Recitale
(1) Uniunea, în ceea ce privește competențele sale, prin Decizia 2014/888/UE a Consiliului (1) a aprobat Protocolul la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile referitor la aspecte specifice materialului feroviar rulant (denumit în continuare „Protocolul de la Luxemburg”), adoptat la Luxemburg la 23 februarie 2007, și a dobândit statutul de organizație de integrare economică regională în temeiul protocolului respectiv.
(2) Se preconizează că, în cadrul primei sale sesiuni din 8 martie 2024, autoritatea de supraveghere instituită în temeiul articolului XII din Protocolul de la Luxemburg (denumită în continuare „autoritatea de supraveghere”), printre alte puncte de pe ordinea de zi, își va adopta Statutul și Regulamentul de procedură, un acord între autoritatea de supraveghere și Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF) privind funcțiile secretariatului autorității de supraveghere, precum și alte acte referitoare la înființarea și funcționarea Registrului internațional pentru materialul feroviar rulant (denumit în continuare „Registrul internațional”) în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (d) din Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile (denumită în continuare „Convenția de la Cape Town”), în special reglementările și procedurile privind Registrul internațional și normele-tip privind identificarea permanentă a materialului feroviar rulant elaborate în cadrul Comitetului pentru transporturi terestre al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (denumite în continuare „normele-tip”).
(3) Se preconizează că, în cadrul celei de a 12-a sesiuni din 7 martie 2024, Comisia pregătitoare pentru înființarea Registrului internațional va examina și va aproba proiectul final al actelor care urmează să fie adoptate în cadrul primei sesiuni a autorității de supraveghere.
(4) Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul celei de a 12-a sesiuni a Comisiei pregătitoare și în cadrul primei sesiuni a autorității de supraveghere, întrucât Uniunea este parte contractantă la Protocolul de la Luxemburg, iar deciziile care urmează să fie adoptate de autoritatea de supraveghere pot conduce la adoptarea de acte care sunt obligatorii în temeiul dreptului internațional și au vocația de a influența în mod decisiv participarea Uniunii la organismul respectiv și conținutul dreptului Uniunii, și anume Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (2), Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Decizi 2012/757/UE a Comisiei (4) și Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1614 a Comisiei (5).
(5) Proiectul de statut al autorității de supraveghere definește, printre altele, personalitatea juridică a acesteia, sarcinile și cadrul administrativ, astfel cum se prevede în Convenția de la Cape Town și în Protocolul de la Luxemburg. Adoptarea proiectului de statut este o condiție prealabilă pentru înființarea și funcționarea autorității de supraveghere și, prin urmare, ar trebui să fie sprijinită. Ar trebui să fie propusă o modificare minoră a dispoziției care definește componența autorității de supraveghere pentru a clarifica referința încrucișată la dispozițiile relevante ale Protocolului de la Luxemburg, și anume articolul XII alineatul (1).
(6) Proiectul de Regulament de procedură al autorității de supraveghere definește, printre altele, normele privind reuniunile, normele de reprezentare, propunerile și deciziile și procedurile de vot. Cu toate acestea, actualul proiect de Regulament de procedură nu este în concordanță cu dispozițiile Protocolului de la Luxemburg care recunoaște statutul organizațiilor de integrare economică regională ca fiind echivalent cu cel al unui stat parte, deoarece introduce distincții nejustificate între, pe de o parte, statele părți în sine, care au dreptul de a fi reprezentate și de a vota deciziile care urmează să fie luate de autoritatea de supraveghere, și, pe de altă parte, organizațiile de integrare economică regională, care nu sunt menționate în mod expres ca membri ai autorității de supraveghere. Prin urmare, este necesar să se propună modificări la proiectul de Regulament de procedură pentru a se asigura că statutul de membru al Uniunii și drepturile de vot în cadrul autorității de supraveghere sunt efectiv prevăzute în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Luxemburg, inclusiv cu normele privind votul referitoare la aspecte care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. Cu toate acestea, celelalte dispoziții ale proiectului de Regulament de procedură ar trebui sprijinite.
(7) În conformitate cu articolul XII alineatul (6) din Protocolul de la Luxemburg, OTIF urmează să își asume rolul de secretariat al autorității de supraveghere după intrarea în vigoare a protocolului. Acordul preconizat între autoritatea de supraveghere și OTIF stabilește condițiile detaliate pentru îndeplinirea sarcinilor secretariatului autorității de supraveghere. Adoptarea respectivului acord este necesară pentru asigurarea bunei gestionări a lucrărilor autorității de supraveghere și, prin urmare, ar trebui să fie sprijinită.
(8) În temeiul articolului 17 din Convenția de la Cape Town și al articolului XII din Protocolul de la Luxemburg, autoritatea de supraveghere asigură înființarea Registrului internațional. Aceasta se asigură, de asemenea, că există un sistem de înregistrare electronic eficient, bazat pe notificare, pentru a pune în aplicare obiectivele Convenției de la Cape Town și ale Protocolului de la Luxemburg, prin stabilirea, revizuirea și modificarea, dacă este necesar, ale reglementărilor și procedurilor referitoare la Registrul internațional. Respectivele reglementări și proceduri urmează să fie stabilite de autoritatea de supraveghere în temeiul articolului 17 alineatul (2) literele (d) și (e) din Convenția de la Cape Town și în conformitate cu articolele XIV, XV, XVI și XVII din Protocolul de la Luxemburg. Ele sunt necesare pentru a oferi cadrul juridic pentru funcționarea Registrului internațional, în special în ceea ce privește solicitarea și alocarea identificatorului sistemului unic de identificare unică a vehiculelor feroviare (URVIS). În cadrul Uniunii, înregistrarea și identificarea materialului feroviar rulant este reglementată, de asemenea, prin Directiva (UE) 2016/797 și prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1614, care prevăd, printre altele, specificații pentru un număr european al vehiculului (NEV) și un registru european al vehiculelor (REV). Deși sistemele prevăzute de dreptul Uniunii și de Protocolul de la Luxemburg abordează aceeași chestiune de actualitate a identificării și a înregistrării materialului feroviar rulant, acestea au obiective și finalități diferite, și anume operaționale (tehnice) pentru primul sistem și financiare pentru cel de al doilea. Prin urmare, în prezent, dispozițiile nu intră în conflict, iar cele două sisteme pot coexista. Uniunea ar trebui, așadar, să poată urmări o complementaritate durabilă între aceste registre și între sistemele de identificare. Întrucât adoptarea respectivelor reglementări și proceduri este necesară pentru asigurarea funcționării Registrului internațional și întrucât acestea sunt compatibile și coerente cu cadrul juridic al Uniunii, adoptarea lor de către autoritatea de supraveghere ar trebui să fie sprijinită.
(9) Pentru a-și atinge obiectivul, este nevoie ca Protocolul de la Luxemburg să se bazeze pe un sistem clar de identificare și marcare a materialului feroviar rulant, bazat pe standarde internaționale. Normele-tip preconizate oferă un cadru pentru atribuirea identificatorului URVIS și pentru marcarea acestuia pe materialul feroviar rulant. În conformitate cu normele-tip, marcajul identificatorului URVIS se adaugă pe lângă toate celelalte sisteme de marcare existente, cum ar fi sistemul prevăzut în Decizia 2012/757/UE. Normele-tip nu intră în conflict cu cadrul juridic al Uniunii. Prin urmare, este oportun să se sprijine adoptarea acestora de către autoritatea de supraveghere,