Recitale
(1) Dreptul Uniunii privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în condiții de siguranță a serviciilor regulate de nave de pasageri de tip ro-ro și ambarcațiuni de pasageri de mare viteză datează din 1999. În prezent este necesară actualizarea cadrului juridic respectiv pentru a se ține seama de progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a regimului de control al statului portului instituit prin Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), precum și de experiența dobândită în cursul aplicării Memorandumului de înțelegere privind controlul statului portului, semnat la Paris, la 26 ianuarie 1982.
(2) Potrivit verificării adecvării efectuate în contextul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), cadrul juridic al Uniunii privind siguranța navelor de pasageri a avut ca rezultat crearea unui nivel comun de siguranță pentru navele de pasageri în Uniune. De asemenea, verificarea adecvării a demonstrat că, întrucât dreptul Uniunii privind siguranța navelor de pasageri a evoluat în timp ca reacție la diverse exigențe și situații, există în prezent un anumit grad de suprapunere și de duplicare care poate și ar trebui să fie raționalizat și simplificat pentru a reduce sarcina administrativă cu care se confruntă armatorii și pentru a eficientiza efortul cerut administrațiilor maritime ale statelor membre.
(3) Majoritatea statelor membre combină deja, atunci când este posibil, expertizele obligatorii pentru operarea în condiții de siguranță a navelor de pasageri de tip ro-ro care efectuează curse regulate cu alte tipuri de expertize și inspecții, și anume cu expertizele statului de pavilion și cu inspecțiile din cadrul controlului statului portului. Prin urmare, pentru a reduce și mai mult efortul de inspecție și pentru a prelungi la maximum perioada de exploatare comercială a navei sau ambarcațiunii, continuând totodată asigurarea unor standarde de siguranță ridicate, vasele care fac obiectul inspecțiilor din cadrul controlului statului portului ar trebui transferate în domeniul de aplicare al Directivei 2009/16/CE. Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui limitat la navele care furnizează servicii regulate de nave de pasageri de tip ro-ro și ambarcațiuni de pasageri de mare viteză între porturi din același stat membru sau între un port dintr-un stat membru și un port dintr-o țară terță, în cazul în care nava arborează pavilionul statului membru în cauză. În ceea ce privește vasele care efectuează servicii regulate de nave de pasageri de tip ro-ro și de ambarcațiuni de pasageri de mare viteză între un stat membru și o țară terță, Directiva 2009/16/CE ar trebui să se aplice în cazul în care pavilionul nu este identic cu cel al statului membru în cauză.
(4) Conceptul de „stat gazdă” a fost introdus de Directiva 1999/35/CE a Consiliului (4) pentru a facilita cooperarea cu țările terțe înainte de extinderea Uniunii în 2004. Acest concept nu mai este relevant și, prin urmare, ar trebui eliminat.
(5) Directiva 1999/35/CE a prevăzut obligația statelor gazdă de a efectua, o dată la 12 luni, o expertiză specifică și o expertiză în timpul serviciului regulat. Deși obiectivul acestei cerințe era de a garanta că cele două inspecții se efectuează la un interval de timp suficient una de cealaltă, verificarea adecvării din cadrul REFIT a demonstrat că lucrurile nu se întâmplă mereu astfel. Pentru a clarifica regimul de inspecție și pentru a asigura un cadru armonizat de inspecție care să asigure un nivel înalt de siguranță, ținând seama în același timp de necesitățile comune ale serviciilor pentru pasageri, ar trebui clarificat faptul că cele două inspecții anuale ar trebui efectuate la intervale regulate de aproximativ șase luni. Atunci când vasul se află în serviciu, intervalul între aceste inspecții consecutive ar trebui să fie de cel puțin patru luni și cel mult opt luni.
(6) Directiva 1999/35/CE se referă mai degrabă la „expertize” decât la „inspecții”. Termenul de „expertiză” este utilizat în convențiile internaționale pentru a indica obligația statului de pavilion de a monitoriza conformitatea navelor cu standardele internaționale și de a emite sau de a reînnoi certificate dacă este cazul. Cu toate acestea, regimul special de inspecții pentru navele de pasageri de tip ro-ro și ambarcațiunile de pasageri de mare viteză care efectuează servicii regulate nu poate fi considerat expertiză, iar formularele relevante emise în cadrul inspecțiilor nu sunt și nu pot fi considerate certificate de navigabilitate. Prin urmare, termenul de „expertiză” ar trebui înlocuit cu cel de „inspecție” atunci când se referă la anumite expertize prevăzute în prezent în Directiva 1999/35/CE.
(7) Având în vedere profilul de risc specific, navele de pasageri de tip ro-ro și ambarcațiunile de pasageri de mare viteză ar trebui să fie inspectate periodic în mod prioritar. Orice inspecții ale navelor de pasageri de tip ro-ro și ale ambarcațiunilor de pasageri de mare viteză care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2009/16/CE ar trebui să fie incluse în numărul total de inspecții anuale efectuate de fiecare stat membru.
(8) Costurile aferente inspecțiilor care au ca rezultat interzicerea plecării navelor ar trebui să fie plătite de către companie.
(9) Pentru a se ține seama de evoluțiile de la nivel internațional și de experiența dobândită, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește, neaplicarea, în sensul prezentei Directive, a modificărilor aduse instrumentelor internaționale, dacă este necesar, și actualizarea specificațiilor tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(10) Directiva 2009/16/CE ar trebui modificată pentru a se asigura menținerea conținutului și a frecvenței inspecțiilor care vizează navele de pasageri de tip ro-ro și ambarcațiunile de pasageri de mare viteză. Prin urmare, dispozițiile specifice privind inspecțiile și verificările care vizează navele de pasageri de tip ro-ro și ambarcațiunile de pasageri de mare viteză care efectuează servicii regulate care sunt eligibile pentru controlul statului portului ar trebui introduse în Directiva 2009/16/CE.
(11) Atunci când se efectuează inspecții în temeiul Directivei 2009/16/CE, se depun toate eforturile pentru evitarea reținerii sau a întârzierii nejustificate a unei nave.
(12) Este important să se țină seama de condițiile de muncă și de viață la bord ale echipajului și de formarea și calificările membrilor acestuia, dat fiind că sănătatea, siguranța și considerentele sociale sunt strâns legate între ele.
(13) În vederea realizării ciclului complet al vizitelor de monitorizare ale Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă, Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei directive în termen de cel mult șapte ani de la data-limită pentru transpunerea prezentei directive și să prezinte un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului. Statele membre ar trebui să coopereze cu Comisia în vederea reunirii tuturor informațiilor necesare pentru această evaluare.
(14) Pentru a nu impune o sarcină administrativă disproporționată statelor membre care nu au ieșire la mare, o regulă de minimis ar trebui să permită acestor state membre să deroge de la dispozițiile prezentei directive, ceea ce înseamnă că aceste state membre nu sunt obligate să transpună prezenta directivă atât timp cât îndeplinesc anumite criterii.
(15) Având în vedere faptul că obiectivele prezentei directive, și anume de a asigura operarea în condiții de siguranță a navelor de pasageri de tip ro-ro și a ambarcațiunilor de pasageri de mare viteză care desfășoară servicii regulate, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, având în vedere latura pieței interne pe careo implică transportul maritim de pasageri și caracterul transfrontalier al operării acestor nave în Uniune și la nivel internațional, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin stabilirea unui nivel comun de siguranță și prin evitarea denaturării concurenței, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(16) Pentru a spori claritatea juridică și coerența și având în vedere numărul de modificări preconizate, Directiva 1999/35/CE ar trebui abrogată, iar Directiva 2009/16/CE ar trebui modificată în consecință,