Decizia (PESC) 2025/779 a Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Poziției comune 2008/944/PESC de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar

Articolul 1

Poziția comună 2008/944/PESC se modifică după cum urmează: 1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 2 Criterii (1) Primul criteriu: Respectarea obligațiilor și angajamentelor internaționale ale statelor membre, în special a măsurilor restrictive adoptate de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau de Uniunea Europeană, a acordurilor de neproliferare sau privind alte aspecte asemănătoare, precum și a altor obligații și angajamente internaționale. O licență de export este refuzată în cazul în care aprobarea nu ar fi consecventă cu obligațiile și angajamentele internaționale ale statelor membre, inclusiv: (a) obligațiile statelor membre și angajamentele acestora de a aplica embargourile asupra armelor impuse de Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa; (b) obligațiile care revin statelor membre în temeiul Tratatului de neproliferare nucleară, al Convenției privind armele biologice și cu toxine și al Convenției privind armele chimice; (c) obligațiile care revin statelor membre în temeiul Convenției privind interzicerea anumitor tipuri de arme convenționale și al protocoalelor relevante anexate la aceasta; (d) obligațiile care revin statelor membre în temeiul Tratatului privind comerțul cu arme; (e) obligațiile care revin statelor membre în temeiul Convenției privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (Convenția de la Ottawa); (f) angajamentele asumate de statele membre în temeiul Programului de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor sub toate aspectele sale; (g) angajamentele statelor membre în temeiul Cadrului global pentru gestionarea munițiilor convenționale pe întreaga durată a ciclului lor de viață; (h) angajamentele statelor membre în cadrul Grupului Australia, al Regimului de control al tehnologiilor pentru rachete, al Comitetului Zangger, al Grupului furnizorilor nucleari, al Aranjamentului de la Wassenaar și al Codului de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice. (2) Al doilea criteriu: Respectarea drepturilor omului în țara de destinație finală, precum și respectarea de către țara respectivă a dreptului internațional umanitar. — După ce au evaluat atitudinea țării destinatare cu privire la principiile relevante stabilite prin instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv situația drepturilor omului în țara respectivă, statele membre: (a) refuză acordarea unei licențe de export în cazul în care există un risc clar că tehnologia sau echipamentul militar care urmează să fie exportate ar putea fi folosite pentru a comite sau a facilita represiunea internă, acte grave de violență pe criterii de gen sau acte grave de violență împotriva femeilor și copiilor sau alte încălcări grave ale drepturilor omului; (b) exercită o atenție și vigilență deosebite în acordarea licențelor, pentru fiecare caz în parte și ținând seama de natura tehnologiei sau echipamentului militar, pentru țările în care organismele competente ale Organizației Națiunilor Unite, Uniunea Europeană sau Consiliul Europei au constatat încălcări grave ale drepturilor omului. În acest scop, tehnologia sau echipamentul care ar putea folosite în scopuri de represiune internă include, printre altele, tehnologia sau echipamentul pentru care există dovezi că acestea sau alte tehnologii sau echipamente similare au fost folosite în scopuri de represiune internă de către utilizatorul final preconizat sau atunci când există motive să se creadă că tehnologia sau echipamentul vor fi deturnate de la utilizarea finală declarată sau de la utilizatorul final declarat și folosite în scopuri de represiune internă. În conformitate cu articolul 1, natura tehnologiei sau echipamentului se analizează cu atenție, în special dacă se intenționează utilizarea acestora în scopuri de securitate internă. Represiunea internă include, printre altele, tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante, execuțiile sumare sau arbitrare, disparițiile, detențiile arbitrare și alte încălcări grave ale drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum au fost stabilite de instrumentele internaționale relevante în domeniul drepturilor omului, inclusiv Declarația universală a drepturilor omului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. — După ce au evaluat atitudinea țării destinatare cu privire la principiile relevante stabilite prin instrumente de drept internațional umanitar și la respectarea dreptului internațional umanitar, statele membre: (c) refuză acordarea unei licențe de export în cazul în care există un risc clar că tehnologia sau echipamentul militar care urmează să fie exportate ar putea fi folosite pentru a comite sau a facilita încălcări grave ale dreptului internațional umanitar, inclusiv împotriva grupurilor protejate în temeiul dreptului internațional umanitar, cum ar fi femeile și copiii. (3) Al treilea criteriu: Situația internă din țara de destinație finală, în funcție de existența unor tensiuni sau conflicte armate. Statele membre refuză acordarea unei licențe pentru un export de tehnologie sau echipament militar care ar putea provoca sau prelungi conflictele armate ori ar agrava tensiuni sau conflicte armate existente în țara de destinație finală, fără a aduce atingere securității și apărării legitime și legale a țării respective. (4) Al patrulea criteriu: Menținerea păcii, securității și stabilității regionale. Statele membre refuză acordarea unei licențe pentru un export în cazul în care există un risc clar că destinatarul intenționat ar utiliza tehnologia sau echipamentul militar care urmează a fi exportate într-un mod agresiv, împotriva unei alte țări sau pentru a impune cu forța o revendicare teritorială. Atunci când analizează aceste riscuri, statele membre iau în considerare, printre altele: (a) existența sau probabilitatea unui conflict armat între destinatar și o altă țară; (b) o revendicare teritorială pe care, în trecut, destinatarul a încercat sau a amenințat să o impună cu forța; (c) probabilitatea ca tehnologia sau echipamentul militar să fie utilizate în alt scop decât pentru securitatea și apărarea națională legitimă și legală a țării destinatare sau pentru exercitarea dreptului inerent la autoapărare al țării destinatare în conformitate cu dreptul internațional, consacrat la articolul 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite; (d) necesitatea de a nu afecta negativ stabilitatea regională în vreun mod semnificativ. (5) Al cincilea criteriu: Securitatea națională a statelor membre și a teritoriilor ale căror relații externe sunt sub autoritatea unui stat membru, precum și cea a țărilor prietene și aliate. Statele membre iau în considerare: (a) efectele potențiale ale tehnologiei sau echipamentului militar care urmează a fi exportate asupra intereselor lor de securitate și apărare, precum și asupra celor ale altor state membre și ale țărilor prietene și aliate, fără a aduce atingere luării în calcul a criteriilor referitoare la respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar, precum și la pacea, securitatea și stabilitatea regională; (b) riscul utilizării tehnologiei sau echipamentului militar în cauză împotriva propriilor forțe sau împotriva celor ale statelor membre ori ale țărilor prietene și aliate. (6) Al șaselea criteriu: Comportamentul țării cumpărătoare sau destinatare cu privire la comunitatea internațională, în special în ceea ce privește atitudinea sa față de terorism, natura alianțelor sale și respectarea dreptului internațional. Statele membre iau în considerare, printre altele, istoricul țării cumpărătoare sau destinatare cu privire la: (a) sprijinirea sau încurajarea terorismului și a criminalității organizate internaționale; (b) respectarea angajamentelor sale internaționale, în special cele referitoare la neutilizarea forței, precum și a dreptului internațional umanitar; (c) angajamentul său în favoarea neproliferării și a altor domenii ale dezarmării și controlului armelor, în special semnarea, ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor relevante în materie de dezarmare și control al armelor menționate la primul criteriu literele (b)-(d). (7) Al șaptelea criteriu: Existența riscului ca tehnologia sau echipamentul militar să fie deturnate în cadrul țării destinatare sau reexportate în condiții indezirabile. La evaluarea impactului asupra țării destinatare a tehnologiei sau echipamentului militar care urmează să fie exportate și a riscului ca astfel de tehnologii sau echipamente să fie deturnate către un utilizator final indezirabil sau o utilizare finală indezirabilă se au în vedere următoarele: (a) interesele legitime de apărare și securitate națională ale țării destinatare, inclusiv orice participare la activități de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite sau la alte astfel de activități; (b) capacitatea tehnică a țării destinatare de a utiliza și de a proteja astfel de tehnologii sau echipamente; (c) capacitatea țării destinatare de a aplica controale eficace ale exporturilor, inclusiv în cazul în care tehnologia sau echipamentul militar care urmează să fie exportate includ sau constituie produse care urmează să fie încorporate în produse destinate exportului ulterior de către țara destinatară; (d) riscul ca astfel de tehnologii sau echipamente să fie reexportate către destinații indezirabile și istoricul țării destinatare cu privire la respectarea oricăror prevederi referitoare la reexporturi sau la aprobarea prealabilă a reexporturilor pe care statul membru exportator consideră adecvat să le impună; (e) riscul ca astfel de tehnologii sau echipamente să fie deturnate către organizații teroriste sau către teroriști individuali; (f) riscul de inginerie inversă sau de transfer neintenționat de tehnologie; (g) riscul ca astfel de tehnologii sau echipamente să fie utilizate pentru a eluda măsurile restrictive adoptate de Organizația Națiunilor Unite sau de Uniunea Europeană; (h) riscul de agravare a conflictelor, a violenței sau a activităților ilegale din cauza naturii specifice a tehnologiei și a echipamentului care urmează să fie exportate, în special în ceea ce privește riscul de deturnare a armelor de calibru mic și a armamentului ușor. (8) Al optulea criteriu: Compatibilitatea exporturilor de tehnologie sau echipament militar cu capacitatea tehnică și economică a țării de destinație finală, ținând seama că este de dorit ca țările să răspundă nevoilor lor legitime de securitate și apărare cu o cât mai mică deviere de resurse economice și umane către armament. În perspectiva informațiilor provenite din surse relevante, cum ar fi rapoartele întocmite de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, de Banca Mondială, de Fondul Monetar Internațional și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, statele iau în vedere dacă exportul preconizat ar putea împiedica în mod grav dezvoltarea durabilă a țării de destinație finală. În acest context, acestea iau în vedere nivelul relativ al cheltuielilor militare și sociale ale țării respective, luând totodată în considerare orice ajutor din partea Uniunii sau bilateral.” 2. Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 5 Licențele de export se acordă numai pe baza unei cunoașteri prealabile fiabile a utilizării finale în țara de destinație finală. În general, acest lucru necesită o verificare amănunțită a certificatului de utilizator final sau a documentației corespunzătoare și/sau a unei forme de autorizație oficială emisă de către țara de destinație finală. Statele membre pot utiliza alte instrumente de monitorizare a utilizatorilor finali, inclusiv să solicite utilizatorilor finali să accepte mecanisme de verificare specifice. Atunci când analizează cererile pentru licențe de export de tehnologie sau echipament militar în scopuri de producție în țări terțe, statele membre țin seama, în special, de utilizarea potențială a produsului finit în țara de producție și de riscul ca produsul finit să fie deturnat sau exportat către un utilizator final indezirabil.” 3. Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 6 Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului (*1), criteriile prevăzute la articolul 2 din prezenta poziție comună și procedura de consultare prevăzută la articolul 4 din prezenta poziție comună se aplică, de asemenea, statelor membre în ceea ce privește produsele și tehnologia cu dublă utilizare, precizate în anexa I la Regulamentul (UE) 2021/821, atunci când există motive întemeiate să se creadă că utilizatorul final al unor astfel de produse și tehnologii vor fi forțele armate sau forțe interne de securitate sau entități similare din țara în cauză. Trimiterile din prezenta poziție comună la tehnologie sau echipament militar se interpretează ca incluzând astfel de produse sau tehnologii. (*1) Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare (JO L 206, 11.6.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/821/oj).” " 4. Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 7 (1) Pentru a maximiza eficacitatea prezentei poziții comune, statele membre acționează în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC) pentru a-și consolida cooperarea și pentru a-și promova convergența în domeniul exporturilor de tehnologie și echipament militar, printre altele prin schimbul de informații relevante, inclusiv de informații privind destinații specifice și notificări de refuz, politici privind exportul de arme și, după caz, monitorizarea utilizării finale, prin consultarea cu privire la evaluarea riscurilor, precum și prin identificarea unor posibile măsuri pentru a spori și mai mult convergența și pentru a promova unitatea și coerența în cadrul acțiunii externe a Uniunii. (2) Pentru a promova convergența și a facilita luarea deciziilor privind exporturile de echipament sau tehnologie militară finanțate și produse în comun, statele membre care participă la un proiect de apărare comun pot utiliza mecanisme de facilitare în acest sens. Statele membre care participă la un proiect de apărare comun sunt încurajate să se consulte reciproc cu privire la evaluarea riscurilor.” 5. Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 15 Prezenta poziție comună se reexaminează până la 15 aprilie 2030.”

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.