Recitale
(1) Tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, durabilă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și al energiei, circulară și echitabilă este esențială pentru a asigura competitivitatea pe termen lung a economiei Uniunii și bunăstarea cetățenilor săi. Acordul de la Paris, adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a fost aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (3). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul global la amenințarea schimbărilor climatice, printre altele, prin întreprinderea măsurilor necesare pentru ca fluxurile financiare să corespundă unei dezvoltări reziliente la schimbările climatice. Obiectivul Uniunii de realizare a neutralității climatice până în 2050 este în concordanță cu obiectivul respectiv.
(2) În comunicarea sa din 14 ianuarie 2020 intitulată „Planul de investiții pentru o Europă durabilă. Planul de investiții din cadrul Pactului verde european”, Comisia a prevăzut stabilirea unui standard pentru obligațiunile durabile din punctul de vedere al mediului pentru a spori și mai mult oportunitățile de investiții și pentru a facilita identificarea investițiilor durabile din punctul de vedere al mediului prin etichete clare. În concluziile sale din 11 decembrie 2020, Consiliul European a invitat Comisia să prezinte o propunere legislativă privind un standard pentru obligațiunile verzi. În rezoluțiile sale din 29 mai 2018 referitoare la finanțele sustenabile (4) și din 13 noiembrie 2020 referitoare la Planul de investiții pentru o Europă durabilă – modalități de finanțare a Pactului verde (5), Parlamentul European a subliniat necesitatea unui standard european pentru obligațiunile verzi.
(3) Obligațiunile durabile din punctul de vedere al mediului reprezintă unul dintre principalele instrumente de finanțare a investițiilor legate de tehnologiile durabile din punctul de vedere al mediului, de eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor, precum și de infrastructura de transport durabilă din punctul de vedere al mediului și infrastructura de cercetare durabilă. Întreprinderile financiare și cele nefinanciare, precum și entitățile necorporative, cum ar fi entitățile suverane, pot emite astfel de obligațiuni. Diversele inițiative existente pentru obligațiunile durabile din punctul de vedere al mediului nu conțin definiții comune ale activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului. Aceasta împiedică investitorii să identifice cu ușurință obligațiunile ale căror încasări sunt aliniate la obiectivele de mediu prevăzute în Acordul de la Paris sau contribuie la acestea.
(4) La 8 iulie 2021, Banca Centrală Europeană (BCE) a adoptat o foaie de parcurs privind schimbările climatice pentru a încorpora mai multe considerente legate de schimbările climatice în cadrul său de politică monetară și în operațiunile sale legate de publicarea de informații, evaluarea riscurilor, cadrul de garantare și achizițiile de active din sectorul corporativ. Prezentul regulament poate fi util în acest sens.
(5) Normele divergente care reglementează publicarea de informații, transparența și responsabilitatea examinatorilor externi ai obligațiunilor durabile din punctul de vedere al mediului, precum și criteriile de eligibilitate pentru proiectele durabile din punctul de vedere al mediului afectează capacitatea investitorilor de a identifica obligațiunile durabile din punctul de vedere al mediului, de a avea încredere în ele și de a le compara, precum și capacitatea emitenților de a utiliza obligațiuni durabile din punctul de vedere al mediului pentru a asigura tranziția activităților lor către modele de afaceri mai durabile din punctul de vedere al mediului.
(6) Pentru asigurarea alinierii la obiectivele Acordului de la Paris și având în vedere divergențele existente și absența unor norme comune, este probabil ca statele membre să adopte măsuri și abordări divergente, care vor avea, la rândul lor, un impact negativ direct asupra bunei funcționări a pieței interne și vor crea obstacole în calea acesteia, fiind, de asemenea, în detrimentul emitenților de obligațiuni durabile din punctul de vedere al mediului. Dezvoltarea paralelă a practicilor de piață pe baza unor priorități stabilite din considerente comerciale care generează rezultate divergente poate determina fragmentarea pieței și riscă să agraveze și mai mult ineficiențele în funcționarea pieței interne. Standardele și practicile de piață divergente fac dificilă compararea diferitelor obligațiuni, creează condiții de piață inegale pentru emitenți, generează obstacole suplimentare pe piața internă și cresc riscurile de dezinformare ecologică și de afectare a deciziilor de investiții.
(7) Lipsa unor norme armonizate pentru procedurile utilizate de examinatorii externi pentru examinarea obligațiunilor durabile din punctul de vedere al mediului și definițiile divergente ale activităților durabile din punctul de vedere al mediului îngreunează tot mai mult compararea eficace a obligațiunilor de către investitori pe piața Uniunii în raport cu obiectivele lor de mediu. Piața obligațiunilor durabile din punctul de vedere al mediului este inerent internațională, participanții la piață tranzacționând obligațiuni și utilizând servicii de examinare externă furnizate de furnizori de servicii terți la nivel transfrontalier. Acțiunea la nivelul Uniunii ar putea reduce riscul de fragmentare a pieței interne pentru obligațiunile durabile din punctul de vedere al mediului și pentru serviciile de examinare externă legate de obligațiuni și ar putea contribui la aplicarea Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (6) pe piața acestor obligațiuni.
(8) Prin urmare, ar trebui să fie stabilit un set uniform de cerințe specifice pentru obligațiunile emise de întreprinderile financiare și cele nefinanciare și de entități suverane care doresc să utilizeze denumirea „obligațiune verde europeană” sau „EuGB” pentru astfel de obligațiuni. Specificarea cerințelor de calitate pentru obligațiunile verzi europene sub forma unui regulament ar trebui să asigure existența unor condiții uniforme pentru emiterea unor astfel de obligațiuni prin prevenirea cerințelor naționale divergente care ar putea rezulta din transpunerea unei directive și ar trebui, de asemenea, să garanteze că respectivele condiții sunt direct aplicabile emitenților unor astfel de obligațiuni. Emitenții care doresc să utilizeze denumirea de „obligațiune verde europeană” sau „EuGB” ar trebui să respecte aceleași norme în întreaga Uniune, pentru a spori eficiența pieței prin reducerea discrepanțelor, ceea ce reduce la rândul său costurile de evaluare a unor astfel de obligațiuni pentru investitori. Pentru a facilita compararea și a preveni dezinformarea ecologică, ar trebui să fie furnizate modele opționale de publicare a informațiilor privind durabilitatea pentru obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și pentru obligațiunile legate de durabilitate.
(9) Pe piața obligațiunilor, obligațiunile legate de durabilitate includ orice tip de instrument de obligațiuni ale cărui caracteristici financiare sau structurale variază în funcție de faptul dacă emitentul realizează obiective predefinite de durabilitate sau de mediu, sociale și de guvernanță. Întrucât prezentul regulament se referă numai la durabilitatea din punctul de vedere al mediului, definiția obligațiunilor legate de durabilitate în sensul prezentului regulament ar trebui să includă doar obligațiunile cu caracteristici financiare sau structurale care variază în funcție de faptul dacă emitentul realizează obiective predefinite de durabilitate din punctul de vedere al mediului.
(10) Regulamentul (UE) 2020/852 face o distincție, în cadrul activităților durabile din punctul de vedere al mediului, între activitățile de facilitare și activitățile de tranziție care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului în anumite condiții. Aceeași distincție ar trebui făcută și în ceea ce privește publicarea de informații referitoare la obligațiunile verzi europene, precum și la obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și la obligațiunile legate de durabilitate, cu cerințe specifice de transparență pentru activitățile din domeniul energiei nucleare și al gazelor fosile, în cazul în care astfel de activități intră sub incidența Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei (7).
(11) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/852 și pentru a le oferi investitorilor definiții clare, cantitative, detaliate și comune, criteriile prevăzute în regulamentul respectiv ar trebui să fie utilizate pentru a stabili dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului. Încasările din obligațiunile care utilizează denumirea „obligațiune verde europeană” sau „EuGB” ar trebui alocate activităților economice care sunt fie durabile din punctul de vedere al mediului și, prin urmare, sunt aliniate la obiectivele de mediu prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/852, fie contribuie la transformarea activităților astfel încât pot îndeplini criteriile pentru a deveni durabile din punctul de vedere al mediului. Emitenții ar trebui, în orice caz, să aloce toate încasările din obligațiunile lor verzi europene înainte de scadența fiecărei obligațiuni, permițându-li-se totodată să deducă costurile de emisiune care sunt direct legate de emisiunea de obligațiuni. Ar trebui să fie posibil să fie utilizate încasările din obligațiunile respective pentru a finanța astfel de activități durabile din punctul de vedere al mediului, atât în mod direct prin finanțarea activelor și a cheltuielilor legate de activitățile economice care îndeplinesc criteriile pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/852 (denumite în continuare „cerințele taxonomiei”), cât și în mod indirect, în anumite condiții, prin active financiare care finanțează activitățile economice care îndeplinesc criteriile respective. Prin urmare, este necesar să se precizeze categoriile de active și de cheltuieli care pot fi finanțate din încasările din obligațiunile verzi europene.
(12) Încasările din obligațiunile verzi europene ar trebui să fie utilizate pentru finanțarea activităților economice care au un impact pozitiv de durată asupra mediului. Un astfel de impact pozitiv de durată poate fi obținut în mai multe moduri. Întrucât activele fixe sunt de regulă active pe termen lung, o primă modalitate este aceea de a utiliza încasările din obligațiuni verzi europene pentru a finanța active fixe corporale sau necorporale care nu sunt active financiare, cu condiția ca activele fixe respective să fie legate de activitățile economice care îndeplinesc cerințele taxonomiei. Întrucât activele financiare pot fi utilizate pentru a finanța activități economice cu un impact pozitiv de durată asupra mediului, o a doua modalitate constă în a utiliza încasările din obligațiunile verzi europene pentru a finanța active financiare, cu condiția ca încasările din activele financiare respective să fie alocate direct, sau indirect prin activele financiare ulterioare, activităților economice care îndeplinesc cerințele taxonomiei. Ar trebui să fie posibil ca activele financiare respective să fie alocate unui număr maxim de trei active financiare ulterioare succesive, iar emitenții ar trebui să se asigure că examinatorii externi pot revizui în mod eficace alocarea finală a încasărilor. Întrucât activele gospodăriilor pot avea, de asemenea, un impact pozitiv de durată asupra mediului, o a treia modalitate este de a utiliza încasările din obligațiunile verzi europene pentru a finanța activele și cheltuielile gospodăriilor. În plus, întrucât cheltuielile de capital și cheltuielile de exploatare selectate pot fi utilizate pentru a achiziționa, a moderniza sau a menține active fixe, o a patra modalitate o constituie utilizarea încasărilor obținute din obligațiunile verzi europene pentru a finanța cheltuielile de capital și de exploatare legate de activitățile economice care îndeplinesc cerințele taxonomiei sau care vor îndeplini cerințele respective într-o perioadă rezonabil de scurtă de la emiterea obligațiunii în cauză, cu condiția ca emitentul să fi publicat un plan de extindere a activităților economice care sunt aliniate cu Regulamentul (UE) 2020/852 (denumite în continuare „activități aliniate la taxonomie”) sau să permită activităților economice să devină aliniate la taxonomie în conformitate cu anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (8) (denumit în continuare „planul CapEx”). În cele din urmă, emitenții ar trebui să poată aloca încasările dintr-una sau mai multe obligațiuni verzi europene în circulație unui portofoliu de active fixe sau financiare (denumită în continuare „abordarea bazată pe portofoliu”), cu condiția să demonstreze în rapoartele de alocare că valoarea totală a activelor fixe sau a activelor financiare din portofoliul lor depășește valoarea totală a obligațiunilor în circulație.
(13) Pentru anumite activități economice pentru care nu sunt în vigoare criterii tehnice de examinare în temeiul Regulamentul (UE) 2020/852 sau pentru anumite activități în contextul sprijinului internațional care contribuie la obiectivele de mediu ale regulamentului respectiv, ar trebui să se prevadă un grad de flexibilitate. Această flexibilitate ar trebui să fie limitată în mod adecvat, ca dimensiune și amploare, astfel încât să mențină un nivel foarte ridicat de ambiție în ceea ce privește obligațiunile verzi europene. Emitentul ar trebui să demonstreze că activitățile economice contribuie în mod substanțial la atingerea unuia sau mai multor dintre obiectivele de mediu, că nu prejudiciază în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu și că sunt efectuate în conformitate cu anumite garanții minime. Demonstrația respectivă ar trebui să fie inclusă în fișa informativă privind obligațiunile verzi europene și ar trebui să fie validată de un examinator extern prin intermediul unui aviz pozitiv în cadrul examinării pre-emisiune.
(14) Pentru a facilita emisiunea de obligațiuni verzi europene de către întreprinderi mai mici, cerințele de alocare a încasărilor din obligațiunile verzi europene activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să se aplice numai încasărilor nete din obligațiunile respective. Încasările nete cuprind diferența dintre încasările totale dintr-o obligațiune și costurile de emisiune direct legate de emiterea obligațiunii, care includ costurile intermediarilor financiari ce realizează emisiunea, costurile de consultanță, costurile juridice, costurile legate de rating și costurile legate de examinarea externă. Emitenții de obligațiuni verzi europene ar trebui să poată decide să aloce încasările brute, fără deducerea costurilor, unor activități economice durabile din punctul de vedere al mediului.
(15) Entitățile suverane din Uniune și din țări terțe sunt frecvent emitenți de obligațiuni comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și, prin urmare, ar trebui să aibă posibilitatea de a emite la rândul lor obligațiuni verzi europene. Entităților suverane din Uniune și din țări terțe ar trebui să li se permită să emită obligațiuni verzi europene pentru a finanța active sau cheltuieli publice care respectă sau se preconizează că vor respecta cerințele taxonomiei într-o perioadă rezonabil de scurtă de la emiterea obligațiunii în cauză, cum ar fi activele sau cheltuielile legate de facilități fiscale, subvenții, consum intermediar, transferuri curente în cadrul unei administrații publice și cooperarea internațională curentă.
(16) Este posibil ca anumite întreprinderi care au una sau mai multe obligațiuni verzi europene înregistrate în pasivul bilanțului să nu poată identifica, pentru fiecare emitere de obligațiune verde europeană în parte, activele distincte în bilanț cărora le-au fost alocate încasările din obligațiunea respectivă. În astfel de cazuri, întreprinderilor ar trebui să li se permită să publice, în bilanțul lor, alocarea încasărilor agregate din portofoliul lor de obligațiuni verzi europene unui portofoliu de active durabile din punctul de vedere al mediului. Întreprinderile respective ar trebui să demonstreze apoi, în rapoartele anuale de alocare, că activele durabile din punctul de vedere al mediului aferente îndeplinesc criteriile tehnice de examinare aplicabile. Pentru a se asigura că toate încasările din obligațiunile verzi europene sunt alocate activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului, întreprinderile ar trebui, de asemenea, să demonstreze că valoarea respectivelor active durabile din punctul de vedere al mediului depășește valoarea obligațiunilor verzi europene care nu au ajuns încă la scadență sau este egală cu aceasta. Atunci când emitenții utilizează abordarea bazată pe portofoliu, nu ar trebui să se aplice cerința ca încasările din obligațiuni să fie alocate numai activelor financiare care sunt create cu cel mult cinci ani după emiterea obligațiunii. Pentru a se asigura că informațiile furnizate rămân complete și actualizate, un examinator extern ar trebui să evalueze în fiecare an rapoartele anuale de alocare, cu excepția cazurilor în care nu se efectuează nicio modificare a alocării în portofoliul de active. Examinatorul extern respectiv ar trebui să se concentreze în special asupra activelor care nu au fost incluse în raportul anual de alocare aferent anului precedent.
(17) Regulamentul (UE) 2020/852 prevede obligația Uniunii și a statelor membre de a aplica cerințele taxonomiei pentru a determina dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în scopul oricărei măsuri care stabilește cerințe pentru participanții la piața financiară sau pentru emitenți în ceea ce privește produsele financiare sau obligațiunile corporative care sunt puse la dispoziție ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. Prin urmare, este logic ca criteriile tehnice de examinare stabilite prin actele delegate adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2020/852 să determine activele fixe, cheltuielile și activele financiare care pot fi finanțate cu încasările din obligațiunile verzi europene. Având în vedere progresele tehnologice preconizate în domeniul durabilității mediului, este probabil ca respectivele criterii tehnice de examinare să fie revizuite și modificate în timp. Indiferent de astfel de modificări, pentru a oferi securitate juridică emitenților și investitorilor și pentru a nu permite ca modificările aduse criteriilor tehnice de examinare să aibă un impact negativ asupra prețului obligațiunilor verzi europene care au fost deja emise, emitenții ar trebui să poată aplica criteriile tehnice de examinare aplicabile la momentul emisiunii obligațiunii verzi europene relevante atunci când alocă încasările din obligațiunea respectivă activelor fixe sau cheltuielilor eligibile. În cazul în care criteriile tehnice de examinare aplicabile sunt modificate, emitentul ar trebui să se asigure că încasările nealocate și încasările care fac obiectul unui plan CapEx care nu au îndeplinit încă cerințele taxonomiei îndeplinesc criteriile tehnice de examinare modificate în termen de șapte ani. În cazul în care emitentul consideră că o activitate economică finanțată prin încasări din obligațiuni riscă să nu îndeplinească criteriile tehnice modificate de examinare în termen de șapte ani, emitentului ar trebui să i se permită să publice un plan privind modul de aliniere a activității economice la criteriile tehnice de examinare modificate și privind modul de atenuare a consecințelor negative, în măsura posibilului. Planul respectiv ar trebui să fie publicat înainte de sfârșitul perioadei de șapte ani care începe de la modificarea criteriilor tehnice de examinare și să fie revizuit de un examinator extern. În cadrul abordării bazate pe portofoliu, emitenții ar trebui să includă în portofoliul lor de active fixe sau active financiare numai active care sunt aliniate la orice criterii tehnice de examinare aplicabile în orice moment pe durata celor șapte ani anteriori publicării raportului de alocare relevant. Astfel, în cazul în care un activ finanțat printr-o obligațiune verde europeană nu este aliniat la criteriile tehnice de examinare modificate, acesta ar trebui să poată face parte în continuare din rezerva de active finanțate pe o perioadă de până la șapte ani.
(18) Timpul necesar pentru transformarea unui activ în vederea alinierii activității economice la care se referă la cerințele taxonomiei ar trebui să fie în concordanță cu termenele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2021/2178. În prezent, în conformitate cu regulamentul delegat respectiv, cheltuielile de capital eligibile ar trebui să se refere la activități economice care respectă sau se preconizează că vor respecta cerințele taxonomiei în termen de cinci ani de la emiterea obligațiunii verzi europene, cu excepția cazului în care o perioadă mai lungă, de până la 10 ani, este justificată de caracteristicile specifice ale activităților economice și ale investițiilor în cauză. Emitentul ar trebui să includă un rezumat al planului său CapEx în prospectul său elaborat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului (9), precum și un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a planului său în rapoartele anuale de alocare. La sfârșitul calendarului anunțat în planul său CapEx, emitentul ar trebui să obțină o evaluare din partea unui examinator extern cu privire la alinierea la taxonomie a cheltuielilor finanțate de obligațiune. Prezentul regulament nu aduce atingere cerințelor Regulamentului delegat (UE) 2021/2178.
(19) Jurisdicțiile țărilor terțe enumerate în anexa I la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale sau țările cu grad ridicat de risc enumerate în Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 al Comisiei (10) și emitenții stabiliți în jurisdicțiile sau țările respective nu ar trebui să fie autorizați să utilizeze denumirea „obligațiune verde europeană” sau „EuGB”.
(20) Instituțiile și organele Uniunii ar trebui să adere la standardele Uniunii, vizând atingerea obiectivelor de durabilitate, inclusiv a celor menționate în Regulamentul (UE) 2020/852. Parlamentul European și Consiliul încurajează utilizarea standardului privind obligațiunile verzi europene pentru emisiunea unei obligațiuni care implică utilizarea încasărilor ce au ca obiectiv durabilitatea din punctul de vedere al mediului. Banca Europeană de Investiții, ca emitent principal la nivel mondial de obligațiuni verzi, rămâne angajată să își alinieze treptat programul de obligațiuni verzi la standardul privind obligațiunile verzi europene.
(21) Investitorilor ar trebui să li se pună la dispoziție toate informațiile care sunt necesare pentru a evalua utilizarea încasărilor obținute din obligațiunile verzi europene și pentru a compara astfel de obligațiuni între ele. În acest scop, ar trebui să fie stabilite cerințe specifice și standardizate de publicare a informațiilor, care să asigure transparența cu privire la modul în care emitentul intenționează să aloce încasările din obligațiuni activelor fixe, cheltuielilor și activelor financiare eligibile, precum și cu privire la modul în care aceste încasări sunt efectiv alocate. O astfel de transparență poate fi realizată cel mai bine prin intermediul fișelor informative privind obligațiunile verzi europene și al rapoartelor de alocare. Pentru a consolida comparabilitatea obligațiunilor verzi europene și pentru a facilita localizarea informațiilor relevante, este necesar să se stabilească modele pentru publicarea acestor informații.
(22) Din cauza lipsei unor modele standardizate comune de publicare a informațiilor pentru emitenții de obligațiuni durabile din punctul de vedere al mediului sau de obligațiuni legate de durabilitate la nivelul Uniunii, este dificil pentru investitorii în astfel de obligațiuni să localizeze cu ușurință și în mod fiabil informațiile de care au nevoie și să compare și să agrege datele privind astfel de obligațiuni. În special, lipsa unei metodologii comune pentru ca emitenții să raporteze cu privire la alinierea încasărilor din obligațiuni la cerințele taxonomiei creează dificultăți administrative și incertitudine pentru investitorii în obligațiuni care raportează în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Prin urmare, ar trebui să se stabilească modele de publicare a informațiilor, pe care emitenții unor astfel de obligațiuni să poată alege să le completeze și să le publice împreună cu celelalte documente de publicare. Aceste modele ar trebui să conțină informații privind alocarea încasărilor din obligațiuni pentru activitățile aliniate la taxonomie, identificând în același timp în mod clar cota din încasări alocată gazelor și energiei nucleare. Modelele ar trebui să fie elaborate de Comisie prin intermediul unor orientări pentru publicarea de informații înainte de emisiune, care poate servi drept sursă de inspirație pentru orice informații viitoare privind durabilitatea în temeiul dreptului Uniunii, și al unui act delegat pentru publicarea periodică de informații. Aceste informații ar trebui să fie în concordanță cu secțiunile relevante din fișa informativă privind obligațiunile verzi europene și din raportul de alocare.
(23) Investitorii ar trebui să beneficieze de un acces eficient din punctul de vedere al costurilor la informații fiabile cu privire la obligațiunile verzi europene. Emitenții de obligațiuni verzi europene ar trebui, prin urmare, să contracteze un examinator extern independent care să le furnizeze o examinare pre-emisiune a fișei informative privind obligațiunile verzi europene, precum și o examinare post-emisiune a rapoartelor anuale de alocare a încasărilor din obligațiunile verzi europene.
(24) Atunci când furnizează servicii în temeiul prezentului regulament, examinatorilor externi ar trebui să li se permită să utilizeze tehnici de eșantionare aleatorie în conformitate cu cele mai bune practici de piață pentru serviciile de asigurare atunci când evaluează alinierea la taxonomie a mai multor proiecte, dacă acest lucru este justificat de complexitatea, amploarea și nefezabilitatea practică a unei evaluări complete a activităților subiacente. O astfel de eșantionare aleatorie ar trebui să permită examinatorilor externi să aibă încredere că astfel de proiecte, inclusiv cele finanțate prin stimulente și subvenții fiscale, sunt executate în conformitate cu informațiile furnizate în anexele la prezentul regulament. Această eșantionare aleatorie ar trebui să fie efectuată ținând seama de măsurile referitoare la protecția datelor pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a datelor cu caracter personal și a altor date sensibile care nu sunt relevante pentru scopurile examinării externe.
(25) În cursul furnizării de servicii în temeiul prezentului regulament, examinatorii externi ar trebui să emită un aviz independent cu privire la alinierea emitentului la cerințele taxonomiei. Atunci când evaluează alinierea la criteriile cantitative, examinatorii externi ar trebui să verifice dacă orice estimare prospectivă se bazează pe ipoteze rezonabile, fără a oferi garanții cu privire la rezultate. Atunci când evaluează alinierea la criteriile calitative, examinatorii externi ar trebui să verifice existența unor procese și a unor sisteme de diligență necesară adecvate menite să evalueze, să atenueze și să remedieze riscurile și alte probleme care ar putea apărea în legătură cu criteriile respective.
(26) Pentru a îmbunătăți transparența, emitenții ar trebui, de asemenea, să publice informații privind impactul obligațiunilor lor asupra mediului prin publicarea, cel puțin o dată pe durata de viață a obligațiunii și după alocarea integrală a încasărilor din astfel de obligațiuni, a unui raport de impact. Pentru a pune la dispoziția investitorilor toate informațiile relevante pentru evaluarea impactului obligațiunilor verzi europene asupra mediului, rapoartele de impact ar trebui să specifice în mod clar indicatorii, metodologiile și ipotezele aplicate în evaluarea impactului asupra mediului. Pentru a consolida comparabilitatea obligațiunilor verzi europene și pentru a facilita localizarea informațiilor relevante, este necesar să se stabilească modele pentru publicarea acestor informații. Pentru a asigura acuratețea rapoartelor de impact și a proteja investitorii de dezinformarea ecologică, emitenții ar trebui să poată contracta un examinator extern independent care să furnizeze un raport de examinare a impactului.
(27) Obligațiunile verzi europene, obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și obligațiunile legate de durabilitate pot sprijini întreprinderile în finanțarea tranziției lor către o economie durabilă. Emitenții de obligațiuni care fac obiectul unei obligații de a publica informații nefinanciare în temeiul Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12) ar trebui să precizeze modul și măsura în care emisiunea de obligațiuni mărește gradul de aliniere al acestora la taxonomie la nivel de entitate, astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852. Declarația respectivă ar putea fi exprimată ca o creștere în puncte procentuale a cifrei de afaceri aliniate la taxonomie care urmează să fie realizată prin utilizarea încasărilor din obligațiuni. Dintre acești emitenți, cei care sunt supuși obligației de a publica oricare planuri pe care le-ar avea pentru a se asigura că modelul lor de afaceri și strategia lor sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă în temeiul Directivei 2013/34/UE și cei care publică astfel de planuri în mod voluntar ar trebui să precizeze modul în care contribuie încasările din obligațiunile lor la finanțarea și punerea în aplicare a unor astfel de planuri. Astfel de declarații ar trebui să fie publicate în fișa informativă privind obligațiunile verzi europene și în raportul de alocare sau în modelele opționale de publicare periodică de informații pre-emisiune și post-emisiune sau în ambele.
(28) Auditorii publici sunt entități statutare responsabile cu supravegherea cheltuielilor publice și specializate în acest domeniu și au independență garantată prin lege. Prin urmare, entitățile suverane care emit obligațiuni verzi europene ar trebui să aibă posibilitatea de a recurge la astfel de auditori publici în scopul examinării alocării încasărilor din obligațiuni, alături de auditorii externi, care ar trebui să rămână responsabili pentru evaluarea alinierii la taxonomie a activităților economice finanțate de obligațiune. Auditorii publici respectivi nu ar trebui să fie înregistrați sau supravegheați în temeiul prezentului regulament.
(29) Numai cu privire la obligațiunile pentru care emitentul a publicat un prospect în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1129 și obligațiunile care intră sub incidența articolului 1 alineatul (2) literele (b) și (d) din regulamentul respectiv ar trebui să poată fi utilizată denumirea „obligațiune verde europeană” sau „EuGB”. Regulamentul respectiv include dispoziții privind răspunderea.
(30) Pentru a asigura eficiența pieței obligațiunilor verzi europene, emitenții ar trebui să publice pe website-urile lor detalii cu privire la obligațiunile verzi europene pe care le emit. Pentru a asigura fiabilitatea informațiilor și încrederea investitorilor, emitenții ar trebui să publice, de asemenea, orice examinare post-emisiune, precum și, dacă este cazul, orice examinare a rapoartelor de impact, planul CapEx și un link către prospectul prevăzut în Regulamentul (UE) 2017/1129. Aceste publicații ar trebui să fie accesibile, cu date de publicare afișate clar, care să îi permită utilizatorului să observe ce modificări s-au făcut de la o examinare la alta. Informațiile conținute în aceste documente ar trebui să fie redactate într-o limbă acceptată de autoritatea competentă a statului membru de origine în care obligațiunea este oferită publicului sau admisă la tranzacționare sau, alternativ, într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale. La momentul adoptării prezentului regulament, limba engleză este limba uzuală în domeniul finanțelor internaționale, dar acest lucru s-ar putea schimba în viitor.
(31) În tranzacțiile tradiționale de securitizare, emitentul obligațiunilor este o entitate special constituită în scopul securitizării (SSPE) care este separată din punct de vedere juridic de inițiator. La rândul său, inițiatorul este entitatea care utilizează încasările din obligațiuni pentru a aloca finanțare pentru activități economice. O piață europeană a securitizărilor de obligațiuni verzi, în care toate expunerile-suport sunt aliniate la taxonomie, s-ar confrunta în prezent cu constrângeri de creștere considerabile, având în vedere deficitul de active aliniate la taxonomie adecvate pentru securitizare. Prin urmare, în raportul său privind „Dezvoltarea unui cadru pentru securitizarea durabilă”, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (13) a recomandat ca cerința privind utilizarea încasărilor să fie aplicată inițiatorului securitizării, în locul SSPE, ca o abordare eficientă și pragmatică în faza de tranziție. Această abordare ar fi adecvată până la generarea unui volum adecvat de active aliniate la taxonomie în economia Uniunii. Pentru a asigura caracterul executoriu, responsabilitatea inițiatorului în ceea ce privește utilizarea viitoare a încasărilor ar trebui să fie menționată în mod clar în prospectul publicat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1129.
(32) Obligațiunilor care rezultă din securitizare desemnate drept „obligațiuni verzi europene” sau „EuGB” ar trebui să li se aplice cerințe specifice de publicare a informațiilor și de excludere, pentru a spori încrederea investitorilor și pentru a se asigura că aceștia sunt pe deplin informați cu privire la caracteristicile de mediu ale tranzacției. Ar trebui asigurată o transparență suficientă pentru investitorii cu preferințe diferite în ceea ce privește caracteristicile de mediu ale portofoliului de active-suport. Sunt necesare garanții pentru a se evita o situație în care selectarea activelor care urmează să fie securitizate de inițiator include expuneri care finanțează explorarea, mineritul, extracția, producția, prelucrarea, depozitarea, rafinarea sau distribuția, inclusiv transportul și comercializarea combustibililor fosili, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (14). Cu toate acestea, cerințele de excludere ar trebui să țină seama de scopul predominant al expunerilor securitizate și nu ar trebui să includă expunerile în cazul cărora legătura cu activitățile legate de combustibilii fosili este doar marginală sau accidentală, cum ar fi o clădire comercială cu un rezervor de stocare a gazelor. În plus, cerințele de excludere nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe utilizarea combustibililor fosili, cum ar fi în cazul împrumuturilor auto sau al creditelor rezidențiale. În plus, inițiatorul ar trebui să publice informații privind eligibilitatea taxonomiei, alinierea taxonomiei și respectarea principiului de „a nu prejudicia în mod semnificativ” în ceea ce privește activitățile finanțate prin expunerile securitizate. O astfel de publicare de informații ar trebui să se realizeze cu depunerea tuturor eforturilor și în măsura posibilităților inițiatorului, utilizând datele disponibile, cum ar fi datele colectate în baza de date internă a inițiatorului sau în sistemul informatic al acestuia. Inițiatorii sunt invitați să pună la dispoziție informațiile respective și prin intermediul registrelor centrale de securitizări înregistrate la Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (15), în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (16).
(33) Este necesară o supraveghere eficace din partea autorităților competente pentru a verifica conformitatea cu cerințele specifice aplicabile inițiatorilor și SSPE. Regulamentul (UE) 2017/2402 prevede că statele membre trebuie să desemneze una sau mai multe autorități competente responsabile cu supravegherea conformității tranzacțiilor de securitizare cu denumirea „simplă, transparentă și standardizată” (STS), care include, de asemenea, cerințe specifice de publicare și excludere. Având în vedere experiența pe care autoritățile competente respective au obținut-o în timpul examinării tranzacțiilor de securitizare, este oportun ca acestea să supravegheze respectarea de către inițiatori a cerințelor prezentului regulament. Cu toate acestea, având în vedere că atât inițiatorii, cât și SSPE sunt implicați într-o securitizare, atât autorităților competente ale inițiatorului, cât și SSPE ar trebui să li se încredințeze competențele de supraveghere corespunzătoare prevăzute în prezentul regulament, iar acestea ar trebui să coopereze pentru a asigura o supraveghere eficace și adecvată.
(34) Autoritățile competente ar trebui să supravegheze emitenții de obligațiuni comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și de obligațiuni legate de durabilitate care decid să utilizeze modelele comune pentru publicarea periodică post-emisiune, pentru a se asigura că toate elementele conținute în modelele respective sunt publicate corect. În cazul în care emitenții nu respectă prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să facă public acest fapt.
(35) Comisia a prezentat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile disponibile publicului relevante pentru serviciile financiare, piețele de capital și durabilitate. Informațiile despre obligațiunile verzi europene vor fi utile pentru investitori și pentru alți participanți la piața financiară, precum și pentru publicul larg. Prin urmare, documentele de publicare menționate în prezentul regulament, inclusiv fișa informativă privind obligațiunile verzi europene, raportul de alocare și raportul de impact, planul CapEx, dacă este cazul, și modelele opționale de publicare a informațiilor pentru obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și pentru obligațiunile legate de durabilitate, precum și examinările efectuate de examinatorii externi, ar trebui să fie disponibile gratuit publicului. Un astfel de punct unic de acces european (ESAP) ar putea fi un mecanism adecvat pentru atingerea acestui obiectiv.
(36) Pentru a îmbunătăți transparența metodologiei examinatorilor externi, pentru a se asigura că examinatorii externi dispun de calificările, experiența profesională și independența corespunzătoare, precum și pentru a reduce riscul unor potențiale conflicte de interese și, astfel, pentru a asigura o protecție adecvată a investitorilor, emitenții de obligațiuni verzi europene ar trebui să apeleze numai la examinatori externi, inclusiv din țări terțe, care au fost înregistrați și fac obiectul unei supravegheri continue din partea ESMA.
(37) Pentru a mări transparența față de investitori cu privire la modul în care se evaluează alinierea activităților economice finanțate de încasările din obligațiuni la cerințele taxonomiei, examinatorii externi ar trebui să comunice suficient de detaliat utilizatorilor examinărilor rapoartelor pre-emisiune, post-emisiune și, după caz, de impact, metodologiile și ipotezele principale pe care le utilizează în activitățile lor de examinare externă, ținând seama corespunzător de protecția datelor care constituie obiectul dreptului de proprietate și a proprietății intelectuale.
(38) Examinatorii externi ar trebui să dispună de mecanisme pentru a se asigura că au o guvernanță corporativă solidă și că examinările lor pre-emisiune și post-emisiune sunt independente, obiective și de bună calitate. Personalul de conducere de nivel superior al examinatorilor externi ar trebui, prin urmare, să aibă suficiente competențe de specialitate în domeniul serviciilor financiare și al mediului și să se asigure că un număr suficient de angajați care dețin cunoștințele și experiența necesare efectuează examinarea externă. Din același motiv, funcția de conformitate ar trebui să poată raporta constatările sale fie unui organ de supraveghere, fie unui organ administrativ al examinatorului extern.
(39) Pentru a asigura independența lor și a garanta standarde înalte de transparență și conduită etică, examinatorii externi ar trebui să se conformeze cerințelor organizatorice și normelor de conduită astfel încât să evite situațiile reale sau potențiale de conflict de interese sau să gestioneze conflictele în mod adecvat atunci când acestea sunt inevitabile. Examinatorii externi nu ar trebui să aibă dreptul de a efectua o examinare externă în cazul unui conflict de interese care nu poate fi soluționat satisfăcător. Examinatorii externi ar trebui, prin urmare, să facă public orice conflict de interese în mod transparent în examinările externe. Aceștia ar trebui să țină evidența tuturor amenințărilor semnificative la adresa independenței lor, precum și la adresa independenței angajaților lor, a principalilor acționari sau a oricăror altor persoane implicate în procesul de examinare externă, cât și evidența măsurilor de protecție aplicate pentru a atenua aceste amenințări.
(40) Examinatorii externi ar trebui să evalueze și să documenteze dacă există un conflict de interese real sau potențial cu un client, inclusiv în situațiile în care există legături personale sau financiare semnificative între examinatorul extern și entitatea examinată.
(41) Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (17) interzice furnizarea către o entitate auditată a unor servicii, altele decât cele de audit, legate de finanțarea, structura capitalului și alocarea acestuia, precum și strategia de investiții a entității respective, cu excepția serviciilor de asigurare în legătură cu situațiile financiare. Furnizarea de examinări externe în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) nr. 537/2014.
(42) Este necesar să se evite orice aplicare divergentă a prezentului regulament de către autoritățile competente. În același timp, este necesar să se reducă costurile de tranzacționare și costurile operaționale ale examinatorilor externi, să se consolideze încrederea investitorilor și să se sporească securitatea juridică. Prin urmare, este oportun să se confere ESMA o competență generală în ceea ce privește înregistrarea și supravegherea continuă a examinatorilor externi din Uniune. Învestirea ESMA cu responsabilitatea exclusivă pentru aceste aspecte ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile în ceea ce privește cerințele de înregistrare și supravegherea continuă și să elimine riscul arbitrajului de reglementare la nivelul statelor membre. În același timp, această responsabilitate exclusivă ar trebui să optimizeze alocarea resurselor de supraveghere la nivelul Uniunii, transformând astfel ESMA în centru de expertiză și sporind eficiența supravegherii.
(43) ESMA ar trebui să poată solicita toate informațiile care sunt necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile de supraveghere în mod eficace. Prin urmare, aceasta ar trebui să poată solicita astfel de informații de la examinatori externi, de la persoane implicate în activități de examinare externă, de la terți afiliați acestora, de la terți cărora examinatorii externi le-au externalizat funcții operaționale, precum și de la alte persoane care au o legătură sau o asociere strânsă și substanțială cu examinatorii externi sau cu activitățile de examinare externă.
(44) Pentru a permite ESMA să își îndeplinească atribuțiile de supraveghere și, în special, să oblige examinatorii externi să pună capăt unei încălcări, să furnizeze informații complete și corecte sau să se conformeze unei investigații sau unei inspecții la fața locului, ESMA ar trebui să poată impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu.
(45) Emitenții de obligațiuni verzi europene pot avea nevoie să recurgă la serviciile examinatorilor externi din țări terțe din afara Uniunii. Prin urmare, este necesar să se stabilească un regim pentru examinatorii externi din țări terțe pe baza unei evaluări a echivalenței, a unei recunoașteri sau a unei validări în temeiul căreia examinatorii externi din țări terțe să poată furniza servicii de examinare externă. Pentru a facilita accesul examinatorilor externi din țări terțe în absența unei decizii de echivalare, este necesar să se prevadă un proces de recunoaștere de către ESMA a examinatorilor externi stabiliți într-o țară terță.
(46) Pentru a facilita furnizarea de servicii de către examinatorii externi din țări terțe pentru emitenții de obligațiuni verzi europene, ar trebui să se stabilească un regim de validare care să le permită, în anumite condiții, examinatorilor externi înregistrați stabiliți în Uniune să valideze serviciile furnizate de un examinator extern dintr-o țară terță. Un examinator extern care a validat serviciile furnizate de un examinator extern dintr-o țară terță ar trebui să fie pe deplin responsabil de serviciile validate și de asigurarea faptului că respectivul examinator extern dintr-o țară terță respectă prezentul regulament.
(47) În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește conținutul, metodologiile și prezentarea informațiilor publicate în modelele pentru informările periodice opționale post-emisiune, procedura pentru exercitarea competenței ESMA de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv dispozițiile privind dreptul la apărare, dispozițiile temporale, normele privind încasarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu, precum și normele detaliate privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea sancțiunilor și procedura de exercitare a competenței ESMA de a percepe taxe, inclusiv dispoziții privind tipul de taxe, cazurile în care se percep taxe, cuantumul taxelor, care ar trebui să fie proporționale cu cifra de afaceri și modalitatea de plată a acestor taxe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.
(48) Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ESMA, ca organism care deține un nivel înalt de competențe de specialitate, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică opțiuni de politică, pe care să le prezinte Comisiei.
(49) ESMA ar trebui să fie autorizată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a detalia criteriile de evaluare a unei cereri de înregistrare depuse de un examinator extern, inclusiv gestionarea conflictelor de interese, și furnizarea de informații de către examinatorul extern respectiv pentru a stabili nivelul său de conformitate cu prezentul regulament. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(50) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (19).
(51) ESMA ar trebui să fie mandatată să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica formularele, modelele și procedurile standard pentru furnizarea de informații destinate înregistrării examinatorilor externi. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(52) Comisia ar trebui să revizuiască aplicarea prezentului regulament la cinci ani după intrarea sa în vigoare și, ulterior, o dată la trei ani, pe baza observațiilor primite de la platforma privind finanțarea durabilă instituită prin Regulamentul (UE) 2020/852 și ESMA, după caz. La trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să publice și un raport de evaluare a necesității de a reglementa obligațiunile legate de durabilitate. Mai mult decât atât, până la sfârșitul anului 2024 și, ulterior, o dată la trei ani, Comisia ar trebui să elaboreze un raport pe baza revizuirii criteriilor tehnice de examinare prevăzute de Regulamentul (UE) 2020/852.
(53) Pentru a se asigura că emitenții de obligațiuni verzi europene pentru care este necesară publicarea unui prospect în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1129 respectă cerințele de publicare prevăzute în prezentul regulament, autoritățile competente din statele membre de origine ar trebui să aibă competențele de supraveghere și de investigare necesare. ale Autoritățile competente ar trebui să poată să-și exercite competențele de supraveghere înainte și după emiterea obligațiunilor verzi europene. Autoritățile competente nu ar trebui să aibă obligația, în temeiul competențelor de supraveghere conferite prin prezentul regulament, să verifice veridicitatea sau exactitatea informațiilor pe care emitenții sunt obligați să le furnizeze în temeiul prezentului regulament și nici să verifice dacă emitenții au respectat obligațiile referitoare la alocarea încasărilor.
(54) Întrucât prezentul regulament creează un cadru care permite să se desemneze datoria publică ca fiind durabilă din punctul de vedere al mediului, societățile financiare ar trebui să publice informații privind expunerile la datoria publică durabilă din punctul de vedere al mediului la rubrica ce vizează rata activelor verzi, după cum se prevede în Regulamentul delegat (UE) 2021/2178. Revizuirea regulamentului delegat respectiv până la 30 iunie 2024 ar trebui să evalueze includerea expunerilor suverane în numărătorul și numitorul indicatorilor-cheie de performanță.
(55) Pentru a facilita furnizarea de servicii de către examinatorii externi, asigurându-se, în același timp, că ESMA dispune de timpul adecvat pentru a elabora cadrul pentru înregistrarea și supravegherea examinatorilor externi, ar trebui să se aplice o perioadă de tranziție în primele 18 luni de aplicare a prezentului regulament. În cursul perioadei de tranziție, examinatorii externi ar trebui să aibă posibilitatea de a furniza servicii în cazul în care notifică ESMA și să depună toate eforturile pentru a respecta prezentul regulament. Examinatorii externi din țări terțe ar trebui, în plus, să se asigure că au un reprezentant legal stabilit în Uniune pe parcursul perioadei de tranziție. ESMA ar trebui să monitorizeze dacă examinatorii externi respectă prezentul regulament și să țină seama de acest lucru atunci când evaluează dacă examinatorul extern a îndeplinit cerințele de înregistrare.
(56) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume: să asigure aplicarea unor cerințe uniforme în ceea ce privește utilizarea denumirii „obligațiune verde europeană” sau „EuGB”; să stabilească un sistem simplu de înregistrare și un cadru de supraveghere pentru examinatorii externi, încredințând unei singure autorități de supraveghere înregistrarea și supravegherea examinatorilor externi din Uniune; să instituie supravegherea emitenților de obligațiuni verzi europene pentru care este necesar un prospect în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1129; și să prevadă modele opționale de publicare a informațiilor pre-emisiune și post-emisiune pentru obligațiunile comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului și pentru obligațiunile legate de durabilitate pentru a îmbunătăți transparența și a facilita comparabilitatea acestor obligațiuni, cu scopul de a facilita atragerea de capital pentru proiectele care urmăresc obiective durabile din punctul de vedere al mediului, contribuind în același timp la integritatea pieței, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar care, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(57) BCE a fost consultată de Parlamentul European și a emis un aviz la 5 noiembrie 2021 (20),