Recitale
(1) Sistemul de informații Schengen (SIS) este un instrument esențial pentru menținerea unui nivel ridicat de securitate în spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii, prin sprijinirea cooperării operaționale dintre autoritățile naționale competente, în special polițiștii de frontieră, poliție, autoritățile vamale, autoritățile din domeniul imigrației și autoritățile responsabile cu prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau cu executarea pedepselor. Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului (2) constituie temeiul juridic al SIS în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul V capitolele 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(2) Semnalările din SIS conțin informații privind o anumită persoană sau un anumit obiect, precum și instrucțiuni pentru autorități cu privire la ceea ce trebuie să facă atunci când localizează respectiva persoană sau respectivul obiect. Semnalările referitoare la persoane și obiecte introduse în SIS sunt puse, în timp real și în mod direct, la dispoziția tuturor utilizatorilor finali din cadrul autorităților naționale competente ale statelor membre autorizați să efectueze căutări în SIS în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1862. Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (3), membrii naționali ai Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1727 al Parlamentului European și al Consiliului (4), și echipele Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (5), sunt, de asemenea, autorizate să acceseze și să efectueze căutări de date în SIS în temeiul mandatelor lor respective și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1862.
(3) Europol joacă un rol important în combaterea criminalității grave și a terorismului, oferind analize și evaluări ale amenințărilor pentru a sprijini anchetele desfășurate de autoritățile naționale competente. Europol îndeplinește acest rol, de asemenea, prin utilizarea SIS, precum și în schimbul de informații suplimentare cu statele membre privind semnalări SIS. Combaterea criminalității grave și a terorismului ar trebui să facă obiectul unei coordonări continue între statele membre în ceea ce privește prelucrarea datelor și introducerea semnalărilor în SIS.
(4) Având în vedere caracterul globalizat al criminalității grave și al terorismului, informațiile pe care țările terțe și organizațiile internaționale le obțin cu privire la autori ai unor acte de criminalitate gravă și de terorism și cu privire la persoane suspectate de acte de criminalitate gravă și de terorism sunt din ce în ce mai relevante pentru securitatea Uniunii. Unele dintre informațiile respective, în special atunci când persoana în cauză este resortisant al unei țări terțe, sunt transmise numai Europol, care le prelucrează și comunică rezultatul analizelor sale statelor membre.
(5) Necesitatea operațională de a pune la dispoziția agenților din prima linie, în special a polițiștilor de frontieră sau a agenților de poliție, informații verificate furnizate de țări terțe este recunoscută la scară largă. Cu toate acestea, utilizatorii finali relevanți din statele membre nu au întotdeauna acces la aceste informații valoroase deoarece, printre alte motive, statele membre nu sunt întotdeauna în măsură să introducă semnalări în SIS pe baza unor astfel de informații din cauza dispozițiilor din dreptul intern.
(6) În vederea eliminării lacunelor în materie de comunicare a informațiilor privind criminalitatea gravă și terorismul, în special privind luptătorii teroriști străini, ale căror deplasări este esențial să fie monitorizate, este necesar să se asigure faptul că, la propunerea Europol, statele membre sunt în măsură să introducă în SIS semnalări privind existența unor informații referitoare la resortisanți ai țărilor terțe în interesul Uniunii, cu scopul de a pune informațiile respective furnizate de țări terțe și de organizații internaționale, în mod direct și în timp real, la dispoziția agenților din prima linie din statele membre.
(7) În acest scop, ar trebui să se creeze în SIS o categorie specifică de semnalări privind existența unor informații referitoare la resortisanți ai țărilor terțe în interesul Uniunii (denumite în continuare „semnalări privind existența unor informații”). Astfel de semnalări privind existența unor informații ar trebui să fie introduse în SIS de către statele membre în mod discreționar și după verificarea și analizarea acestora în propunerea Europol în interesul Uniunii cu privire la resortisanți ai țărilor terțe, pentru ca utilizatorii finali care efectuează o căutare în SIS să fie informați că persoana în cauză este suspectată de implicarea într-o infracțiune aflată în sfera de competență a Europol și pentru ca statele membre și Europol să obțină confirmarea faptului că persoana care face obiectul semnalării privind existența unor informații a fost localizată, precum și să obțină informații suplimentare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1862, astfel cum este modificat de prezentul regulament.
(8) Pentru ca statul membru căruia Europol i-a propus introducerea unei semnalări privind existența unor informații să evalueze dacă un anumit caz este suficient de adecvat, relevant și important pentru a justifica introducerea în SIS a respectivei alerte privind existența unor informații, precum și pentru a confirma fiabilitatea sursei de informații și exactitatea informațiilor privind persoana în cauză, Europol ar trebui să comunice toate informațiile pe care le deține cu privire la caz, cu excepția informațiilor care au fost în mod clar obținute cu încălcarea evidentă a drepturilor omului. Europol ar trebui să comunice, în special, rezultatul verificării încrucișate a datelor în bazele sale de date, informații referitoare la exactitatea și fiabilitatea datelor și analiza sa conform căreia există motive suficiente pentru a considera că persoana în cauză a comis sau a participat la o infracțiune aflată în sfera de competență a Europol ori intenționează să comită o astfel de infracțiune.
(9) Europol ar trebui să informeze statele membre fără întârziere în cazul în care deține date suplimentare sau modificate relevante în legătură cu propunerea sa de a se introduce în SIS o semnalare privind existența unor informații sau dovezi care sugerează că datele incluse în propunerea sa sunt incorecte din punct de vedere factual sau au fost stocate în mod ilegal, pentru a asigura legalitatea, exhaustivitatea și exactitatea datelor din SIS. Europol ar trebui, de asemenea, să transmită statului membru emitent fără întârziere date suplimentare sau modificate în legătură cu o semnalare privind existența unor informații care a fost introdusă în SIS la propunerea sa, pentru a-i permite statului membru emitent să completeze sau să modifice semnalarea privind existența unor informații. Europol ar trebui să acționeze, în special, dacă constată că informațiile primite de la autoritățile unei țări terțe sau de la o organizație internațională au fost incorecte sau i-au fost comunicate în scopuri ilegale, de exemplu dacă comunicarea de informații privind persoana în cauză a avut la bază motive politice.
(10) Regulamentul (UE) 2016/794 și Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (6) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către Europol atunci când își exercită responsabilitățile prevăzute în prezentul regulament.
(11) Pregătirile pentru punerea în aplicare a semnalărilor privind existența unor informații ar trebui să nu aibă un impact asupra utilizării SIS.
(12) Dat fiind faptul că obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea și reglementarea unei categorii specifice de semnalări introduse în SIS de statele membre la propunerea Europol în interesul Uniunii pentru a face schimb de informații privind persoane implicate în acte de criminalitate gravă sau de terorism, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere natura lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(13) Prezentul regulament respectă pe deplin drepturile fundamentale și principiile consacrate în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) și în TUE. În special, prezentul regulament respectă pe deplin protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolul 16 din TFUE, cu articolul 8 din Cartă și cu normele aplicabile privind protecția datelor. Prezentul regulament urmărește, de asemenea, să asigure un mediu sigur pentru toate persoanele care își au reședința pe teritoriul Uniunii.
(14) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.
(15) Irlanda participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE (7) și cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1745 (8) ale Consiliului.
(16) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 litera G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (10).
(17) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 litera G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (12).
(18) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 litera G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (14).
(19) În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau este conex acestuia, în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005, și ar trebui să fie coroborat cu Deciziile 2010/365/UE (15) și (UE) 2018/934 (16) ale Consiliului.
(20) În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau este conex acestuia în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011 și ar trebui să fie coroborat cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului (17).
(21) În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se referă la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(22) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725.
(23) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/1862 ar trebui să fie modificat în consecință,