Recitale
(1) Pentru a preciza perimetrul de consolidare prudențială a unui grup de firme de investiții, astfel cum este menționată la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2019/2033, este necesar să se stabilească, pe baza Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), legăturile pe baza cărora societățile prestatoare de servicii auxiliare, instituțiile financiare, firmele de investiții și agenții delegați având legătură cu o anumită firmă de investiții, societate de investiții holding sau societate financiară holding mixtă ar trebui incluși în perimetrul de consolidare prudențială.
(2) Pentru a asigura eficacitatea și neutralitatea supravegherii pe bază consolidată, este necesar să se stabilească criterii pe baza cărora autoritățile competente să determine, pentru toate grupurile de firme de investiții din întreaga Uniune, existența unor legături între întreprinderea-mamă și filiale.
(3) Pentru a ține seama de aceste legături în scopul supravegherii consolidate, societățile prestatoare de servicii auxiliare, instituțiile financiare, firmele de investiții și agenții delegați ar trebui să fie incluși în perimetrul de consolidare prudențială a întreprinderii-mamă din Uniune care îi controlează, exercită o influență dominantă asupra lor sau cu care există o conducere unificată sau legături orizontale.
(4) Pentru a respecta principiul proporționalității și, în special, pentru a ține seama de diversitatea în ceea ce privește dimensiunea întreprinderilor și amploarea operațiunilor acestora, o întreprindere-mamă din Uniune ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude întreprinderile mici din perimetrul de consolidare prudențială.
(5) În temeiul articolului 22 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2013/34/UE, perimetrul de consolidare prudențială a unui grup de firme de investiții include cazurile în care entitățile din grupul de firme de investiții au o bază comună de gestionare. Pentru a stabili dacă astfel de entități au o bază comună de gestionare, autoritățile competente ar trebui să dispună de dovezi concrete că există o coordonare efectivă a politicilor financiare și operaționale ale acestor entități.
(6) În temeiul articolului 22 alineatul (7) literele (a) și (b) din Directiva 2013/34/UE, perimetrul de consolidare prudențială a unui grup de firme de investiții include cazurile de legături orizontale între două entități care au legături, în care o entitate nu este o filială a celeilalte și, prin urmare, este imposibil să se determine dacă una dintre ele este o întreprindere-mamă din Uniune. În astfel de cazuri, autoritatea competentă sau, după caz, supraveghetorul grupului, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 15 din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului (3), ar trebui să stabilească entitatea care ar trebui să efectueze consolidarea și să își asume rolul de întreprindere-mamă din Uniune.
(7) Pentru a asigura aplicarea efectivă a cerințelor prudențiale la nivel consolidat, ar trebui să se aplice, ca regulă generală, consolidarea deplină a tuturor entităților incluse în perimetrul de consolidare prudențială. În cazul în care două întreprinderi au legături, astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE, ar trebui să se aplice consolidarea în conformitate cu articolul 22 alineatele (8) și (9) din Directiva 2013/34/UE („metoda de agregare”).
(8) Este necesar să se prevină utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea fondurilor proprii. Prin urmare, atunci când calculează cerința consolidată de capital minim permanent pentru un grup de firme de investiții, întreprinderile-mamă din Uniune ar trebui să adune cerințele individuale de capital minim permanent pentru fiecare firmă de investiții cu capitalul inițial al instituțiilor financiare care fac obiectul tipului respectiv de cerință de capital, în special societățile de administrare a activelor, instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică.
(9) Aplicarea cadrului contabil relevant nu evidențiază în toate cazurile cifrele consolidate privind cheltuielile. Prin urmare, pentru a stabili cerința consolidată pe baza cheltuielilor generale fixe în scopul consolidării prudențiale, o întreprindere-mamă din Uniune ar trebui să calculeze valoarea cheltuielilor de care grupul de firme de investiții are nevoie prin adunarea cheltuielilor întreprinderii-mamă din Uniune și ale entităților care fac obiectul consolidării prudențiale în cadrul grupului de firme de investiții și, în cazul în care nu au fost deja incluse în costurile firmelor de investiții, a costurilor agenților delegați.
(10) Modificările, inclusiv schimbarea modelelor de afaceri, sau fuziunile și achizițiile pot duce la variații semnificative în ceea ce privește cheltuielile generale fixe preconizate. Prin urmare, pentru determinarea cerințelor de fonduri proprii pe baza cheltuielilor generale fixe, este necesar să se stabilească praguri obiective ale cheltuielilor generale fixe preconizate.
(11) Pentru calcularea factorilor K consolidați, activitățile și serviciile care sunt incluse în anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) sau activitățile și serviciile asociate ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare, indiferent dacă activitățile și serviciile respective sunt desfășurate sau prestate de firmele de investiții sau de alte entități din grupul de firme de investiții. Prin urmare, în calcularea factorilor K consolidați este necesar să se includă activitățile și serviciile menționate la articolul 6 alineatul (3) litera (a) și la litera (b) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și la articolul 6 alineatul (4) litera (a) și litera (b) punctele (i), (ii) și (iii) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), desfășurate sau prestate de oricare dintre entitățile grupului de firme de investiții incluse în consolidare.
(12) În conformitate cu definiția „situației consolidate” de la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, instituțiile financiare fac parte din perimetrul de consolidare al unui grup de firme de investiții. Cu toate acestea, nu toate activitățile desfășurate de diferite instituții financiare contribuie la calcularea cerințelor consolidate pe baza factorilor K. Prin urmare, este necesar să se precizeze care activități ale instituțiilor financiare sunt relevante pentru factorii K specifici.
(13) Este necesar să se prevină dubla contabilizare a elementelor eligibile pentru calcularea fondurilor proprii. Prin urmare, serviciile și tranzacțiile intragrup ar trebui să fie excluse din calcularea anumitor cerințe consolidate pe baza factorilor K, în special pentru calcularea factorilor K „active protejate și administrate” (K-ASA), „ordine ale clienților tratate” (K-COH) și „flux zilnic de tranzacționare” (K-DTF).
(14) O firmă de investiții poate delega administrarea activelor unei alte entități care face parte din același grup de firme de investiții. Pentru a evita dubla contabilizare, este necesar să se precizeze modul în care activele respective ar trebui contabilizate în valoarea totală a activelor administrate atunci când se calculează factorul K consolidat „active administrate” (K-AUM).
(15) Fondurile clienților deținute de entitățile incluse în perimetrul de consolidare pot proveni din serviciile și activitățile menționate în anexa I la Directiva 2014/65/UE sau din alte servicii și activități pe care entitățile din grupul de firme de investiții le prestează în mod legal. Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că, la calcularea factorului K „fondurile clienților deținute” (CMH), nu sunt incluse fondurile clienților provenite din alte servicii și activități decât cele enumerate în anexa I la directiva respectivă. În acest context, „fondurile clienților deținute” (CMH) ale grupului de firme de investiții ar trebui să fie suma CMH ale tuturor entităților din grup incluse în consolidare, altele decât instituțiile de plată și societățile de administrare a activelor.
(16) Pentru a asigura proporționalitatea și pentru a evita dubla contabilizare, activitățile și serviciile intragrup luate în considerare la calcularea activelor administrate (K-AUM) ale unui grup de firme de investiții ar trebui excluse din calculul K-COH.
(17) Tranzacționarea în cont propriu și prestarea de servicii de subscriere sau de plasament prezintă același risc atunci când sunt efectuate de entități ale unui grup de firme de investiții incluse în consolidare, indiferent dacă aceste entități sunt firme de investiții sau instituții financiare. Din acest motiv, atunci când calculează factorul K consolidat „riscul de poziție netă” (K-NPR), întreprinderile-mamă din Uniune ar trebui să ia în considerare toate astfel de activități și servicii, având în vedere și articolul 325b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7), conform căruia folosirea pozițiilor dintr-o entitate a grupului pentru a compensa pozițiile dintr-o altă entitate a grupului este permisă numai în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniune a obținut aprobarea autorității competente relevante.
(18) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.
(19) Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8),