Recitale
(1) Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene constituie ajutor de stat și trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categorii de ajutoare care sunt exceptate de la această obligație de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În Regulamentul (UE) 2015/1588, Consiliul a decis, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis (adică ajutoarele acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de timp specifică și care nu depășesc o anumită sumă fixă) ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.
(2) În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. De asemenea, Comisia și-a prezentat politica privind un plafon de minimis sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică.
(3) Experiența Comisiei în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general în sensul articolului 106 alineatul (2) din tratat a arătat că plafonul sub care avantajele acordate unor astfel de întreprinderi nu sunt susceptibile să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre sau să denatureze concurența sau să amenințe denaturarea acesteia poate, în anumite cazuri, să difere de plafonul de minimis general stabilit în Regulamentul (UE) 2023/2831 al Comisiei (2). Într-adevăr, cel puțin o parte din aceste avantaje ar putea să constituie compensații pentru costurile suplimentare legate de prestarea unor servicii de interes economic general. În plus, multe activități care se califică drept servicii de interes economic general se desfășoară pe un teritoriu limitat. În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei (3), ar trebui să se considere că ajutoarele acordate întreprinderilor care prestează un serviciu de interes economic general nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre sau nu denaturează ori nu amenință să denatureze concurența, cu condiția ca valoarea totală a ajutoarelor acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general să nu depășească 500 000 EUR pe o perioadă de 3 ani fiscali.
(4) Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (UE) nr. 360/2012, este oportun să se adapteze normele de minimis privind ajutoarele pentru servicii de interes economic general pentru a reflecta unele din ajustările aduse Regulamentului de minimis general (UE) 2023/2831, cu scopul de a asigura coerența, luându-se totodată în considerare caracteristicile specifice ale serviciilor de interes economic general.
(5) De asemenea, este oportună mărirea la 750 000 EUR a plafonului pentru valoarea ajutoarelor de minimis pentru servicii de interes economic general pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de 3 ani din partea unui stat membru. Acest plafon ține seama de inflația înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012, precum și de evoluțiile așteptate în decursul perioadei de valabilitate a prezentului regulament. Plafonul respectiv este necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și ca nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.
(6) Ajutoarele de stat acordate de un stat membru ar trebui să fie luate în considerare chiar și atunci când sunt finanțate în totalitate sau parțial din resurse cu originea în Uniune, sub controlul statului membru respectiv. Nu ar trebui să fie posibil ca măsurile de ajutor care depășesc plafonul de minimis să fie împărțite în părți mai mici, astfel încât aceste părți să se încadreze în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(7) În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate, fie aceasta persoană fizică sau persoană juridică, care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (4). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat faptul că o entitate „care deține participații de control într-o societate” și care „exercită efectiv acest control intervenind direct sau indirect în gestionarea acesteia” trebuie considerată ca participând la activitatea economică a societății respective. Prin urmare, entitatea însăși trebuie considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat (5). Curtea de Justiție a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (din punct de vedere juridic sau de facto) de către aceeași entitate trebuie considerate o întreprindere unică (6).
(8) În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă clară și exhaustivă de criterii cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un același stat membru ar trebui considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor asociate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM-uri) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (7) și din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (8), Comisia a selectat criteriile adecvate scopului prezentului regulament. Criteriile ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari și ar trebui să asigure faptul că un grup de întreprinderi asociate este considerat o întreprindere unică pentru aplicarea regulii de minimis. Cu toate acestea, astfel cum se recunoaște la articolul 14 din tratat, serviciile de interes economic general ocupă un loc special în cadrul valorilor comune ale Uniunii și au un rol special în promovarea coeziunii sociale și teritoriale. Serviciile de interes economic general ar trebui să răspundă cât mai mult posibil nevoilor utilizatorilor, iar statele membre ar trebui să poată răspunde acestor nevoi în modul cel mai adecvat, luând în considerare specificitatea fiecărui stat membru în ceea ce privește, în special, furnizarea de servicii sociale. Din acest motiv, întreprinderile care prestează servicii de interes economic general și care nu au nicio relație între ele, cu excepția faptului că fiecare dintre ele are o legătură directă cu același organism public sau aceleași organisme publice ori aceeași entitate non-profit sau aceleași entități non-profit, nu ar trebui să fie tratate ca fiind întreprinderi asociate. Ar trebui, așadar, să se țină seama de situația specifică a întreprinderilor controlate de același organism public sau de aceleași organisme publice ori de aceeași entitate non-profit sau aceleași entități nonprofit, fiecare putând avea putere de decizie în mod independent.
(9) Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul ajutoarelor acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general. Prin urmare, întreprinderii beneficiare ar trebui să îi fie încredințată în scris sau în format electronic prestarea serviciului de interes economic general pentru care se acordă ajutoarele. Deși actul de atribuire ar trebui să informeze întreprinderea cu privire la serviciul de interes economic general în legătură cu care se acordă ajutorul, acesta nu trebuie să cuprindă neapărat toate informațiile detaliate prevăzute la articolul 4 din Decizia 2012/21/UE a Comisiei (9).
(10) Având în vedere normele speciale care se aplică sectoarelor de producție primară (în special de producție primară de produse agricole, precum și de producție primară de produse de pescuit și acvacultură), faptul că întreprinderilor din aceste sectoare li se încredințează rareori prestarea de servicii de interes economic general și riscul ca ajutoarele care au valori mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuși îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.
(11) Având în vedere similaritățile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Activitățile desfășurate în ferme, necesare pentru pregătirea unui produs pentru prima vânzare (de exemplu, recoltarea; tăierea și treierarea cerealelor sau ambalarea ouălor) sau prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate prelucrare și comercializare în acest sens și, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acestor activități.
(12) De asemenea, având în vedere natura activităților de prelucrare și comercializare a produselor pescărești și de acvacultură și asemănările dintre aceste activități și alte activități de prelucrare și comercializare, prezentul regulament ar trebui să se aplice întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării și comercializării produselor pescărești și de acvacultură, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. În acest sens, nici activitățile desfășurate în ferme sau la bord necesare pentru pregătirea unui animal sau a unei plante pentru prima vânzare (inclusiv tăierea, filetarea sau congelarea), nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate prelucrare sau comercializare și, prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acestor activități.
(13) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (10). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață în sectorul agricol. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin legate de o obligație de împărțire a ajutorului cu producătorii agricoli primari. Aceste principii se aplică, de asemenea, sectorului pescuitului și acvaculturii.
(14) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a bunurilor sau serviciilor naționale față de bunurile sau serviciile importate. În mod concret, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (11)„nu exclude orice ajutor care ar putea avea un efect asupra exporturilor, ci numai pe acelea care au drept obiect direct, chiar prin forma pe care o îmbracă, susținerea vânzărilor într-un alt stat” și că „un ajutor pentru investiții, cu condiția să nu fie, într-o formă sau alta, determinat, în principiul și în valoarea sa, prin cantitatea de produse exportate, nu se numără printre «ajutoarele destinate activităților legate de export», în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 și nu intră, așadar, în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, chiar dacă investițiile susținute astfel permit dezvoltarea de produse destinate exportului” (12). Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în general, ajutoare la export.
(15) Perioada de 3 ani care trebuie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod continuu. Pentru fiecare nou ajutor de minimis acordat, trebuie luată în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în ultimii 3 ani.
(16) În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea într-unul din sectoarele excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, precum și în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităților sau separarea conturilor, că activitățile din sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă o întreprindere nu poate asigura faptul că activitățile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoane de minimis mai scăzute beneficiază de ajutoare de minimis doar în limita acestor plafoane mai scăzute, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităților pe care le desfășoară întreprinderea.
(17) Ar trebui să se stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele relevante privind ajutoarele de stat sau în deciziile relevante ale Comisiei. De asemenea, ar trebui stabilite norme clare privind cumularea.
(18) Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul prevăzut în prezentul regulament este depășit.
(19) Prezentul regulament nu acoperă toate situațiile în care o măsură nu poate avea niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nu poate denatura sau amenința să denatureze concurența. Pot exista situații în care un beneficiar furnizează bunuri sau servicii într-o zonă limitată (de exemplu, într-o regiune insulară sau ultraperiferică) dintr-un stat membru și este puțin probabil ca beneficiarul respectiv să atragă clienți din alte state membre și nu se putea anticipa că măsura urma să aibă un efect mai mult decât marginal asupra condițiilor de investiții sau de stabilire transfrontaliere. Astfel de măsuri ar trebui evaluate de la caz la caz.
(20) Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze aplicarea Regulamentului (UE) 2023/2831 în cazul întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a se baza fie pe prezentul regulament, fie pe Regulamentul (UE) 2023/2831 în ceea ce privește ajutoarele acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general.
(21) În hotărârea Altmark (13), Curtea de Justiție a identificat o serie de condiții care trebuie îndeplinite astfel încât compensațiile acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general să nu constituie ajutoare de stat. Aceste condiții oferă asigurarea că o compensație limitată la costurile nete suportate de o întreprindere eficientă pentru prestarea unui serviciu de interes economic general nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În cazul nerespectării acestor condiții, compensația constituie un ajutor de stat care poate fi declarat compatibil în baza normelor aplicabile ale Uniunii. Pentru a evita aplicarea prezentului regulament cu scopul de a eluda condițiile identificate în hotărârea Altmark și pentru a evita ca ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament să afecteze schimburile comerciale din cauza cumulării cu alte compensații pentru același serviciu de interes economic general, ajutoarele de minimis acordate în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să fie cumulate cu nicio altă compensație pentru același serviciu, indiferent dacă acestea constituie sau nu ajutoare de stat în termenii hotărârii Altmark sau ajutoare de stat compatibile în temeiul Deciziei 2012/21/UE sau al Comunicării Comisiei – Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (14).
(22) Pentru asigurarea transparenței, a egalității de tratament și a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante a echivalentului subvenție brută exact, fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare de minimis transparente”). Un astfel de calcul exact este posibil, de exemplu, în cazul granturilor, al subvențiilor pentru rata dobânzii, al scutirilor fiscale plafonate sau al altor instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să ofere asigurarea că nu se depășește plafonul relevant. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât cuantumul exact al ajutorului nu este cunoscut, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă pentru măsură pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor nu depășesc, împreună, plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumularea.
(23) În scopul asigurării transparenței, a egalității de tratament și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul la calcularea valorii totale a ajutorului acordat. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calcularea echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor dobânzii care predomină pe piață la data acordării ajutoarelor respective. Pentru a facilita o aplicare uniformă, transparentă și simplă a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință stabilite în concordanță cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (15).
(24) Ajutoarele care constau în împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțare de risc care iau forma unor împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, este necesar să se stabilească o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de cuantumul împrumutului, cât și de durata acestuia. Împrumuturile care sunt acoperite prin garanții reale reprezentând cel puțin 50 % din împrumut și care nu depășesc fie suma de 3 750 000 EUR și o durată de 5 ani, fie suma de 1 875 000 EUR și o durată de 10 ani pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Această considerație se bazează pe experiența Comisiei și ține seama atât de inflația înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012, cât și de evoluțiile estimate ale inflației în perioada de aplicare a prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care s-ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul (de exemplu, deoarece întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau deoarece îndeplinește criteriile prevăzute în dreptul intern pentru a fi supusă unei proceduri colective de insolvență deschise la cererea creditorilor săi), această regulă nu ar trebui să se aplice unor asemenea întreprinderi.
(25) Ajutoarele care constau în injecții de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a injecției de capital din sectorul public nu depășește plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea de risc (16), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.
(26) Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțare de risc care iau forma unor garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor de siguranță („safe harbour”) stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (17). Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Stabilirea unor norme clare ar trebui să contribuie la simplificarea tratamentului garanțiilor de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, în cazul în care pierderile sunt suportate în mod proporțional și în același mod de către creditor și de către garant, iar recuperările nete generate de recuperarea împrumutului din garanțiile puse la dispoziție de debitor reduc proporțional pierderile suportate de creditor și de garant. Aceste norme nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. Pe baza experienței Comisiei și având în vedere inflația înregistrată de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012 și evoluțiile estimate ale inflației în perioada de valabilitate a prezentului regulament, garanția ar trebui considerată ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis în cazul în care (i) garanția nu depășește 80 % din împrumutul subiacent; (ii) suma garantată nu depășește 5 625 000 EUR și (iii) durata garanției nu depășește 5 ani. Același lucru este valabil în cazul în care (i) garanția nu depășește 80 % din împrumutul subiacent; (ii) suma garantată nu depășește 2 813 036 EUR și (iii) durata garanției nu depășește 10 ani.
(27) În plus, statele membre pot utiliza o metodă pentru calcularea echivalentului subvenție brută al garanției care a fost notificată Comisiei în temeiul unui alt regulament al Comisiei din domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la acel moment și care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile (18) sau orice comunicare ulterioară. Statele membre pot proceda astfel numai dacă metoda acceptată se referă în mod explicit la tipul de garanție și la tipul de operațiune subiacentă în cauză ca parte a aplicării prezentului regulament.
(28) După ce primește o notificare din partea unui stat membru, Comisia ar trebui să examineze dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție ori într-o injecție de capital sau o măsură de finanțare de risc care ia forma unei investiții de capital sau de cvasicapital, a unei scutiri fiscale plafonate sau a altor instrumente care prevăd o limită maximă conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(29) Comisia are datoria de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și sunt conforme cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin instituirea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pentru prestarea unor servicii de interes economic general în temeiul regulii de minimis nu depășește plafonul global admisibil. Statele membre ar trebui să monitorizeze ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafonul prevăzut în prezentul regulament nu este depășit și că se respectă normele privind cumularea. Pentru a respecta această obligație, statele membre ar trebui să furnizeze informații complete privind ajutoarele de minimis acordate într-un registru central la nivel național sau la nivelul Uniunii, cel târziu începând de la 1 ianuarie 2026, și să verifice dacă orice nouă acordare de ajutoare nu depășește plafonul prevăzut în prezentul regulament. Registrul central va contribui la reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi. Întreprinderile nu vor mai fi obligate, în temeiul prezentului regulament, să urmărească și să declare orice alt ajutor de minimis primit, din moment ce registrul central conține date pentru o perioadă de 3 ani. În sensul prezentului regulament, controlul respectării plafonului prevăzut în prezentul regulament se bazează, în principiu, pe informațiile incluse în registrul central.
(30) Fiecare stat membru poate institui un registru central național. Registrele centrale naționale existente care îndeplinesc cerințele stabilite în prezentul regulament pot fi utilizate în continuare. Comisia va institui un registru central la nivelul Uniunii, care poate fi utilizat de statele membre începând cu 1 ianuarie 2026.
(31) Având în vedere sarcina administrativă și obstacolele de reglementare care constituie o problemă pentru majoritatea IMM-urilor și ținta urmărită de Comisie de a reduce cu 25 % sarcina care decurge din cerințele de raportare (19), registrele centrale ar trebui instituite astfel încât să se reducă sarcina administrativă. Bunele practici administrative, cum ar fi cele prevăzute în Regulamentul privind portalul digital unic (20), pot fi utilizate ca referință pentru înființarea și operarea registrului central la nivelul Uniunii și ale registrelor centrale naționale.
(32) Normele în materie de transparență vizează îmbunătățirea conformității, sporirea responsabilității, evaluarea inter pares și, în ultimă instanță, creșterea eficacității cheltuielilor publice. Publicarea, într-un registru central, a numelui beneficiarului ajutorului servește interesului legitim al transparenței prin furnizarea de informații către public cu privire la utilizarea fondurilor statelor membre. Aceasta nu aduce atingere în mod nejustificat dreptului beneficiarilor la protecția datelor lor cu caracter personal, atât timp cât publicarea în registrul central a datelor cu caracter personal respectă normele Uniunii privind protecția datelor (21). Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a pseudonimiza intrări specifice atunci când acest lucru este necesar pentru a respecta normele Uniunii privind protecția datelor.
(33) Prezentul regulament ar trebui să stabilească un set de condiții care să garanteze că orice măsură care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și ca nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența. Din acest motiv, prezentul regulament ar trebui să se aplice și ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile stabilite în regulament. În mod similar, ajutoarele care respectau criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 360/2012, acordate între 29 aprilie 2012 și 31 decembrie 2023, ar trebui să fie considerate ca fiind scutite de obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.
(34) Având în vedere frecvența cu care este necesar, în general, să se revizuiască politica în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată. Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (UE) nr. 360/2012 la expirarea acestuia.
(35) În cazul în care perioada de aplicare a prezentului regulament expiră fără să fi fost prelungită, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de 6 luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,