Recitale
(1) Directiva 2003/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește un nivel uniform de cerințe de stabilitate specifice pentru navele de pasageri ro-ro, îmbunătățind capacitatea de supraviețuire a acestui tip de navă în caz de avarie în urma unei coliziuni și asigurând un nivel ridicat de siguranță pentru pasageri și echipaj, și se coroborează cu cerințele stabilite în Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (denumită în continuare „Convenția SOLAS”) în vigoare la data adoptării directivei menționate (denumite în continuare „SOLAS 90”).
(2) La 15 iunie 2017, Organizația Maritimă Internațională (OMI) a adoptat Rezoluția MSC.421(98) de modificare a Convenției SOLAS și de stabilire a unor cerințe de stabilitate revizuite pentru navele de pasageri în stare de avarie. Respectivele cerințe se aplică și navelor de pasageri ro-ro. Este necesar să se țină seama de această evoluție de la nivel internațional și să se alinieze normele și cerințele Uniunii la cele stabilite în Convenția SOLAS pentru navele de pasageri ro-ro care efectuează curse internaționale.
(3) Rezoluția 14 a OMI adoptată în cadrul Conferinței SOLAS din 1995 permite membrilor OMI să încheie acorduri regionale în cazul în care consideră că anumite condiții maritime predominante și alte condiții locale necesită cerințe de stabilitate specifice într-o anumită zonă.
(4) Cerințele de stabilitate în stare de avarie pentru navele de pasageri ro-ro prevăzute în anexa I la Directiva 2003/25/CE au un caracter determinist. Ca atare, ele diferă de noul regim probabilistic internațional prevăzut în capitolul II-1 din Convenția SOLAS și, în special, de noile cerințe care măsoară siguranța unei nave de pasageri ro-ro pe baza probabilității de supraviețuire după o coliziune. Pentru a alinia cerințele Uniunii la aceste noi cerințe internaționale, Directiva 2003/25/CE ar trebui să fie modificată în consecință.
(5) Cerințele stabilite în Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) continuă să se aplice în cazul navelor de pasageri ro-ro. Evaluarea nivelului de siguranță asigurat de cerințele Convenției Solas, astfel cum au fost modificate ultima dată prin Rezoluția MSC.421(98) (denumite în continuare „SOLAS 2020”) pentru nave de pasageri ro-ro de diferite dimensiuni a condus la concluzia că aplicarea cerințelor de stabilitate SOLAS 2020 ar duce la o reducere semnificativă a riscurilor pentru navele de pasageri ro-ro autorizate să transporte peste 1 350 de persoane la bord, în comparație cu nivelul de siguranță care rezultă din aplicarea cerințelor prevăzute în Directiva 2003/25/CE.
(6) Cerințele de stabilitate stabilite în prezenta directivă pentru navele de pasageri ro-ro autorizate să transporte cel mult 1 350 de persoane la bord ar fi dificil de pus în aplicare în cazul anumitor modele de nave. Prin urmare, companiile care dețin sau exploatează navele respective pentru efectuarea unui serviciu regulat în Uniune ar trebui să aibă opțiunea de a aplica cerințele de stabilitate aplicabile înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Utilizarea opțiunii respective ar trebui să fie notificată Comisiei de către statele membre, împreună cu datele referitoare la navele în cauză. După zece ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze utilizarea opțiunii pentru a decide dacă este necesară o nouă revizuire a prezentei directive.
(7) În cazul navelor de pasageri ro-ro autorizate să transporte cel mult 1 350 de persoane la bord, aplicarea opțională a cerințelor din SOLAS 2020 ar trebui să fie posibilă numai dacă se asigură un nivel mai ridicat al indicelui R decât cel definit în SOLAS 2020, pentru a se atinge un nivelul adecvat de siguranță.
(8) Pentru a asigura nivelul necesar de siguranță, cerințele specifice de stabilitate în stare de avarie ar trebui să se aplice și navelor de pasageri ro-ro existente care nu au fost autorizate anterior în conformitate cu Directiva 2003/25/CE și care încep să efectueze servicii regulate în Uniune.
(9) Statele porturilor ar trebui să coopereze în cea mai mare măsură posibilă pentru a stabili lista zonelor maritime menționate în prezenta directivă, ținând seama de suveranitatea statelor asupra zonelor maritime aflate sub jurisdicția lor și de principiile generale ale dreptului mării.
(10) Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) a sprijinit Comisia în punerea în aplicare efectivă a Directivei 2003/25/CE și ar trebui să depună eforturi pentru a acorda în continuare această asistență în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(11) Pentru a permite Comisiei să evalueze și să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să furnizeze date privind fiecare navă de pasageri ro-ro nouă care este autorizată să transporte cel mult 1 350 de puține persoane la bord pentru efectuarea de servicii regulate în conformitate cu cerințele de stabilitate cuprinse în prezenta directivă. Aceste date ar trebui să fie furnizate în conformitate cu structura stabilită în anexa II. Aceste date ar trebui să fie disponibile pentru toate navele de pasageri ro-ro noi, deoarece acestea trebuie să respecte cerințele probabilistice de stabilitate prevăzute în SOLAS 2020.
(12) Odată cu modificarea Directivei 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și cu abrogarea Directivei 1999/35/CE a Consiliului (7) prin Directiva (UE) 2017/2110 a Parlamentului European și a Consiliului (8), conceptul de „stat-gazdă” nu mai este relevant și ar trebui, prin urmare, să fie înlocuit cu cel de „stat al portului”.
(13) Pentru a nu impune o sarcină administrativă disproporționată statelor membre fără ieșire la mare, care nu au porturi maritime și care nu dispun de nave de pasageri ro-ro care arborează pavilionul lor aflate sub incidența Directivei 2003/25/CE, statelor membre respective ar trebui să li se permită să deroge de la dispozițiile Directivei 2003/25/CE. Acest lucru înseamnă că, atât timp cât condițiile respective sunt îndeplinite, statele membre în cauză nu sunt obligate să transpună prezenta directivă.
(14) Prin urmare, Directiva 2003/25/CE ar trebui să fie modificată în consecință,