Recitale
(1) În conformitate cu articolul 18.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, pentru a atinge obiectivele Sistemului European al Băncilor Centrale, Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”) pot desfășura operațiuni de creditare cu instituțiile de credit și cu alți participanți pe piață, pe baza unor garanții corespunzătoare. Condițiile generale în care BCE și BCN sunt pregătite să participe la operațiuni de creditare, inclusiv criteriile în temeiul cărora este stabilită eligibilitatea colateralului pentru operațiunile de creditare ale Eurosistemului, sunt prevăzute în Orientarea (UE) 2015/510 a Băncii Centrale Europene (BCE/2014/60) (1).
(2) Toate activele eligibile pentru operațiunile de creditare ale Eurosistemului sunt supuse unor măsuri specifice de control al riscurilor pentru a proteja Eurosistemul împotriva pierderilor financiare în împrejurări în care colateralul trebuie să fie executat în cazul unei situații de neîndeplinire a obligațiilor de către o contraparte. Cadrul de control al riscurilor din Eurosistem este revizuit în mod periodic pentru a asigura protecția corespunzătoare. Ca urmare a acestei revizuiri periodice, Consiliul guvernatorilor a hotărât, la data de 15 iulie 2022, să aducă anumite modificări cadrului de control al riscurilor.
(3) Consiliul guvernatorilor a decis să continue eliminarea treptată a reducerii temporare a marjelor de ajustare a valorii care fusese decisă ca parte a măsurilor temporare de relaxare privind garanțiile luate de Eurosistem ca răspuns la circumstanțele economice și financiare excepționale asociate răspândirii bolii provocate de coronavirus (COVID-19). Aceasta este a doua etapă a eliminării treptate decise de Consiliul guvernatorilor la data de 23 martie 2022, care va încheia eliminarea treptată a reducerii marjelor de ajustare a valorii.
(4) Pentru a permite un tratament mai granular și mai adecvat al riscurilor asociate instrumentelor cu scadență lungă și, prin urmare, pentru a îmbunătăți acoperirea riscurilor din graficul marjelor de ajustare, s-a decis împărțirea categoriei de instrumente cu cea mai mare scadență reziduală, și anume, peste 10 ani ([10, ∞)), în trei noi categorii, între 10 și 15 ani [[10, 15)], între 15 și 30 de ani ([15, 30)) și 30 de ani sau mai mult ([30, ∞)). Această decizie, împreună cu decizia de a aplica o reducere a valorii teoretice în funcție de scadență, urmărește, de asemenea, să îmbunătățească granularitatea acoperirii riscurilor acestei evaluări teoretice, care este relevantă în special pentru instrumentele cu scadențe mai lungi.
(5) De asemenea, Consiliul guvernatorilor a decis să înlocuiască, atât în regimul permanent, cât și în cel temporar aplicabil colateralului, actuala reducere uniformă de 5 % a valorii teoretice aplicabilă activelor tranzacționabile în conformitate cu articolul 134 din Orientarea (UE) 2015/510 a Băncii Centrale Europene (BCE/2014/60) cu un grafic de reducere treptată în funcție de scadență pentru toate activele tranzacționabile evaluate în mod teoretic, cu excepția celor care se încadrează în categoria de marje de ajustare I. Motivul este protejarea colateralului Eurosistemului într-un mod mai granular împotriva riscurilor de model care decurg din evaluarea teoretică a activelor tranzacționabile.
(6) De asemenea, pentru a reflecta în mod adecvat riscurile activelor tranzacționabile cu cupoane variabile și pentru a îmbunătăți protecția Eurosistemului împotriva riscurilor, s-a decis alinierea clasificării marjelor de ajustare ale activelor tranzacționabile cu cupon fix și cu cupon variabil, întrucât acestea au demonstrat niveluri comparabile ale riscului total.
(7) Prin urmare, Orientarea BCE/2014/31 a Băncii Centrale Europene (2) ar trebui modificată în mod corespunzător,