putea să fie necesar ca domeniul de aplicare al cerințelor de raportare în materie de rezoluție să difere de domeniul de aplicare al cerințelor de raportare prudențială, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura că autoritățile de rezoluție dispun de date adecvate și credibile pentru a-și îndeplini sarcinile. În acest context, este necesar să se asigure că raportarea în materie de rezoluție nu este împiedicată de derogări prudențiale sau de faptul că grupurile de rezoluție nu fac obiectul cerințelor de consolidare prudențială.
(5) Pentru a se asigura faptul că planurile de rezoluție se bazează pe un set minim de date care sunt în mod consecvent de înaltă calitate și precizie, ar trebui adoptat un model unic privind punctele de date, astfel cum se practică în cadrul raportării în scopuri de supraveghere. Modelul unic privind punctele de date ar trebui să cuprindă o reprezentare structurală a elementelor de date și să identifice toate conceptele de activitate relevante pentru raportarea uniformă în scopuri de planificare a rezoluției și ar trebui să conțină toate specificațiile relevante necesare pentru dezvoltarea în continuare a unor soluții IT de raportare uniforme.
(6) Pentru a se garanta calitatea, coerența și acuratețea elementelor de date raportate de instituții, elementele de date respective ar trebui să facă obiectul unor norme de validare comune.
(7) Dată fiind natura lor, normele de validare și definițiile punctelor de date se actualizează cu regularitate pentru a se asigura conformitatea acestora, în orice moment, cu cerințele de reglementare, analitice și de tehnologie a informației aplicabile. Cu toate acestea, având în vedere timpul necesar în prezent pentru adoptarea și publicarea modelului unic detaliat privind punctele de date și a normelor de validare detaliate, nu este posibil să se efectueze modificări suficient de rapid și în timp util astfel încât să se asigure furnizarea permanentă a unor informații uniforme privind planurile de rezoluție în Uniune. Prin urmare, ar trebui stabilite criterii calitative stricte pentru modelul unic detaliat privind punctele de date și pentru normele de validare comune detaliate care vor fi publicate în format electronic de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE) pe site-ul său web. Cele de mai sus nu exclud posibilitatea ca ABE să publice, de asemenea, pe site-ul său web instrucțiuni tehnice pentru completarea formularelor și a modelelor specificate în prezentul regulament.
(8) În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție au obligația de a coopera pentru a reduce la minimum duplicarea cerințelor de informare. În acest scop, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1624 a introdus o procedură de cooperare între autoritățile competente și autoritățile de rezoluție, care ar trebui să fie menținută, astfel încât autoritățile competente și autoritățile de rezoluție să verifice împreună dacă informațiile solicitate se află deja, parțial sau integral, la dispoziția autorității competente. În cazul în care informațiile se află la dispoziția autorității competente, este oportun ca aceasta să le transmită în mod direct autorității de rezoluție.
(9) Având în vedere amploarea modificărilor aduse Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1624, este oportun, din motive de securitate juridică și de claritate, să se adopte un nou regulament de punere în aplicare și, prin urmare, să se abroge Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1624.
(10) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către ABE.
(11) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la standardele tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),