Directiva (UE) 2022/1999 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (codificare) (Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

(1) Prezenta directivă se aplică controalelor efectuate de statele membre în transportul rutier de mărfuri periculoase la vehiculele care circulă pe teritoriul lor sau intră pe acesta dintr-o țară terță. Prezenta directivă nu se aplică transportului de mărfuri periculoase cu vehiculele care aparțin sau se află sub comanda forțelor armate. (2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre, ținând seama în mod adecvat de legislația Uniunii, de a întreprinde controale în transportul național sau internațional de mărfuri periculoase pe teritoriul acestora, realizat cu vehicule care nu sunt reglementate de prezenta directivă.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: (a) „vehicul” înseamnă orice autovehicul destinat utilizării pe calea rutieră, fie complet sau incomplet, care are cel puțin patru roți și o viteză maximă proiectată mai mare de 25 km/h, împreună cu remorcile sale, cu excepția vehiculelor care circulă pe șine, a celor agricole și a tractoarelor forestiere și a tuturor mecanismelor mobile; (b) „mărfuri periculoase” înseamnă mărfuri periculoase, astfel cum sunt definite la articolul 1 litera (b) din Acordul referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957 și în anexele A și B la respectivul acord, astfel cum sunt menționate în secțiunea I.1 din anexa I la Directiva 2008/68/CE; (c) „transport” înseamnă orice operație de transport rutier realizată cu un vehicul, integral sau parțial pe drumurile publice de pe teritoriul unui stat membru, inclusiv încărcarea și descărcarea mărfurilor reglementate de Directiva 2008/68/CE, fără a aduce atingere dispozițiilor stabilite de legislațiile statelor membre referitoare la responsabilitatea pentru aceste operații; (d) „întreprindere” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, fie că are sau nu ca obiectiv realizarea de profit, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, fie că are sau nu ca obiectiv realizarea de profit, precum și orice organism aflat sub patronajul unei autorități publice, fie că are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate care are această personalitate, care transportă, încarcă sau descarcă mărfuri periculoase sau face ca acestea să fie transportate, precum și cele care depozitează temporar, colectează, ambalează sau livrează aceste mărfuri ca parte a unei operații de transport și sunt localizate pe teritoriul Uniunii; (e) „control” înseamnă orice control, inspecție, verificare sau formalitate îndeplinit(ă) de autoritățile competente din motive de siguranță proprii transportului de mărfuri periculoase.

Articolul 3

(1) Statele membre se asigură că un segment reprezentativ al transporturilor rutiere de mărfuri periculoase face obiectul controalelor stabilite prin prezenta directivă, pentru a verifica conformitatea acestora cu legislația privind transportul rutier de mărfuri periculoase. (2) Aceste controale se efectuează pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1100/2008 și articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3912/92.

Articolul 4

(1) Pentru efectuarea controalelor prevăzute de prezenta directivă, statele membre utilizează fișa de control prevăzută în anexa I. O copie a respectivei fișe de control sau un certificat care indică rezultatul controlului respectiv, elaborat de autoritatea care a efectuat controlul, se predă conducătorului vehiculului și se prezintă la cerere pentru a simplifica sau evita, dacă este posibil, controalele ulterioare. Primul paragraf nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri specifice de control amănunțit. (2) Controalele sunt aleatorii și acoperă pe cât posibil o arie extinsă din rețeaua rutieră. (3) Locurile alese pentru controale permit aducerea la conformitate a vehiculelor care nu respectă prevederile legale sau, dacă autoritatea care efectuează controlul consideră că este necesar acest lucru, permit ca acestea să fie imobilizate pe loc sau într-un alt loc stabilit în acest scop de către autoritatea respectivă, fără a periclita siguranța. (4) Dacă este cazul și cu condiția ca acest lucru să nu pericliteze siguranța, se pot preleva probe din mărfurile transportate pentru a fi examinate de laboratoarele recunoscute de către autoritatea competentă. (5) Durata controalelor nu depășește un termen rezonabil.

Articolul 5

Fără a aduce atingere altor sancțiuni care ar putea fi impuse, în cazul vehiculelor pentru care se constată una sau mai multe încălcări ale normelor privind transportul de mărfuri periculoase, în special încălcările enumerate în anexa II, este posibilă imobilizarea pe loc sau într-un loc stabilit în acest scop de către autoritățile care efectuează controlul și solicitarea aducerii acestora la conformitate înainte de continuarea călătoriei sau supunerea acestora la alte măsuri corespunzătoare, în funcție de împrejurările sau cerințele de siguranță care includ, dacă este cazul, refuzul de a permite intrarea acestor vehicule în Uniune.

Articolul 6

(1) Se pot efectua controale și la sediul întreprinderilor, ca măsură preventivă sau dacă în traficul rutier s-au constatat încălcări de natură să pericliteze siguranța în transportul de mărfuri periculoase. Obiectivul acestor controale este de a se asigura respectarea legislației relevante privind condițiile de siguranță în transportul rutier de mărfuri periculoase. (2) Dacă se constată una sau mai multe încălcări referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase, în special cele enumerate în anexa II, transportul se aduce la conformitate înainte ca mărfurile să plece din întreprindere sau este supus aplicării altor măsuri corespunzătoare.

Articolul 7

(1) Statele membre își acordă reciproc sprijin în vederea aplicării corespunzătoare a prezentei directive. (2) Încălcările grave sau repetate, care periclitează siguranța transportului de mărfuri periculoase, săvârșite de un vehicul nerezident sau de o întreprindere nerezidentă, se raportează autorităților competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul sau în care este stabilită întreprinderea. Autoritățile competente din statul membru în care se constată încălcări grave sau repetate pot să solicite autorităților competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul sau în care este stabilită întreprinderea să ia măsurile corespunzătoare cu privire la contravenient sau contravenienți. Autoritățile competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul sau în care este stabilită întreprinderea notifică autorităților competente din statul membru în care s-au înregistrat încălcările măsurile adoptate cu privire la transportator sau la întreprinderea în cauză.

Articolul 8

Dacă din cele constatate în timpul unui control în traficul rutier la un vehicul înmatriculat în alt stat membru reies motive să se considere că au fost comise încălcări grave sau repetate, care nu se pot detecta în timpul controlului respectiv din lipsa datelor necesare, autoritățile competente ale statelor membre vizate își acordă sprijin reciproc pentru clarificarea situației. Dacă, în acest scop, statul membru competent efectuează un control în întreprindere, acesta comunică rezultatele celorlalte state membre vizate.

Articolul 9

(1) Fiecare stat membru transmite Comisiei, cel târziu în a douăsprezecea lună de la sfârșitul fiecărui an calendaristic, un raport elaborat în conformitate cu modelul de formular standard prevăzut în anexa III la prezenta directivă cu privire la aplicarea Directivei 95/50/CE și a prezentei directive, care include următoarele informații: (a) dacă este posibil, volumul determinat sau estimat al mărfurilor periculoase transportate rutier (în tone transportate sau în tone/kilometri); (b) numărul de controale efectuate; (c) numărul de vehicule controlate la locul de înmatriculare (vehicule înmatriculate național, în alte state membre sau în țări terțe); (d) numărul de încălcări înregistrate în funcție de categoria de risc menționată în anexa II; (e) tipul și numărul sancțiunilor impuse. (2) Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, pentru prima dată în 1999 și ulterior cel puțin din trei în trei ani, un raport privind aplicarea Directivei 95/50/CE și a prezentei directive de către statele membre, cu precizarea informațiilor specificate la alineatul (1).

Articolul 10

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 11 în ceea ce privește modificarea anexelor I, II și III la prezenta directivă în vederea adaptării acestora la progresele științifice și tehnice din domeniile reglementate de prezenta directivă, în special pentru a ține seama de modificările aduse Directivei 2008/68/CE.

Articolul 11

(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 10 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 12

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 13

Directiva 95/50/CE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa IV partea A, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa IV partea B. Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 14

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.