Recitale
(1) Deschiderea, cooperarea internațională și libertatea academică se află în centrul cercetării și inovării de talie mondială. Cu toate acestea, având în vedere tensiunile internaționale tot mai mari și însemnătatea geopolitică crescândă a cercetării și inovării, cercetătorii și cadrele universitare din Uniune sunt din ce în ce mai expuși la riscuri în ceea ce privește securitatea cercetării atunci când cooperează la nivel internațional, ceea ce face ca cercetarea și inovarea europeană să se confrunte cu influențe răuvoitoare și să facă obiectul unor utilizări abuzive care afectează securitatea Uniunii sau încalcă valorile și drepturile fundamentale ale Uniunii, astfel cum sunt definite în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). Prin urmare, este esențial ca sectorul de cercetare și inovare al Uniunii să fie sprijinit și înzestrat cu mijloacele necesare pentru a face față acestor riscuri. Sunt necesare măsuri de protecție precise și proporționale pentru a menține o cooperare internațională deschisă și sigură.
(2) Contextul geopolitic în schimbare necesită de urgență un răspuns comun din partea tuturor statelor membre și a Comisiei pentru a consolida și a exploata potențialul de cercetare și inovare în întreaga Uniune. Numai prin eforturi colective se poate asigura consolidarea securității cercetării. Acest context necesită și o reechilibrare a cooperării internaționale în domeniul cercetării și inovării în lumina intereselor, principiilor și valorilor Uniunii pentru a dezvolta și a proteja autonomia strategică a Uniunii, menținând în același timp o economie deschisă (1) și urmărindu-se să se asigure condiții de concurență echitabile și o deschidere reciprocă echilibrată.
(3) Știința deschisă asigură faptul că cercetarea științifică devine cât mai accesibilă posibil în beneficiul științei, al economiei și al societății în ansamblu. Cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării este vitală pentru a găsi soluții la provocările mondiale presante, în beneficiul societăților noastre, și stimulează excelența științifică, iar mobilitatea internațională a talentelor din domeniul cercetării îmbogățește lucrările științifice și este esențială pentru impulsionarea inovării și realizarea de progrese științifice. Libertatea academică înseamnă că cercetătorii sunt liberi să își desfășoare activitatea de cercetare și să aleagă metodele de cercetare, precum și partenerii lor de cercetare din întreaga lume, fără a neglija faptul că libertatea academică presupune o responsabilitate academică.
(4) Intensificarea concurenței strategice și revenirea la politica de putere conduc la relații internaționale din ce în ce mai tranzacționale. Această schimbare a generat amenințări diverse, imprevizibile și, adesea, hibride (2). Având în vedere rolul esențial al cunoștințelor și tehnologiilor critice pentru întâietatea în domeniul politic, economic, militar și al informațiilor, unii dintre concurenții Uniunii își dezvoltă tot mai mult capacitățile în acest sens sau desfășoară în mod activ strategii de fuziune între planul civil și cel militar.
(5) Amenințările hibride pot afecta toate sectoarele relevante; cu toate acestea, date fiind caracteristicile sale de deschidere, de libertate academică, de autonomie instituțională și de colaborare pe plan mondial, sectorul cercetării și inovării este deosebit de vulnerabil. Cercetătorii și inovatorii din Uniune pot fi vizați pentru a se obține cunoștințe și tehnologii de ultimă generație, uneori prin utilizarea unor metode înșelătoare și disimulate sau pur și simplu prin furt ori coerciție, dar cel mai adesea prin exploatarea cooperării academice internaționale realizată, în aparență, cu bună credință. Pe lângă faptul că periclitează securitatea și bunăstarea, amenințările hibride ar putea afecta libertatea academică și integritatea în cercetare în Uniune.
(6) Așadar, sectorul cercetării și inovării se află într-un context internațional din ce în ce mai dificil în ceea ce privește colaborările, marcat de riscul de transfer nedorit al unor cunoștințe și tehnologii critice către țări terțe, ce ar putea fi folosite pentru a consolida capabilitățile militare și serviciile de informații ale țărilor respective, afectând astfel securitatea Uniunii și a statelor sale membre, ori în scopuri ce încalcă valorile și drepturile fundamentale ale Uniunii. Chiar dacă nu sunt întotdeauna ilegale, aceste colaborări pot pune probleme semnificative în ceea ce privește securitatea și etica.
(7) În conformitate cu autonomia instituțională și libertatea academică, organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile de finanțare a cercetării sunt principalele responsabile de dezvoltarea și gestionarea cooperării lor internaționale. Autoritățile publice de la toate nivelurile ar trebui să ia în calcul posibilitatea de a le oferi asistență și sprijin, furnizându-le mijloacele de a lua decizii în cunoștință de cauză și de a gestiona riscurile ce pot decurge pentru securitatea cercetării.
(8) În mai multe state membre și la nivelul Uniunii au avut loc în ultimii ani dezbateri privind consolidarea securității cercetării și s-au luat mai multe inițiative: — în mai 2021, Comisia a publicat comunicarea sa privind Abordarea globală a cercetării și inovării, schițând o nouă Strategie europeană privind politica internațională în domeniul cercetării și inovării. Consiliul a răspuns în septembrie 2021 prin adoptarea unor concluzii ale Consiliului care subliniază angajamentul Uniunii și al statelor membre de a consolida măsurile de combatere a ingerințelor străine; — au fost introduse mai multe garanții în programul-cadru al Uniunii pentru cercetare și inovare 2021–2027, Orizont Europa, transpunând în practică responsabilitatea distinctă a Uniunii, care se numără printre cei mai mari finanțatori ai cercetării din Europa; — în noiembrie 2021, Consiliul a adoptat agenda de politici privind Spațiul european de cercetare (SEC) 2022-2024, ca parte a concluziilor sale privind viitoarea guvernanță a SEC, în care combaterea ingerințelor străine este inclusă în una dintre acțiunile sale prioritare; — în ianuarie 2022, ca urmare a angajamentelor sale care decurg atât din Abordarea globală, cât și din agenda de politici privind SEC, Comisia a publicat documentul de lucru al serviciilor sale privind combaterea ingerințelor străine în cercetare și inovare. În plus, pentru a facilita învățarea inter pares în rândul statelor membre, pe parcursul anului 2023 a avut loc un exercițiu de învățare reciprocă; — la 9 martie 2022, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la „ingerințele externe în toate procesele democratice din cadrul Uniunii, inclusiv dezinformarea”, în care solicită consolidarea libertății academice, îmbunătățirea transparenței finanțărilor din străinătate, precum și cartografierea și monitorizarea ingerințelor străine în sfera culturală, academică și religioasă; — în aprilie 2022, Consiliul a adoptat concluzii privind o strategie europeană de capacitare a instituțiilor de învățământ superior pentru viitorul Europei, în care se subliniază că o cooperare aprofundată în cadrul Uniunii poate fi benefică pentru sprijinirea instituțiilor de învățământ superior și pentru dotarea cercetătorilor, a formatorilor, a studenților și a personalului cu instrumentele necesare pentru a face față provocărilor unei colaborări globale echitabile, cum ar fi inechitatea, ingerințele străine și obstacolele în calea științei deschise. De asemenea, Consiliul a subliniat necesitatea de a se promova o înțelegere în cunoștință de cauză și independentă a omologilor lor din țările terțe; — la 10 iunie 2022, Consiliul a adoptat concluzii privind principii și valori pentru cooperarea internațională în cercetare și inovare, în care subliniază importanța gestionării riscurilor și a securității și invită Comisia și statele membre să dezvolte în continuare bunele practici; — dintr-o perspectivă mai largă asupra securității și apărării, se desfășoară în prezent, în cadrul Strategiei Uniunii privind uniunea securității (3) și al Busolei strategice pentru securitate și apărare, activități care vizează o evaluare comună a amenințărilor și a provocărilor și o mai mare coerență a acțiunilor în domeniul securității și apărării, inclusiv prin setul de instrumente al Uniunii pentru contracararea amenințărilor hibride, ce reunește diferite instrumente ce au drept scop depistarea și combaterea amenințărilor hibride; — în domeniul normelor Uniunii privind controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare, Regulamentul (UE) 2021/821 al Parlamentului European și al Consiliului (4) are o importanță deosebită pentru securitatea cercetării. Pentru a ajuta organizațiile din domeniul cercetării, Comisia a publicat, în septembrie 2021, o recomandare privind programele de conformitate referitoare la cercetarea care implică produse cu dublă utilizare (5).
(9) Comisia și Înaltul Reprezentant au adoptat o comunicare comună privind Strategia europeană pentru securitate economică (6), menită să asigure că Uniunea continuă să beneficieze de deschidere economică, reducând în același timp la minimum riscurile pentru securitatea sa economică. Strategia propune o abordare bazată pe trei piloni: promovarea bazei economice și a competitivității Uniunii, protejarea împotriva riscurilor și crearea de parteneriate cu un număr cât mai mare posibil de țări pentru a aborda preocupări și interese comune. În cadrul fiecăruia dintre piloni, cercetarea și inovarea joacă un rol esențial.
(10) Ca urmare a acestei comunicări comune, domeniile tehnologice critice pentru securitatea economică a Uniunii în vederea unei evaluări suplimentare a riscurilor împreună cu statele membre au fost identificate în Recomandarea (UE) 2023/2113 a Comisiei (7). Evaluările riscurilor au fost deja lansate cu prioritate în patru dintre cele 10 domenii tehnologice critice identificate și anume: semiconductorii avansați, inteligența artificială, cuantica și biotehnologiile. Rezultatul evaluărilor riscurilor, odată finalizate, ar putea sta la baza altor măsuri potențiale de punere în aplicare a Strategiei europene pentru securitate economică, inclusiv a măsurilor de consolidare a securității cercetării.
(11) În Comunicarea comună privind Strategia europeană pentru securitate economică, Comisia a mai anunțat că va propune măsuri de consolidare a securității cercetării prin asigurarea utilizării instrumentelor existente și prin identificarea și abordarea eventualelor lacune rămase, menținând în același timp deschiderea ecosistemului de cercetare și inovare. Prezenta recomandare face parte dintr-un pachet publicat de Comisie în ianuarie 2024, în continuarea comunicării comune.
(12) În ceea ce privește identificarea lacunelor menționate la punctul anterior, discuțiile cu statele membre și cu organizațiile părților interesate demonstrează că factorii de decizie și toate celelalte părți implicate au nevoie urgentă de o mai mare claritate conceptuală, de o înțelegere comună a aspectelor în cauză, precum și a ceea ce constituie un răspuns politic atât proporțional, cât și eficace.
(13) Tot mai multe state membre au elaborat sau elaborează în prezent politici menite să consolideze securitatea cercetării. Eforturile respective contribuie, în general, la sensibilizare și la creșterea rezilienței, însă, pentru ca ele să fie cu adevărat eficace, ar trebui ca dezvoltarea și implementarea garanțiilor să se aplice în mod consecvent la toate nivelurile, inclusiv la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivel regional, precum și la nivelul organizațiilor care desfășoară activități de cercetare și al organizațiilor de finanțare a cercetării. Prin urmare, este nevoie de o coordonare la nivelul Uniunii și de sprijin din partea Comisiei pentru consolidarea capacităților și schimbul de practici, cu scopul de a proteja integritatea SEC, respectând totodată competențele statelor membre de a merge mai departe, de exemplu prin elaborarea unor cadre de reglementare.
(14) Este important ca amenințările hibride care afectează ecosistemul de cercetare și inovare să fie evaluate din punct de vedere structural, sporind gradul de conștientizare a situației în rândul factorilor de decizie, pe baza Capacității unice de analiză a informațiilor, și mai ales a celulei de fuziune împotriva amenințărilor hibride, și ținând seama de activitatea Centrului european de excelență pentru contracararea amenințărilor hibride, precum și a Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică și a Centrului european de combatere a criminalității informatice, înființat de Europol, în ceea ce privește amenințările la adresa securității cibernetice.
(15) Având în vedere că o parte semnificativă a cercetării și inovării are loc în sectorul privat, ar trebui să se sublinieze că, deși riscurile la care sunt expuse întreprinderile pot fi similare, caracteristicile, nevoile și capacitățile acestora sunt diferite de cele ale organizațiilor care desfășoară activități de cercetare.
(16) Ar trebui să se acorde atenția cuvenită experienței în materie de politici a statelor membre și a principalilor parteneri internaționali, subliniindu-se în același timp că ar trebui să se formuleze o abordare care să corespundă contextului european unic. De exemplu, se face schimb de bune practici în cadrul dialogului multilateral privind principiile și valorile pentru cooperarea internațională în cercetare și inovare, ca parte a negocierilor de asociere și a reuniunilor comitetului director comun în materie de știință și tehnologie în contextul acordurilor internaționale în domeniul științei și al tehnologiei, precum și în cadrul forurilor multilaterale precum G7 și al acordurilor multilaterale relevante privind controlul exporturilor.
(17) Securitatea cercetării este o preocupare căreia i se acordă o atenție din ce în ce mai mare, iar dezbaterea actuală cu privire la riscurile implicate și la modul optim de gestionare a acestora se intensifică. Prin urmare, este necesar să se sporească gradul de conștientizare, să se promoveze și să se faciliteze învățarea reciprocă între statele membre și organizațiile relevante ale părților interesate, precum și să se contribuie la o abordare a învățării care să fie atât flexibilă, cât și dinamică.
(18) În sensul prezentei recomandări: 1. „securitatea cercetării” se referă la anticiparea și gestionarea riscurilor legate de: (a) transferul nedorit de cunoștințe și tehnologii critice care poate afecta securitatea Uniunii și a statelor sale membre, de exemplu dacă sunt direcționate către scopuri militare sau de culegere de informații în țări terțe; (b) influența răuvoitoare asupra cercetării, atunci când cercetarea poate fi instrumentalizată de către sau din țări terțe, între altele pentru a crea dezinformare sau pentru a incita la autocenzură în rândul studenților și cercetătorilor, încălcându-se astfel libertatea academică și integritatea în cercetare în Uniune; (c) încălcări ale eticii sau ale integrității, atunci când cunoștințele și tehnologiile sunt utilizate pentru a suprima, a încălca sau a submina valori și drepturi fundamentale ale Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate; 2. „sectorul cercetării și inovării” se referă la toate organizațiile care desfășoară activități de cercetare, inclusiv instituțiile de învățământ superior, în măsura în care desfășoară activități de cercetare, organizațiile de finanțare a cercetării și infrastructurile de cercetare din întreaga Uniune, precum și la toți ceilalți actori din ecosistemul de cercetare și inovare al Uniunii. Chiar dacă elemente ale prezentei recomandări pot fi la fel de relevante pentru întreprinderi, este nevoie de o colaborare cu actorii din sectorul privat pentru a aborda securitatea lor în materie de cercetare; 3. „organizație care desfășoară activități de cercetare” înseamnă orice organizație fără scop lucrativ care desfășoară activități de cercetare științifică; 4. „cooperare internațională” se referă la cooperarea organizațiilor care desfășoară activități de cercetare și a organizațiilor de finanțare a cercetării stabilite în Uniune sau a cercetătorilor individuali finanțați de aceste organizații, pe de o parte, cu entități, inclusiv întreprinderi, stabilite în afara Uniunii sau cu cercetători individuali finanțați de aceste entități, pe de altă parte. Cooperarea cu organizațiile și întreprinderile care desfășoară activități de cercetare, stabilite în Uniune dar deținute sau controlate din afara Uniunii, ar trebui avută în vedere pe baza unei evaluări a riscurilor; 5. „evaluarea riscurilor” se referă la un proces legat de cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării în care se ia în considerare o combinație de factori de risc principali. Combinația respectivilor factori determină nivelul de risc. Elementele esențiale care trebuie evaluate pot fi grupate în patru categorii: (a) profilul de risc al organizației stabilite în Uniune care participă la cooperarea internațională: se iau în considerare punctele forte și vulnerabilitățile organizației, inclusiv dependențele financiare, relevante pentru proiectul de cercetare; (b) domeniul cercetării și inovării în care urmează să aibă loc cooperarea internațională: se analizează dacă proiectul se axează pe domenii de cercetare care implică cunoștințe și tehnologii critice, metodologii, date sau o infrastructură de cercetare considerate a fi deosebit de sensibile din perspectiva securității sau a valorilor și a drepturilor fundamentale ale Uniunii; (c) profilul de risc al țării terțe în care este stabilit partenerul internațional sau din care își exercită dreptul de proprietate sau din care este controlat (de exemplu: dacă țării i se aplică măsuri restrictive sau dacă aceasta are un istoric deficitar în ceea ce privește statul de drept sau protecția drepturilor omului, o strategie agresivă de fuziune civilă-militară sau libertate academică limitată); (d) profilul de risc al organizației internaționale partenere, și anume exercitarea diligenței necesare față de organizația cu care se cooperează pentru a stabili, printre altele, dacă i se aplică măsuri restrictive sau dacă are legături cu armata, afilierile cercetătorilor sau ale personalului implicat, precum și intențiile partenerului în ceea ce privește utilizarea finală sau aplicarea rezultatelor cercetării; 6. „cunoștințele și tehnologiile critice” se referă la cunoștințe și tehnologii, inclusiv know-how, în domenii emergente și disruptive și în domenii fundamentale pentru competitivitatea economică, bunăstarea socială și securitatea Uniunii și a statelor sale membre și în care, în consecință, dependența excesivă de țările terțe este nedorită, având în vedere caracterul dinamic al securității cercetării și riscurile în continuă evoluție. Sunt incluse, printre altele, cercetarea și inovarea cu potențial de dublă utilizare; 7. „țări terțe” se referă la toate țările din afara Uniunii,