Recitale
(1) Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului (3) facilitează schimbul transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și, astfel, reduce impunitatea autorilor încălcărilor nerezidenți. Investigarea eficace la nivel transfrontalier a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și aplicarea eficace a sancțiunilor îmbunătățesc siguranța rutieră, deoarece încurajează conducătorii auto nerezidenți să comită mai puține încălcări ale normelor și să adopte un stil de condus mai puțin periculos.
(2) Cunoașterea de către cetățenii Uniunii a normelor de circulație legate de siguranța rutieră în vigoare și a sancțiunilor aplicabile în diferitele state membre și conștientizarea probabilității ridicate a unei sancțiuni inevitabile promovează siguranța rutieră, reducând numărul de încălcări ale normelor de circulație legate de siguranța rutieră și de pericole în traficul rutier.
(3) Experiența autorităților de aplicare a legii implicate în investigarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră a arătat că actualele prevederi ale Directivei (UE) 2015/413 nu facilitează investigarea eficace a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșite de conducătorii auto nerezidenți și nici aplicarea sancțiunilor financiare în măsura dorită. Acest lucru duce la o relativă impunitate a conducătorilor auto nerezidenți și are un efect negativ asupra siguranței rutiere în Uniune. În plus, drepturile fundamentale și cele procedurale ale conducătorilor auto nerezidenți nu sunt întotdeauna respectate în contextul investigărilor transfrontaliere, în special din cauza lipsei de transparență cu privire la stabilirea cuantumului sancțiunilor financiare și la căile de atac. Prin urmare, prezenta directivă urmărește să îmbunătățească eficacitatea investigării încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșite cu vehicule înmatriculate într-un alt stat membru decât statul membru în care a fost săvârșită încălcarea („statul membru în care s-a săvârșit încălcarea”). Acest lucru ar contribui la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a numărului de decese asociate tuturor modurilor de transport la un nivel apropiat de zero până în 2050 și ar consolida protecția drepturilor fundamentale și procedurale ale conducătorilor auto nerezidenți.
(4) În Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030 – Următorii pași către „Viziunea zero” din 19 iunie 2019, Comisia și-a reafirmat angajamentul față de obiectivul ambițios de a ajunge la aproape zero decese și zero vătămări grave pe drumurile din Uniune până în 2050 („Viziunea zero”), precum și față de obiectivul pe termen mediu de a reduce decesele și vătămările grave cu 50 % până în 2030, obiectiv stabilit inițial în Declarația de la Valletta privind siguranța rutieră adoptată la 29 martie 2017 de miniștrii transporturilor din statele membre ale Uniunii. Pentru a atinge aceste obiective, Comisia, în cadrul Comunicării sale din 9 decembrie 2020 intitulată „Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului”, și-a anunțat intenția de a revizui Directiva (UE) 2015/413.
(5) Domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/413 ar trebui să fie extins la alte încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, pentru a asigura tratamentul egal al conducătorilor auto. Având în vedere temeiul juridic pe baza căruia a fost adoptată Directiva (UE) 2015/413, și anume articolul 91 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), încălcările cu privire la care urmează să fie extins domeniul de aplicare al directivei menționate ar trebui să demonstreze o legătură directă cu siguranța rutieră, prin combaterea comportamentului periculos și nechibzuit care prezintă un risc major pentru utilizatorii drumurilor. Extinderea domeniului de aplicare al Directivei (UE) 2015/413 ar trebui să reflecte, de asemenea, progresul tehnic în ceea ce privește depistarea automatizată a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră.
(6) Încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră sunt clasificate în dreptul intern fie drept contravenții, fie drept infracțiuni. Prin urmare, în funcție de normele procedurale de drept intern aplicabile, astfel de încălcări ar putea da naștere unor proceduri inițiate de autoritățile administrative sau judiciare în fața instanțelor competente în materie administrativă sau penală. În majoritatea cazurilor, astfel de încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră sunt urmărite de statele membre în cursul procesării în masă, ceea ce, în cazurile în care identificarea exactă a conducătorului auto este obligatorie în temeiul legislației statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ca o condiție prealabilă pentru aplicarea sancțiunii relevante, împiedică aplicarea efectivă și/sau emiterea unui ordin european de anchetă. Condițiile pentru emiterea unui ordin european de anchetă prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) nu sunt îndeplinite în majoritatea cazurilor și, prin urmare, directiva respectivă nu poate fi aplicată, în special atunci când încălcările sunt calificate drept contravenții. În acest context, autoritățile naționale ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, pentru a putea identifica autorii încălcărilor cu gradul de certitudine necesar în temeiul dreptului lor intern, ar trebui să dispună de o procedură eficientă pentru a solicita asistență reciprocă din partea autorităților naționale competente ale statului membru în care este înmatriculat vehiculul cu care a fost săvârșită încălcarea (denumit în continuare „statul membru de înmatriculare”) sau ale statului membru de reședință al persoanei în cauză. Procedura respectivă ar trebui să se bazeze pe măsuri bine determinate, care să nu afecteze grav drepturile persoanelor în cauză. Totuși, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situațiilor în care, în cazuri individuale, se consideră că au fost îndeplinite condițiile pentru aplicarea Directivei 2014/41/UE, caz în care ar trebui să fie aplicate procedurile prevăzute de directiva respectivă de către acele state membre care au obligații în temeiul directivei respective. Ar trebui amintit că un cadru juridic specific al Uniunii reglementează cooperarea judiciară în materie penală, care se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare. Prin urmare, este necesar ca aplicarea Directivei (UE) 2015/413 astfel cum este modificată prin prezenta directivă să nu submineze drepturile și obligațiile statelor membre care decurg din alte dispoziții din dreptul Uniunii în materie penală aplicabile, în special cele prevăzute în Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului (5) în ceea ce privește recunoașterea reciprocă a sancțiunilor financiare și în Directiva 2014/41/UE în ceea ce privește procedurile pentru strângerea de probe, și în articolul 5 din Convenția elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene (6) în ceea ce privește procedurile de trimitere și de comunicare a actelor de procedură. În plus, normele procedurale penale prin care se solicită garanții specifice pentru persoanele în cauză și garanțiile procedurale pentru persoanele suspectate și acuzate consacrate în Directivele 2010/64/UE (7), 2012/13/UE (8), 2013/48/UE (9), (UE) 2016/343 (10), (UE) 2016/800 (11) și (UE) 2016/1919 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului nu ar trebui nici ele să fie afectate de punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/413.
(7) Ar trebui să fie stabilite responsabilitățile și competențele care revin punctelor naționale de contact, pentru a se asigura că acestea cooperează fără probleme cu toate autoritățile competente implicate în investigarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și care intră sub incidența Directivei (UE) 2015/413 astfel cum este modificată prin prezenta directivă. Punctele naționale de contact ar trebui să fie întotdeauna la dispoziția acestor autorități competente și să răspundă cererilor acestora fără întârzieri nejustificate. Acest lucru ar trebui să se întâmple indiferent de natura încălcării sau de statutul juridic al autorității competente și, mai ales, indiferent dacă autoritatea competentă are competență națională sau subnațională sau locală.
(8) Elementele de bază ale sistemului de schimb transfrontalier de informații instituit prin Directiva (UE) 2015/413 s-au dovedit eficiente. Totuși, sunt necesare îmbunătățiri și ajustări suplimentare pentru a remedia problemele care rezultă din lipsa datelor sau din disponibilitatea unor date eronate sau inexacte. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se impună obligații suplimentare în ceea ce privește necesitatea de a menține disponibilitatea și actualitatea anumitor date din bazele de date relevante, pentru a spori eficacitatea schimbului de informații.
(9) O serie de state membre se confruntă în prezent cu fenomenul unor încălcări grave ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșite cu autoturisme închiriate în alte state membre. Conducătorii auto ai unor astfel de autoturisme închiriate care săvârșesc o încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră rămân nepedepsiți deoarece pot exploata diferențele dintre normele statelor membre, precum și deficiențele în ceea ce privește schimbul de informații și asistența reciprocă.
(10) Punctului național de contact al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui să i se permită să efectueze căutări automatizate în registrele vehiculelor, pentru a extrage date privind utilizatorii finali ai vehiculelor, în cazul în care sunt deja disponibile astfel de informații. În plus, ar trebui să fie stabilită o perioadă de păstrare a datelor referitoare la identitatea deținătorilor, a proprietarilor și a utilizatorilor finali anteriori ai vehiculelor, astfel încât autoritățile să dispună de informațiile adecvate necesare investigării.
(11) Este posibil ca persoana în cauză să nu cunoască sistemul juridic al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea și nici să vorbească limba sau limbile oficiale ale acestuia; prin urmare, ar trebui ca drepturile fundamentale și cele procedurale ale persoanelor în cauză să fie mai bine protejate. Pentru realizarea respectivului obiectiv, ar trebui să fie stabilite cerințe minime obligatorii privind conținutul avizului de încălcare a normelor de circulație, iar actualul model de scrisoare de informare, care conține numai informații de bază, astfel cum este prevăzut în anexa II la Directiva (UE) 2015/413, nu ar trebui să mai fie utilizat.
(12) Avizul de încălcare a normelor de circulație ar trebui, ca o cerință minimă, să fie redactat astfel încât să poată fi înțeles de persoanele care nu au pregătire juridică și să conțină informații detaliate privind încadrarea juridică și consecințele juridice ale încălcării normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, în special ținând seama de faptul că sancțiunile pentru încălcările care intră sub incidența Directivei (UE) 2015/413 astfel cum a este modificată prin prezenta directivă pot fi de natură nepecuniară, cum este cazul limitărilor dreptului de a conduce al autorului încălcării. Ar trebui să fie avut în vedere și dreptul la apărare, prin furnizarea de informații detaliate privind locul, momentul și modalitatea de exercitare a drepturilor respective în statul membru în care s-a săvârșit încălcarea. În această privință, nerezidenților ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a introduce o cale de atac, de exemplu un recurs. După caz, ar trebui să fie inclusă și o descriere a procedurilor efectuate în lipsă, deoarece este posibil ca persoana în cauză să nu intenționeze să revină în statul membru în care s-a săvârșit încălcarea pentru a lua parte la proceduri. De asemenea, opțiunile de plată și modalitățile de diminuare a cuantumului sancțiunilor ar trebui să fie comunicate într-un mod ușor de înțeles, pentru a stimula cooperarea voluntară. În sfârșit, având în vedere că avizul de încălcare a normelor de circulație ar trebui să fie primul document pe care îl primește persoana în cauză, acesta ar trebui să conțină informațiile prevăzute la articolul 13 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (13), printre care, în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (d) din directiva respectivă, ar trebui să fie incluse informații privind sursa datelor cu caracter personal, precum și informațiile prevăzute la articolele 13 și 14 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14). Informațiile respective ar trebui să fie precizate în avizul de încălcare a normelor de circulație fie direct, fie printr-o trimitere la locul în care sunt disponibile. Statele membre trebuie să îi ajute pe utilizatorii drumurilor să verifice autenticitatea avizelor de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare. În acest scop, statele membre trebuie să își comunice reciproc și să transmită Comisiei, prin mijloace securizate, modelele avizelor de încălcare a normelor de circulație și modelele documentelor ulterioare emise de autoritățile lor competente și care se utilizează în cazuri transfrontaliere. Statele membre trebuie, de asemenea, să se informeze reciproc cu privire la autoritățile competente care au dreptul de a emite avizele de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare.
(13) Atunci când un conducător auto nerezident este verificat la fața locului în cadrul unui control în trafic, iar acțiunea respectivă conduce la inițierea unor proceduri ulterioare legate de o încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, ar trebui să fie trimis conducătorului auto nerezident un aviz de încălcare a normelor de circulație. În cazul controalelor la fața locului în legătură cu o încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșită de conducătorul auto nerezident și în cazul în care autoritatea competentă a aplicat sancțiunea legată de încălcarea săvârșită determinând conducătorul auto nerezident să plătească amenda la fața locului, acestuia ar trebui să i se pună la dispoziție, la fața locului, numai anumite elemente esențiale ale unui aviz de încălcare a normelor de circulație.
(14) Pentru a se asigura faptul că persoana în cauză este cea care primește efectiv avizul de încălcare a normelor de circulație și eventualele documente ulterioare și pentru a se evita implicarea eronată a unor terți care nu sunt vizați, prezenta directivă ar trebui să prevadă norme privind notificarea avizului privind încălcarea normelor de circulație și a documentelor ulterioare.
(15) Atât avizul de încălcare a normelor de circulație, cât și toate documentele ulterioare esențiale ar trebui să fie comunicate în limba documentului de înmatriculare a vehiculului. În cazurile în care avizul de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare sunt comunicate într-o limbă pe care persoana în cauză nu o înțelege, persoanei în cauză respective ar trebui să i se permită să solicite recepționarea documentelor ulterioare într-o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii, la alegere, diferită de limba documentului de înmatriculare a vehiculului. Autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui să dea curs acestei solicitări.
(16) Ar trebui să aibă loc un control juridic efectiv în cazul în care autoritățile competente ale statului membru în care s-a săvârșit încălcarea nu respectă standardele lingvistice, normele privind notificarea documentelor prevăzute în prezenta directivă și dreptul lor intern.
(17) În cazurile în care persoana în cauză nu poate fi identificată, pe baza informațiilor obținute din registrul vehiculelor, cu gradul de certitudine impus de dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, statele membre ar trebui să coopereze pentru a stabili identitatea persoanei în cauză. În acest scop, ar trebui să fie introdusă o procedură de asistență reciprocă care să vizeze identificarea persoanei în cauză, fie printr-o cerere de confirmare, pe baza informațiilor deținute deja de autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, fie printr-o cerere de efectuare a unei anchete specifice de către autoritatea competentă relevantă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință.
(18) Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să utilizeze un formular electronic standard de cerere de asistență reciprocă și de răspuns la aceasta, în scopul de a furniza informațiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea, necesare în scopul identificării persoanei în cauză. Statele membre ar trebui să utilizeze punctele lor naționale de contact pentru a permite un transfer extrem de securizat și eficient atât al cererilor de asistență reciprocă transmise, cât și al răspunsurilor recepționate la acestea. Informațiile solicitate ar trebui să fie colectate fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termenele menționate în prezenta directivă. Atunci când colectează informațiile și răspunde la cererea de asistență, statul membru de înregistrare sau statul membru de reședință care a primit cererea ține seama atât de necesitatea ca persoana în cauză să fie notificată în timp util, cât și de necesitatea ca statul membru în care s-a săvârșit încălcarea care a formulat cererea să poată lua măsurile necesare în timp util, în special ținând seama de termenele de prescripție prevăzute în dreptul intern al statului membru în care s-a săvârșit încălcarea.
(19) Motivele pentru care autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință poate să refuze acordarea de asistență reciprocă pentru identificarea persoanei în cauză ar trebui să fie precizate. În special, ar trebui să fie introduse garanții în scopul de a se evita dezvăluirea identității persoanelor protejate, cum ar fi martorii protejați, atunci când se acordă asistență reciprocă.
(20) Statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze aceleași proceduri naționale pe care le-ar fi utilizat în cazul în care încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră ar fi fost săvârșită de unul dintre rezidenții lor, pentru a identifica persoana în cauză care nu este rezidentul lor. Ar trebui să fie consolidată securitatea juridică în ceea ce privește aplicabilitatea măsurilor specifice luate în cadrul procedurilor respective, și anume în ceea ce privește documentele care presupun confirmarea sau infirmarea săvârșirii încălcării sau care impun persoanelor în cauză obligația de a coopera la identificarea persoanei răspunzătoare. Întrucât măsurile respective ar trebui să aibă aceleași efecte juridice asupra persoanelor în cauză ca în cazurile interne, ar trebui ca persoanele respective să beneficieze și de aceleași standarde în ceea ce privește drepturile fundamentale și procedurale.
(21) În cazul în care dreptul Uniunii sau dreptul intern prevede în mod explicit accesul la informații din alte baze de date, naționale sau ale Uniunii, în scopurile Directivei (UE) 2015/413 sau posibilitatea de a face schimb de astfel de informații, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a face schimb de informații prin utilizarea bazelor de date respective, respectând totodată drepturile fundamentale ale persoanelor nerezidente în cauză.
(22) În cazul în care nu este posibilă comunicarea documentelor prin poștă, prin trimitere recomandată, prin scrisoare recomandată sau prin mijloace electronice de aceeași valoare, autoritatea competentă a statului membru în care s-a săvârșit încălcarea ar trebui să poată recurge la autoritatea competentă a statului membru de înmatriculare sau a statului membru de reședință pentru a notifica persoanei în cauză documentele și comunicările în conformitate cu propriul lor drept intern care reglementează notificarea documentelor. Statele membre ar trebui să recurgă la punctele lor naționale de contact pentru a permite un transfer securizat și eficient atât al cererii trimise privind comunicarea unor acte de procedură, cât și al răspunsului primit la aceasta.
(23) Trebuie să fie pus accentul pe existența unei probleme importante legate de nesancționarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșite de nerezidenți și că modificarea articolului 1 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului prin care se stabilește definiția unei decizii ar putea să nu fie suficientă pentru a soluționa în mod eficace această problemă.
(24) Întrucât Decizia-cadru 2005/214/JAI nu este adaptată pentru procesarea în masă a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră care atrag sancțiuni pecuniare mici, adesea calificate drept contravenții, și pentru a asigura tratamentul egal al conducătorilor auto rezidenți și nerezidenți, prin prezenta directivă ar trebui să fie stabilite dispoziții specifice pentru a acorda statelor membre posibilitatea de a executa la nivel transfrontalier deciziile administrative privind amenzile rutiere și de a acorda asistență reciprocă în vederea executării respective. Acest lucru nu împiedică aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI.
(25) Revine Comisiei, în cooperare cu statele membre, să efectueze o revizuire a soluțiilor pentru accesul transfrontalier electronic la registrele cu încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră gestionate de autoritățile naționale, în vederea evaluării modalităților de îmbunătățire a accesului cetățenilor la avizele de încălcare a normelor de circulație și la documentele ulterioare adresate acestora.
(26) Cererea de divulgare a datelor privind înmatricularea vehiculelor și schimbul de elemente de date în cazurile transfrontaliere ar trebui să fie efectuate prin intermediul unui sistem electronic unic. Din acest motiv, pe baza cadrului tehnic deja existent, căutarea automatizată a datelor privind înmatricularea vehiculelor în temeiul Directivei (UE) 2015/413 ar trebui să fie efectuată numai prin utilizarea aplicației informatice extrem de securizate a Sistemului de informații european privind vehiculele și permisele de conducere (EUCARIS) și a versiunilor modificate ale aplicației informatice respective. Această aplicație informatică ar trebui să permită statelor membre să realizeze un schimb rapid, eficient din punctul de vedere al costurilor, securizat și fiabil de date specifice privind înmatricularea vehiculelor, sporind astfel eficiența investigării încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră. Statele membre nu ar trebui să facă schimb de informații prin alte mijloace, care ar fi mai puțin eficiente din punctul de vedere al costurilor și ar putea să nu asigure protecția datelor transmise. În cadrul procesului de schimb de date privind înmatricularea vehiculelor, autoritățile competente s-ar putea confrunta cu cereri anormale care ar putea conduce la suspiciuni de utilizare abuzivă a procesului de schimb de informații și ar putea necesita luarea de măsuri adecvate de către autoritățile competente. Astfel de cereri anormale ar putea fi, în special, cereri neobișnuite ca frecvență sau conținut, cereri bruște sau care vizează numai anumite încălcări. Statele membre ar trebui să utilizeze EUCARIS în mod specific pentru căutări automatizate ale datelor privind înmatricularea vehiculelor și pentru acordarea de asistență reciprocă în identificarea persoanei în cauză, de asistență reciprocă în notificarea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare, precum și de asistență reciprocă în cadrul activităților de aplicare a legii.
(27) Pentru a preveni practicile abuzive survenite în timpul punerii în aplicare a Directivei (UE) 2015/413 și pentru a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor vizați de procedurile transfrontaliere instituite prin directiva respectivă astfel cum este modificată prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile lor competente și punctele lor naționale de contact responsabile cu punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/413 astfel cum este modificată prin prezenta directivă respectă pe deplin obligațiile care le revin, fără a împuternici entitățile juridice private sau gestionate în regim privat să desfășoare activitățile legate de punerea în aplicare a prezentei directive. În special, dreptul la protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor în cauză, dreptul la bună administrare, dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, dreptul la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și buna funcționare a mecanismului de schimb transfrontalier de informații instituit prin Directiva (UE) 2015/413 impun faptul că numai autoritățile naționale competente desemnate și punctele naționale de contact desemnate pot iniția, desfășura și asigura respectarea procedurilor legate de încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră. Acest lucru nu aduce atingere posibilității ca autoritățile competente să se bazeze pe serviciile de asistență tehnică furnizate de entități juridice private sau gestionate în regim privat, cum ar fi serviciile poștale, construirea sau întreținerea radarelor și analiza consumului de droguri sau de alcool de către laboratoarele private. O perioadă de tranziție de doi ani ar permite statelor membre care au recurs la entități juridice private sau gestionate în regim privat în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive să se asigure că autoritățile lor competente sunt pe deplin operaționale și sunt în măsură să gestioneze procedurile referitoare la schimbul transfrontalier cu respectarea deplină a normelor prevăzute în Directiva (UE) 2015/413 astfel cum este modificată prin prezenta directivă.
(28) Sfera de cuprindere a informațiilor pe care statele membre le raportează Comisiei ar trebui să fie extinsă pentru a include elemente strâns legate de obiectivul de îmbunătățire a siguranței rutiere și informații privind numărul de încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșite de conducătorii auto ai vehiculelor înmatriculate într-o țară terță și detectate de o autoritate competentă a unui stat membru. Scopul acestei extinderi este de a permite Comisiei să analizeze situația actuală din statele membre și să propună inițiative pe o bază faptică solidă. Pentru a compensa sarcina administrativă suplimentară suportată de autoritățile statelor membre și pentru a alinia raportarea la calendarul de evaluare al Comisiei, perioada de raportare ar trebui să fie prelungită. Ar trebui să fie acordată o perioadă de tranziție, astfel încât perioada de raportare de doi ani în curs să se poată încheia fără sincope.
(29) Pentru a atinge obiectivele prezentate în Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030 – Următorii pași către „Viziunea zero”, ar putea fi luat în considerare modul de abordare a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră săvârșite de conducătorii auto ai vehiculelor înmatriculate în țări terțe. În acest scop, trebuie să fie explorate diferite mijloace de îmbunătățire a cooperării și a schimbului de informații între statele membre și țările terțe cu privire la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, cu condiția ca persoanele în cauză să beneficieze de o protecție echivalentă și ca normele privind transferul de date cu caracter personal către țări terțe să fie respectate. De asemenea, este necesar să se exploreze soluții digitale specifice. Acest lucru nu ar aduce atingere dreptului statelor membre de a încheia acorduri bilaterale sau multilaterale cu țări terțe privind cooperarea în ceea ce privește sancționarea încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră.
(30) Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să încheia acorduri bilaterale sau multilaterale și să aplice astfel de acorduri între ele, în măsura în care astfel de acorduri ar depăși procedurile prevăzute în prezenta directivă și ar contribui la simplificarea sau la facilitarea acestora.
(31) Întrucât datele referitoare la identificarea persoanei în cauză reprezintă date cu caracter personal în sensul Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei (UE) 2016/680, iar cadrul juridic al Uniunii privind prelucrarea datelor cu caracter personal a fost modificat în mod semnificativ de la adoptarea Directivei (UE) 2015/413, dispozițiile privind prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să fie aliniate la noul cadru juridic.
(32) În temeiul articolului 62 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/680, Comisia a revizuit celelalte acte juridice adoptate de Uniune care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopurile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din directiva menționată, pentru a evalua necesitatea de a alinia actele respective la directiva respectivă și de a prezenta, după caz, propunerile necesare de modificare a actelor respective pentru a asigura o abordare uniformă privind protecția datelor cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate. Respectiva revizuire prezentată în Comunicarea Comisiei din 24 iunie 2020 intitulată „Calea de urmat pentru alinierea acquis-ului din fostul al treilea pilon la normele privind protecția datelor” a condus la identificarea Directivei (UE) 2015/413 ca fiind unul dintre actele care au trebuit să fie modificate. Prin urmare, ar trebui să se clarifice în prezenta directivă că prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să respecte și Directiva (UE) 2016/680 în cazul în care prelucrarea se încadrează în domeniul de aplicare material și personal al acesteia.
(33) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul Directivei (UE) 2015/413 ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679, Directiva (UE) 2016/680 și Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (15), în cazul în care prelucrarea se încadrează în domeniul de aplicare material și personal al fiecăruia dintre aceste acte.
(34) Temeiul juridic al activităților de prelucrare necesare pentru a stabili identitatea persoanei în cauză și pentru a comunica avizul de încălcare a normelor de circulație și documentele ulterioare persoanei în cauză este prevăzut în Directiva (UE) 2015/413, cu respectarea articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) și, după caz, a articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/679 și a articolului 8 din Directiva (UE) 2016/680. În conformitate cu aceleași norme, prezenta directivă stabilește temeiul juridic al obligației statelor membre de a prelucra date cu caracter personal în scopul acordării de asistență reciprocă pentru identificarea persoanelor în cauză.
(35) În unele state membre, datele cu caracter personal ale persoanelor nerezidente în cauză sunt stocate într-o rețea de servere (denumită în continuare „cloud”). Fără a aduce atingere normelor privind încălcarea securității datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Directiva (UE) 2016/680 și normelor privind incidentele de securitate și de încălcare a securității datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului (16), statele membre ar trebui să se asigure că se informează reciproc cu privire la incidentele de securitate cibernetică care privesc datele respective.
(36) Comisia ar trebui să ofere sprijin financiar proporționat pentru inițiativele care îmbunătățesc cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește asigurarea respectării normelor de circulație legate de siguranța rutieră în Uniune. Acest sprijin poate fi oferit și pentru campanii de informare în întreaga Uniune cu privire la diferențele existente în dreptul intern, cu un accent deosebit pe țările învecinate.
(37) Ar trebui să fie creat un portal online (denumit în continuare „portalul CBE”) care să ofere utilizatorilor drumurilor din Uniune informații cuprinzătoare cu privire la normele de circulație legate de siguranța rutieră în vigoare în statele membre. Astfel de informații trebuie să fie inteligibile și accesibile. Acestea ar trebui să includă informații privind căile de atac, drepturile acordate persoanelor vizate în temeiul Directivei (UE) 2015/413 astfel cum este modificată prin prezenta directivă, inclusiv opțiunile lingvistice, informații privind normele de protecție a datelor și sancțiunile aplicabile, inclusiv, după caz, repercusiunile nefinanciare aplicabile, precum și sistemele și mijloacele disponibile pentru plata amenzilor aplicate pentru încălcarea normelor de circulație care afectează siguranța rutieră. Repercusiunile nefinanciare se referă la sistemele de puncte de penalizare sau la faptul că, atunci când este săvârșită o anumită încălcare a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, aceasta poate conduce la decăderea din dreptul de a conduce prin retragerea temporară sau permanentă a permisului de conducere al persoanei în cauză.
(38) Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că veniturile generate de sancțiunile financiare pentru încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, aplicate în temeiul Directivei (UE) 2015/413 astfel cum este modificată prin prezenta directivă, sunt utilizate pentru a spori siguranța rutieră și pentru a asigura transparența măsurilor de siguranță rutieră.
(39) Pentru a lua în considerare progresele tehnice relevante sau modificările aduse actelor juridice relevante ale Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea anexei la prezenta directivă prin modificarea acesteia. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (17). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(40) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/413, ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare pentru a stabili procedurile, conținutul și specificațiile tehnice, inclusiv măsurile de securitate cibernetică, pentru căutările automatizate care urmează să fie efectuate în contextul investigării încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, conținutul formularului electronic standard al cererii și mijloacele de transmitere a informațiilor referitoare la cererea de asistență reciprocă pentru identificarea persoanei în cauză, conținutul formularelor electronice prin care se solicită asistență reciprocă pentru notificarea avizului de încălcare a normelor de circulație și a documentelor ulterioare, precum și modalitățile de utilizare și întreținere a portalului CBE. Soluțiile tehnice ar trebui să fie armonizate cu Cadrul european de interoperabilitate și cu soluțiile relevante privind „Europa interoperabilă” menționate în Regulamentul (UE) 2024/903 al Parlamentului European și al Consiliului (18). Competențele de executare ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Totuși, până când actele de punere în aplicare adoptate de Comisie devin aplicabile, ar trebui să se aplice măsuri tranzitorii pentru schimbul automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor pe baza sistemului electronic existent, pentru a garanta un schimb de date fluid.
(41) Statele membre trebuie să se asigure că există mecanisme adecvate și eficace pentru aplicarea sau perceperea sancțiunilor financiare.
(42) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție a tuturor utilizatorilor drumurilor din Uniune și a aplicării unui tratament egal persoanelor în cauză prin raționalizarea procedurilor de asistență reciprocă între statele membre în cadrul investigării transfrontaliere a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și prin consolidarea protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză nerezidente în cazul în care încălcările respective sunt săvârșite cu un vehicul înmatriculat într-un stat membru diferit de statul membru în care a avut loc încălcarea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele prezentei directive, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(43) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 24 aprilie 2023.
(44) Prin urmare, Directiva (UE) 2015/413 ar trebui să fie modificată în consecință,