Recitale
(1) Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia 2000/384/CE, CECO a Consiliului și a Comisiei (2) și a intrat în vigoare la 1 iunie 2000. Acordul include Protocolul nr. 4 privind definiția noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă (denumit în continuare „Protocolul nr. 4”).
(2) În temeiul articolului 39 din Protocolul nr. 4, Consiliul de asociere instituit în temeiul articolului 67 din acord (denumit în continuare „Consiliul de asociere”) poate decide modificarea dispozițiilor Protocolului nr. 4.
(3) În cadrul următoarei sale reuniuni sau prin schimb de scrisori, Consiliul de asociere urmează să adopte o decizie de modificare a acordului prin înlocuirea Protocolului nr. 4.
(4) Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul Consiliului de asociere, întrucât decizia Consiliului de asociere va avea efecte juridice.
(5) Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (3) (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia 2013/94/UE a Consiliului (4) și a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 mai 2012. Statul Israel (denumit în continuare „Israel”) este de asemenea parte contractantă la convenție.
(6) Convenția stabilește dispoziții privind originea mărfurilor care fac obiectul schimburilor comerciale în temeiul acordurilor relevante încheiate între părțile contractante la convenție. Convenția se aplică fără a aduce atingere principiilor stabilite în acordurile relevante respective.
(7) Conform articolului 6 din convenție, fiecare parte contractantă trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a convenției. În acest sens, Consiliul de asociere ar trebui să adopte o decizie prin care să introducă în Protocolul nr. 4 o trimitere dinamică la convenție, astfel încât să existe întotdeauna trimitere la cea mai recentă versiune a convenției în vigoare.
(8) Prin Decizia (UE) 2019/2198 (5), Consiliul a sprijinit modificări ale convenției care prevăd un nou set de reguli de origine modernizate și mai flexibile (denumite în continuare „modificările convenției”). Modificările convenției vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2025. Uniunea și Israelul și-au anunțat voința de a aplica bilateral respectivul nou set de reguli cât mai curând posibil, pe bază alternativă, alături de regulile actuale, în așteptarea intrării în vigoare a modificărilor convenției.
(9) În cadrul reuniunii tehnice care a avut loc la Bruxelles la 5 februarie 2020, majoritatea părților contractante la convenție au convenit să pună în aplicare, cu titlu bilateral și tranzitoriu, un set alternativ de reguli de origine bazate pe modificările convenției (denumite în continuare „regulile tranzitorii”). Regulile tranzitorii se aplică în paralel cu regulile convenției, până la intrarea în vigoare a modificărilor convenției.
(10) Aplicarea regulilor tranzitorii asigură adaptarea fluxurilor comerciale și a practicilor vamale până la intrarea în vigoare a modificărilor convenției.
(11) De la 1 septembrie 2021, între diferite părți contractante la convenție (6) au intrat în vigoare o serie de protocoale bilaterale privind regulile de origine prin care regulile tranzitorii au devenit aplicabile până la intrarea în vigoare a modificărilor convenției.
(12) La începutul lui 2021, Uniunea a trimis Israelului o propunere privind regulile tranzitorii. În cadrul celei de a 11-a reuniuni a Subcomitetului pentru cooperare vamală și impozitare, care a avut loc la Bruxelles la 12 ianuarie 2023, Israelul a informat Uniunea că regulile tranzitorii ar putea fi acceptabile cu condiția să se asigure un sistem de „permeabilitate”. Având în vedere propunerea Israelului, propunerea inițială a Uniunii nu mai era relevantă. Prin urmare, Uniunea ar trebui să stabilească o poziție care să fie adoptată în cadrul Consiliului de asociere cu privire la regulile tranzitorii.
(13) Obiectivul regulilor tranzitorii este de a introduce reguli mai puțin stricte, ceea ce facilitează obținerea caracterului originar preferențial pentru mărfuri. Întrucât regulile tranzitorii sunt, în general, mai puțin stricte decât cele ale convenției, mărfurile care îndeplinesc regulile de origine ale convenției ar putea, de asemenea, să se califice ca fiind originare în temeiul regulilor tranzitorii, cu excepția anumitor produse agricole clasificate la capitolul 2, la capitolele 4-15, la capitolul 16 (cu excepția produselor pescărești prelucrate) și la capitolele 17-24 din nomenclatura conformă cu versiunea din 2022 a Sistemului armonizat reglementat prin Convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (7), astfel cum a fost modificată.
(14) Regulile tranzitorii sunt aplicabile în paralel cu regulile de origine din convenție, ceea ce creează două zone de cumul distincte. Prin urmare, în Protocolul nr. 4 ar trebui să fie introdusă o dispoziție privind aplicarea generală a permeabilității între convenție și regulile tranzitorii.
(15) Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Consiliului de asociere ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,