Regulament 2022/2448 · CELEX 32022R2448

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2448 al Comisiei din 13 decembrie 2022 de stabilire a unor orientări operaționale privind dovezile pentru demonstrarea conformității cu criteriile de durabilitate aplicabile biomasei forestiere, prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act: 13.12.2022
Intrare in vigoare: 03.01.2023
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2022_320_R_0002
Status: In vigoare

biocombustibil biomasă energie reutilizabilă pădure politica UE în domeniul mediului produs durabil resurse reutilizabile silvicultură durabilă țări ale UE

Recitale

(1) Directiva (UE) 2018/2001 stabilește noi criterii de durabilitate pentru biomasa forestieră utilizată pentru producerea de energie, astfel încât aceasta din urmă să fie contabilizată în raport cu obiectivele europene și contribuțiile naționale, să facă parte din obligațiile privind energia din surse regenerabile care decurg din articolele 23 și 25 și să fie eligibilă pentru sprijin public. În plus, Directiva (UE) 2018/2001 impune statelor membre să aibă în vedere rezerva disponibilă durabilă de biomasă și să țină cont în mod adecvat de principiile economiei circulare și de ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) atunci când elaborează scheme de sprijin pentru energia din surse regenerabile, pentru a evita denaturarea inutilă a piețelor materiilor prime.

(2) În acest context, biomasa forestieră utilizată pentru producerea de energie trebuie considerată durabilă dacă îndeplinește criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 alineatele (6) și (7) din Directiva (UE) 2018/2001, care se referă la recoltarea de biomasă forestieră și, respectiv, la emisiile provenite din exploatarea terenurilor, din schimbarea destinației terenurilor și din silvicultură (LULUCF).

(3) Pentru a asigura coerența între obiectivele Directivei (UE) 2018/2001 și legislația Uniunii în domeniul mediului și o implementare robustă și armonizată a noilor criterii de durabilitate pentru biomasa forestieră de către statele membre și operatorii economici, Directiva (UE) 2018/2001 impune Comisiei să adopte acte de punere în aplicare de stabilire a orientărilor operaționale cu privire la dovezile care permit demonstrarea conformității cu aceste criterii.

(4) Pentru a reduce la minimum riscul utilizării de biomasă forestieră care nu respectă criteriile de recoltare durabilă, operatorii economici ar trebui să efectueze o evaluare bazată pe riscuri, pornind de la legislația existentă privind gestionarea durabilă a pădurilor, care să includă sistemele de monitorizare și de aplicare a legii, aflată în vigoare în țara de aprovizionare cu biomasă forestieră. În acest scop, biomasa forestieră recoltată trebuie să facă obiectul unor acte cu putere de lege și norme administrative naționale și subnaționale care îndeplinesc criteriile de recoltare prevăzute la articolul 29 alineatul (6) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001. Operatorii economici trebuie, de asemenea, să evalueze dacă există sisteme de monitorizare și de aplicare a legii și dacă nu există dovezi ale unei lipse semnificative de aplicare a legislației naționale sau subnaționale relevante. În acest scop, operatorii economici trebuie să utilizeze evaluări și rapoarte juridice elaborate de Comisia Europeană (3), de organizații guvernamentale internaționale sau naționale, inclusiv informații furnizate de organizațiile neguvernamentale și de organizațiile științifice formate din experți în silvicultură. Evaluarea bazată pe riscuri ar trebui, de asemenea, să țină seama de orice proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs, lansate de Comisie, care se reflectă în baza de date a Comisiei privind încălcările, aflată la dispoziția publicului, și să ia în considerare orice hotărâre relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind încălcarea dreptului comunitar drept dovadă a lipsei de aplicare a legii.

(5) În cazul în care nu există nicio dovadă a conformității la nivel național cu unul sau mai multe dintre criteriile de recoltare prevăzute la articolul 29 alineatul (6) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001, biomasa forestieră trebuie considerată ca prezentând un grad ridicat de risc. În astfel de cazuri, operatorii economici trebuie să furnizeze dovezi mai detaliate în sprijinul faptului că criteriile de recoltare prevăzute la articolul 29 alineatul (6) litera (b) din Directiva (UE) 2018/2001 sunt respectate, prin intermediul sistemelor de gestionare la nivelul zonei de aprovizionare. În acest sens, este necesar să se stabilească mai în detaliu dovezile durabilității, care trebuie furnizate de operatorii economici prin intermediul sistemelor de gestionare la nivelul zonelor de aprovizionare cu biomasă forestieră, în comparație cu cele impuse în cadrul evaluării conformității la nivel național și subnațional. Acest lucru va asigura îndeplinirea efectivă a criteriilor de recoltare, în special a criteriilor privind regenerarea pădurilor, conservarea zonelor protejate, reducerea la minimum a impactului recoltării asupra calității solului și a biodiversității, precum și privind menținerea sau îmbunătățirea capacității de producție pe termen lung a pădurii.

(6) Pentru a se asigura că emisiile și absorbțiile din surse biogene aferente recoltării biomasei forestiere sunt contabilizate în mod corect, este necesar ca biomasa forestieră să îndeplinească criteriile LULUCF la nivel național. În special, țara sau organizația de integrare economică regională din care provine biomasa trebuie să fie parte la Acordul de la Paris. În plus, țara sau organizația de integrare economică regională relevantă ar fi trebuit să prezinte o contribuție stabilită la nivel național (CSN), în contextul Acordului de la Paris, care să acopere emisiile și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor, din agricultură și din silvicultură și care să garanteze că modificările stocului de carbon asociate recoltării biomasei sunt luate în considerare în angajamentul țării sau al organizației de integrare economică regională de a reduce sau de a limita emisiile de gaze cu efect de seră, astfel cum se specifică în CSN. În mod alternativ, aceasta trebuie să dispună de o legislație națională sau subnațională, aplicabilă zonei de recoltare, care să vizeze conservarea și îmbunătățirea stocurilor și absorbanților de carbon. În plus, trebuie furnizate dovezi că emisiile raportate din sectorul LULUCF nu depășesc absorbțiile și că absorbanții de carbon din păduri sunt menținuți sau consolidați pe parcursul unei perioade de referință relevante.

(7) În cazul în care nu poate fi demonstrată respectarea criteriilor LULUCF prevăzute la articolul 29 alineatul (7) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001, este necesar ca operatorii economici să furnizeze dovezi suplimentare privind existența unor sisteme de gestionare la nivelul zonei de aprovizionare, pentru a se asigura menținerea sau consolidarea pe termen lung atât a nivelurilor stocurilor de carbon din păduri, cât și a nivelurilor absorbanților de carbon din păduri. Astfel de sisteme trebuie să includă, cel puțin, informații din planificarea prospectivă și din monitorizarea periodică a dezvoltării stocurilor și a absorbanților de carbon din păduri la nivelul zonei de aprovizionare.

(8) Pentru a asigura o verificare solidă a noilor criterii de durabilitate privind biomasa forestieră, informațiile furnizate de operatorii economici trebuie să fie transparente, exacte, fiabile și protejate împotriva fraudelor, iar operatorii economici trebuie să se poată baza pe norme de certificare fiabile. Aceste norme trebuie să țină seama de rolul sistemelor voluntare de certificare naționale sau internaționale, recunoscute de Comisie, în temeiul articolului 30 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001.

(9) Pentru a reduce la minimum povara administrativă, statele membre ar trebui să faciliteze activitatea operatorilor economici prin punerea la dispoziție a datelor, inclusiv a datelor spațiale și a inventarelor, în scopuri de planificare și monitorizare.

(10) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind durabilitatea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă,

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește orientările operaționale care trebuie aplicate de statele membre pentru a asigura o implementare robustă și armonizată a criteriilor de durabilitate bazate pe riscuri pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasa forestieră prevăzute la articolul 29 alineatele (6) și (7) din Directiva (UE) 2018/2001.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: — „criterii de recoltare la nivel național sau subnațional” înseamnă criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (6) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001; — „criterii de recoltare la nivelul zonei de aprovizionare” înseamnă criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (6) litera (b) din Directiva (UE) 2018/2001; — „țara de recoltare” înseamnă țara sau teritoriul în care a fost recoltată materia primă de biomasă forestieră; — „pădure plantată” înseamnă o pădure formată în principal din arbori, creată prin plantare și/sau însămânțare deliberată, cu condiția să se preconizeze că arborii plantați sau însămânțați vor constitui mai mult de cincizeci la sută din arborii în picioare la maturitate; include crângurile de arbori care au fost plantați sau însămânțați inițial; — „plantație forestieră” înseamnă o pădure plantată care este gestionată intensiv și care, la plantare și la maturitatea arboretului, îndeplinește toate criteriile următoare: una sau două specii, clasă de vârstă omogenă și spațiere regulată. Aceasta include plantațiile cu ciclu scurt de producție pentru lemn, fibre și energie electrică și exclude pădurile plantate în scopul protejării sau al refacerii ecosistemelor, precum și pădurile create prin plantare sau însămânțare care, la maturitatea arboretului, seamănă sau se apropie de pădurile care se regenerează în mod natural; — „cioate și rădăcini” înseamnă părți din volumul total al copacilor, excluzând volumul biomasei lemnoase de deasupra ciotului, luându-se în considerare înălțimea ciotului ca fiind nivelul la care arborii ar fi tăiați în conformitate cu practicile normale de tăiere din țara sau din regiunea în cauză; — „lemn mort” înseamnă toată biomasa lemnoasă nevie care nu este conținută în litieră, aflată pe sol sau în sol, inclusiv lemnul aflat la suprafață, resturile grosiere, rădăcinile moarte și cioatele mai mari sau egale cu 10 cm în diametru sau cu orice alt diametru utilizat de țara în cauză; — „capacitate de producție pe termen lung” înseamnă sănătatea pădurilor și capacitatea lor de a livra în mod continuu și durabil bunuri cum ar fi lemnul de diferite grade de calitate, precum și produse și servicii ecosistemice forestiere nelemnoase, inclusiv purificarea aerului și a apei, menținerea habitatului faunei sălbatice, recreere sau capital cultural, pe o perioadă lungă de timp și, după caz, pe durata mai multor rotații forestiere succesive; — „sistem de gestionare” înseamnă informațiile colectate cu privire la suprafața forestieră la nivelul zonei de aprovizionare, inclusiv sub formă de text, hărți, tabele și grafice, precum și strategii sau activități de gestionare planificate și implementate pentru atingerea obiectivelor de gestionare sau de dezvoltare a resurselor forestiere; — „perturbări naturale” are sensul care i se atribuie la articolul 3 alineatul (1) punctul 9 din Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (4); — „creștere anuală netă” înseamnă creșterea anuală a volumului stocului de arbori vii disponibili, minus mortalitatea naturală medie a stocului respectiv; — „criterii LULUCF la nivel național” înseamnă criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (7) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001; — „criterii LULUCF la nivelul zonei de aprovizionare” înseamnă criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (7) litera (b) din Directiva (UE) 2018/2001; — „stoc de carbon” are sensul care i se atribuie la articolul 3 alineatul (1) punctul 4 din Regulamentul (UE) 2018/841; — „absorbant” are sensul atribuit la articolul 3 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2018/841; — „primul punct de colectare” are sensul atribuit la articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (5); — „audit de primă parte” înseamnă o declarație pe proprie răspundere a unui operator economic care aprovizionează primul punct de colectare; — „audit de secundă parte” înseamnă auditarea unui furnizor de către operatorul economic care gestionează primul punct de colectare; — „audit de terță parte” înseamnă auditarea unui operator economic, efectuată de un terț independent de organizația care face obiectul auditului; — „operator economic” are sensul atribuit la articolul 2 alineatul (11) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996.

Articolul 3

Evaluarea conformității cu criteriile de recoltare la nivel național sau subnațional

(1) Statele membre solicită operatorilor economici să furnizeze informații auditate care să stabilească respectarea criteriilor de recoltare la nivel național sau subnațional. În acest scop, operatorii economici efectuează o evaluare bazată pe riscuri, care să ofere dovezi exacte, actualizate și verificabile cu privire la toate elementele următoare: (a) țara de recoltare și, după caz, regiunea subnațională în care a fost recoltată biomasa forestieră; și (b) asigurarea de către legislația națională sau subnațională aplicabilă în domeniul recoltării a următoarelor elemente: (i) legalitatea operațiunilor de recoltare, care se demonstrează prin furnizarea dovezilor de conformitate a recoltării cu legislația aplicabilă în țara de recoltare, astfel cum se prevede la articolul 2 litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6); (ii) regenerarea pădurilor, care poate fi demonstrată prin furnizarea de dovezi că legislația aplicabilă impune regenerarea naturală sau artificială ori o combinație a celor două, cu scopul de a crea o nouă pădure în aceeași zonă și într-o perioadă de timp adecvată, în conformitate cu legislația națională relevantă; (iii) protecția efectivă a zonelor desemnate de dreptul internațional sau național sau de autoritatea competentă relevantă, în scopul protecției naturii, inclusiv a zonelor umede și a turbăriilor; (iv) recoltarea forestieră se efectuează într-un mod care reduce la minimum impactul negativ asupra calității solului și a biodiversității, fapt care poate fi demonstrat prin furnizarea de dovezi că legislația aplicabilă sau normele relevante de gestionare a pădurilor: 1. impun ca pădurile primare și zonele protejate în temeiul articolului 1 litera (b) punctul (iii) să nu fie degradate sau înlocuite cu plantații forestiere, ceea ce poate include garantarea faptului că suprafața forestieră regenerată asigură o cantitate corespunzătoare și adecvată, la nivel local, de plante și specii de arbori; 2. asigură protecția solurilor și a speciilor și habitatelor, inclusiv a celor protejate de dreptul internațional sau național. Pentru a facilita activitatea operatorilor economici, statele membre depun eforturi pentru a furniza date privind caracteristicile de mediu specifice sitului; și 3. reduc la minimum, după caz, îndepărtarea cioatelor, a rădăcinilor și a lemnului mort; (v) menținerea sau creșterea capacității de producție pe termen lung a pădurii, care poate fi demonstrată prin furnizarea de dovezi că legislația aplicabilă la nivel național sau subnațional garantează că, pe baza datelor medii anuale, tăierile nu depășesc creșterea netă pe o perioadă adecvată în conformitate cu legislația națională relevantă, cu excepția cazurilor în care acest lucru este justificat temporar din cauza unor dăunători forestiere, furtuni sau alte perturbări naturale documentate. Acest lucru poate fi dovedit prin: 1. rapoartele de inventariere forestieră națională, 2. furnizarea dovezilor menționate la articolul 5 punctul (ii) sau 3. rapoartele de inventariere similare la nivel subnațional; (c) existența unor sisteme pentru a asigura monitorizarea punerii în aplicare și a asigurării respectării legislației naționale și subnaționale menționate la litera (b), inclusiv informații cu privire la următoarele elemente: autoritățile competente pentru monitorizarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației, sancțiunile pentru neconformitate, sistemele de contestare a deciziilor și accesul public la informații; (d) inexistența unei lipse semnificative la nivelul aplicării actelor cu putere de lege și a normelor administrative naționale și/sau subnaționale menționate la litera (b). (2) În ceea ce privește dovezile solicitate la alineatul (1) litera (d), operatorii economici iau în considerare orice evaluări și rapoarte juridice întocmite de organizații guvernamentale naționale sau internaționale, care detaliază lipsa aplicării legislației naționale sau subnaționale menționate la alineatul (1) litera (b). Este, de asemenea, luată în considerare orice procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, aflată în desfășurare și inițiată de Comisia Europeană împotriva unui stat membru și aflată în desfășurare, pe baza legislației relevante a Uniunii. Existența unei hotărâri a Curții de Justiție împotriva unui stat membru pentru încălcarea legislației relevante a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 995/2010, se consideră dovadă a unei astfel de lipse a aplicării. (3) Pentru a reduce la minimum povara administrativă suportată de operatorii economici, statele membre pot crea baze de date publice cu informații actualizate privind elementele menționate la prezentul articol și facilitează accesul operatoriilor la informații, inclusiv la datele spațiale publice și la inventarele publice. Statele membre pot furniza formare relevantă în acest sens. (4) Operatorii economici pot decide să demonstreze în mod direct respectarea criteriilor de recoltare la nivelul zonei de aprovizionare, în conformitate cu articolul 4.

Articolul 4

Evaluarea conformității cu criteriile de recoltare la nivelul de zonei aprovizionare forestieră

În cazul în care nu sunt disponibile dovezi privind respectarea unuia sau mai multor criterii de recoltare la nivel național sau subnațional, statele membre solicită operatorilor economici să furnizeze informații auditate care să ateste că respectivele criterii au fost respectate prin intermediul unor sisteme de gestionare care sunt instituite și implementate la nivelul zonei de aprovizionare. În acest scop, operatorii economici furnizează dovezi exacte, actualizate și verificabile cu privire la următoarele elemente: (a) limitele spațiale ale zonei de aprovizionare pentru care trebuie demonstrată conformitatea și pentru care se aplică sistemele de gestionare menționate la litera (b), inclusiv prin intermediul coordonatelor geografice sau al parcelelor; (b) sisteme de gestionare aplicabile zonei de aprovizionare, care să asigure că: (i) operațiunile de recoltare sunt legale, fapt care se demonstrează prin furnizarea dovezilor privind asigurarea conformității recoltării cu sistemul de due diligence definit la articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 995/2010; (ii) această regenerare forestieră se realizează într-un mod care menține cel puțin calitatea și cantitatea suprafețelor forestiere recoltate, ceea ce poate fi demonstrat prin furnizarea de dovezi privind înființarea unei noi păduri în aceeași zonă în termen de maximum zece ani de la recoltare. Acest lucru poate fi dovedit prin utilizarea, printre altele, a planurilor de gestionare a pădurilor, a protocoalelor operaționale, a evaluărilor impactului asupra mediului și a rezultatelor auditurilor și inspecțiilor de conformitate relevante; (iii) biomasa forestieră nu provine din zone desemnate de legislația internațională sau națională sau de către autoritatea competentă pentru protecția naturii, inclusiv din zone umede și turbării, cu excepția cazului în care există dovezi că activitățile de recoltare a materiei prime nu interferează cu obiectivele de protecție ale zonelor desemnate. Acest lucru poate fi dovedit prin utilizarea bazelor de date internaționale și naționale, a hărților oficiale, a planurilor de gestionare a pădurilor, a protocoalelor operaționale, a protocoalelor de recoltare, a imagisticii prin satelit, a evaluărilor impactului asupra mediului și a autorizațiilor oficiale de exploatare, inclusiv a condițiilor sau restricțiilor care garantează că nu există niciun conflict cu obiectivele relevante de protecție a naturii, precum și a rezultatelor auditurilor și inspecțiilor de conformitate relevante; (iv) recoltarea forestieră se realizează într-un mod care vizează cel puțin prevenirea efectelor negative asupra calității solului și a biodiversității. Acest lucru poate fi dovedit prin furnizarea de dovezi că au fost identificate în prealabil riscurile relevante asociate recoltării biomasei forestiere pentru producerea de energie; și că au fost puse în aplicare măsuri de atenuare adecvate, cum ar fi: 1. pădurile primare și zonele protejate în temeiul literei (b) punctul (iii) nu sunt degradate sau înlocuite cu plantații forestiere; 2. recoltarea cioatelor și a rădăcinilor este redusă la minimum; 3. nu se efectuează nicio recoltare pe soluri vulnerabile; 4. recoltarea se realizează prin intermediul unor sisteme de exploatare forestieră care reduc la minimum impactul asupra calității solului, inclusiv compactarea solului; 5. recoltarea se realizează într-un mod care reduce la minimum impactul asupra caracteristicilor și habitatelor biodiversității, inclusiv asupra plantelor și animalelor protejate în temeiul legislației internaționale sau naționale; 6. în pădure se lasă anumite tipuri și cantități de lemn mort, adecvate la nivel local; și 7. defrișările mari sunt reduse la minimum, cu excepția cazurilor în care acest lucru este justificat temporar din cauza dăunătorilor forestieri documentați, a furtunilor sau a altor perturbări naturale. Aceste acțiuni de atenuare pot fi demonstrate prin utilizarea bazelor de date internaționale și naționale, a hărților oficiale și a imagisticii prin satelit, a planurilor de gestionare a pădurilor, a protocoalelor operaționale și a protocoalelor de recoltare, precum și a rezultatelor auditurilor și inspecțiilor de conformitate relevante; (v) recolta menține sau îmbunătățește capacitatea de producție pe termen lung a pădurii. Aceasta poate fi demonstrată prin furnizarea de dovezi că tăierile anuale nu depășesc creșterea anuală netă în zona de aprovizionare relevantă, în medie, în perioada de zece ani anterioară intervenției de recoltare, cu excepția cazului în care, pentru a spori capacitatea de producție viitoare a pădurii, sunt justificate în mod corespunzător cantități diferite sau din cauza prezenței documentate a dăunătorilor forestieri, a furtunilor sau a altor perturbări naturale. Acest lucru se poate dovedi prin utilizarea datelor privind inventarul forestier public sau privat.

Articolul 5

Evaluarea conformității cu criteriile LULUCF la nivel național

Statele membre impun operatorilor economici să furnizeze informații auditate care să confirme conformitatea cu criteriile privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF) la nivel național. În acest scop, operatorii economici furnizează dovezi exacte, actualizate și verificabile care să ateste că țara sau organizația de integrare economică regională din care provine biomasa forestieră este parte la Acordul de la Paris și îndeplinește oricare dintre cele două seturi de condiții de mai jos: (i) a prezentat o contribuție stabilită la nivel național (CSN), în temeiul Acordului de la Paris din 2015 privind schimbările climatice, în urma celei de a 21-a sesiuni a Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, care îndeplinește următoarele cerințe: (a) CSN include sectoarele agriculturii, silviculturii și exploatării terenurilor, fie combinate ca un singur sector care să cuprindă agricultura, silvicultura și alte destinații ale terenurilor (AFOLU), fie ca un sector agricol și un sector LULUCF separat; (b) CSN explică modul în care agricultura, silvicultura și exploatarea terenurilor au fost luate în considerare în cadrul CSN; (c) CSN contabilizează emisiile și absorbțiile din sectorul agricol, din cel forestier și din cel de exploatare a terenurilor în raport cu obiectivul general național de reducere a emisiilor, inclusiv a emisiilor asociate recoltării de biomasă forestieră; sau (ii) există legi naționale sau subnaționale, aplicabile zonei de recoltare, care vizează conservarea și îmbunătățirea stocurilor și a absorbanților de carbon din păduri. În plus, trebuie furnizate dovezi că emisiile din sectorul LULUCF raportate nu depășesc absorbțiile, fapt care poate fi demonstrat prin furnizarea de dovezi că emisiile din sectorul LULUCF raportate nu depășesc media absorbțiilor din cei zece ani anteriori recoltării biomasei forestiere și că stocurile și absorbanții de carbon sunt conservați sau intensificați între ultimele două perioade succesive de zece ani care precedă recoltarea biomasei forestiere. Pentru a reduce la minimum povara administrativă suportată de operatorii economici, statele membre pot furniza operatorilor informații actualizate privind elementele menționate la prezentul articol.

Articolul 6

Evaluarea conformității cu criteriile LULUCF la nivelul zonei de aprovizionare forestieră

În cazul în care nu sunt disponibile dovezi privind respectarea criteriilor LULUCF la nivel național, statele membre impun operatorilor economici să furnizeze informații auditate care să confirme existența și implementarea sistemelor de gestionare la nivelul zonei de aprovizionare forestieră, pentru a se asigura că nivelurile stocurilor și absorbanților de carbon din pădure sunt menținute sau consolidate pe termen lung. În acest scop, operatorii economici furnizează dovezi exacte, actualizate și verificabile în conformitate cu următoarele cerințe: (a) identifică limitele spațiale ale zonei de aprovizionare pentru care trebuie demonstrată conformitatea, de exemplu prin intermediul coordonatelor geografice, al loturilor sau al parcelelor, inclusiv al arboreturilor și suprafețelor de teren, și identifică rezervoarele de carbon forestier relevante, inclusiv biomasa de suprafață, biomasa subterană, deșeurile, lemnul mort și carbonul organic din sol; (b) calculează media stocurilor și a absorbanților de carbon din păduri pe parcursul unei perioade istorice de referință, în scopul stabilirii unei valori de referință pentru a permite o comparație între menținerea sau consolidarea stocurilor și a absorbanților de carbon din pădurile dintr-o zonă de aprovizionare. Operatorii economici utilizează perioada de referință 2000-2009 sau o altă perioadă de durată similară și cât mai apropiată posibil de perioada 2000-2009 pentru a facilita utilizarea datelor din inventarul forestier sau pentru a atenua impactul perturbărilor naturale sau al altor evenimente extreme. Operatorii economici motivează corespunzător alegerea perioadei lor de referință. Operatorul economic estimează valorile de referință pentru toate rezervoarele de carbon relevante identificate individual în temeiul literei (a); (c) descriu scenariul practicilor de gestionare a pădurilor preconizate într-o zonă de aprovizionare pentru o perioadă estimată pe termen lung, care acoperă cel puțin 30 de ani de la evenimentul de recoltare din care provine biomasa. Scenariul respectiv este construit pe baza practicilor de gestionare a pădurilor într-o zonă de aprovizionare documentată pentru perioada de referință istorică sau pe baza planurilor de gestionare a pădurilor existente sau a altor dovezi verificabile; (d) estimează stocurile și absorbanții medii de carbon din zona de aprovizionare pe perioada preconizată pe termen lung, care acoperă cel puțin 30 de ani, în funcție de rata de creștere a pădurilor, după recoltarea biomasei forestiere. Pentru a asigura comparabilitatea cu perioada de referință istorică, estimările respective utilizează aceleași rezervoare de carbon, aceleași date și aceleași metode menționate la literele (a) și (b). În cazul în care nu sunt în măsură să cuantifice una sau mai multe rezerve identificate în temeiul literei (a), operatorii economici furnizează o justificare adecvată; (e) compară media stocului și a absorbanților de carbon din zona de aprovizionare forestieră relevantă a perioadei previzionate pe termen lung cu stocurile și absorbanții de carbon din păduri din perioada de referință istorică. În cazul în care media stocurilor și a absorbanților de carbon din păduri din perioada preconizată pe termen lung este mai mare sau egală cu media stocurilor și a absorbanților de carbon din păduri din perioada de referință istorică, biomasa forestieră respectă criteriile LULUCF la nivelul zonei de aprovizionare forestieră. Operatorii economici instituie sisteme adecvate de monitorizare și de verificare a evoluției efective a stocului și a absorbanților de carbon, în conformitate cu cerințele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 7

Auditare și verificare

(1) Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că operatorii economici: (a) prezintă informații fiabile în sprijinul afirmațiilor lor de durabilitate, demonstrând că cerințele prevăzute la articolele 3-6 au fost îndeplinite în mod corespunzător, și pun la dispoziție, la cerere, datele detaliate care au fost utilizate pentru compilarea informațiilor respective. În cazul în care se furnizează alte dovezi pentru a demonstra conformitatea cu criteriile de recoltare și cu criteriile LULUCF, aceste dovezi trebuie să îndeplinească un standard ridicat de fiabilitate și de verificabilitate; (b) utilizează sistemul de echilibrare a masei menționat la articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001; (c) asigură un standard adecvat de audit de terță parte independentă a informațiilor transmise, cu excepția respectării, la nivel național și subnațional, a criteriilor de recoltare și a criteriilor LULUCF, pentru care poate fi furnizat un audit de primă parte sau de secundă parte până la primul punct de colectare a biomasei forestiere; (d) asigură un nivel adecvat de transparență, ținând seama de necesitatea controlului public al abordării auditului; (e) furnizează dovezi că auditurile relevante sunt efectuate în mod regulat, inclusiv prin inspecții periodice, dacă este cazul. (2) Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că auditul menționat la alineatul (1) litera (c) evaluează frecvența și metodologia eșantionării și robustețea datelor și verifică dacă informațiile transmise de operatorii economici sunt exacte, fiabile și protejate împotriva fraudelor. (3) Operatorii economici pot utiliza scheme naționale sau sisteme voluntare internaționale recunoscute de Comisie în temeiul articolului 30 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001 pentru a demonstra conformitatea cu criteriile stabilite la articolele 3-6 din prezentul regulament. (4) Auditarea în grup poate fi efectuată în condițiile prevăzute la articolul 12 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 pentru a contribui la reducerea poverii administrative, în special a celei exercitate asupra micilor operatori economici.

Articolul 8

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.