Recitale
(1) Transportul rutier, feroviar sau pe căi navigabile interioare al mărfurilor periculoase prezintă un risc considerabil de accidente. Ar trebui luate măsuri pentru a se asigura realizarea acestui transport în cele mai bune condiții de siguranță posibile.
(2) S-au stabilit reguli uniforme în ceea ce privește transportul rutier și feroviar al mărfurilor periculoase prin Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase (3), și, respectiv, prin Directiva 96/49/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul feroviar de mărfuri periculoase (4).
(3) Pentru a stabili un regim comun care să acopere toate aspectele transportului interior de mărfuri periculoase, Directivele 94/55/CE și 96/49/CE ar trebui înlocuite cu o singură directivă care să adopte, de asemenea, dispoziții privind căile navigabile interioare.
(4) Majoritatea statelor membre sunt părți contractante la Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase („ADR”), li se aplică Regulamentul privind transportul internațional feroviar al mărfurilor periculoase („RID”) și, în măsura în care este relevant, sunt părți contractante la Acordul european privind transportul internațional al mărfurilor periculoase pe căi navigabile interioare („ADN”).
(5) ADR, RID și ADN stabilesc norme uniforme pentru transportul internațional în condiții de siguranță al mărfurilor periculoase. Aceste reguli ar trebui, de asemenea, extinse la transportul național pentru a se armoniza în întreaga Comunitate condițiile în care sunt transportate mărfurile periculoase și pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței comune în domeniul transporturilor.
(6) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în cazul transportului de mărfuri periculoase în anumite circumstanțe excepționale legate de natura vehiculelor sau a navelor implicate, sau de natura limitată a transportului efectuat.
(7) Dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să se aplice nici transportului de mărfuri periculoase, aflate sub răspunderea sau supravegherea directă și fizică a forțelor armate. Transportul de mărfuri periculoase efectuat de contractanți comerciali care lucrează pentru forțele armate ar trebui totuși să intre în sfera de aplicare a prezentei directive, exceptând cazul în care obligațiile contractuale ale acestora sunt îndeplinite sub răspunderea sau supravegherea directă și fizică a forțelor armate.
(8) Un stat membru care nu are un sistem feroviar și nici perspective imediate de a avea un astfel de sistem ar fi supus unei obligații disproporționate și inutile în cazul în care ar trebui să transpună și să pună în aplicare dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește transportul feroviar. În consecință, un astfel de stat membru ar trebui să fie scutit, atât timp cât nu are un sistem feroviar, de obligația de a transpune și de a pune în aplicare prezenta directivă în ceea ce privește transportul feroviar.
(9) Fiecare stat membru ar trebui să își păstreze dreptul de a fi scutit de la aplicarea acestei directive în ceea ce privește transportul de mărfuri periculoase pe căi navigabile interioare, în cazul în care aceste căi navigabile interioare de pe teritoriul respectivului stat membru nu sunt legate prin căi navigabile interioare de căile navigabile ale altor state membre, sau în cazul în care nu se transportă mărfuri periculoase pe aceste căi.
(10) Fără a aduce atingere dreptului comunitar și dispozițiilor din anexa I secțiunea I.1 (1.9), din anexa II secțiunea II.1 (1.9) și din anexa III secțiunea III.1 (1.9), statele membre ar trebui, din motive de siguranță a transportului, să poată menține sau adopta dispoziții în domenii care nu sunt reglementate de prezenta directivă. Aceste dispoziții ar trebui să fie clare și specifice.
(11) Fiecare stat membru ar trebui să-și păstreze dreptul de a reglementa sau interzice transportul de mărfuri periculoase pe teritoriul propriu, din alte motive decât cele care țin de siguranță, cum ar fi din motive de securitate națională sau de protecție a mediului.
(12) Utilizarea mijloacelor de transport înmatriculate în țări terțe ar trebui să fie permisă pentru efectuarea de transporturi internaționale de mărfuri periculoase pe teritoriul statelor membre cu condiția respectării dispozițiilor relevante ale ADR, RID sau ADN și ale prezentei directive.
(13) Fiecare stat membru ar trebui să aibă dreptul de a aplica norme mai stricte pentru operațiunile de transport național efectuate prin utilizarea de mijloace de transport înmatriculate sau puse în circulație pe teritoriul acestuia.
(14) Armonizarea condițiilor aplicabile transportului național de mărfuri periculoase nu ar trebui să împiedice luarea în considerare a circumstanțelor naționale specifice. Din acest motiv, prezenta directivă ar trebui să asigure posibilitatea statelor membre de a acorda unele derogări în anumite condiții specificate. Astfel de derogări ar trebui enumerate în cadrul prezentei directive sub secțiunea „derogări naționale”.
(15) În vederea abordării situațiilor neobișnuite și excepționale, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a elibera autorizații individuale care să permită transportul de mărfuri periculoase pe teritoriul propriu, care, în caz contrar, ar fi interzis prin prezenta directivă.
(16) Având în vedere nivelul de investiții necesare în acest sector, statelor membre ar trebui să li se permită să mențină, temporar, anumite dispoziții naționale specifice privind cerințele de construcție pentru mijloacele de transport sau echipamente și privind transportul efectuat prin Eurotunel. Statelor membre ar trebui să li se permită să mențină și să adopte dispoziții pentru transportul feroviar de mărfuri periculoase între statele membre și statele care sunt părți contractante la Organizația de cooperare a căilor ferate („OSJD”) până la armonizarea normelor prevăzute în anexa II la Convenția privind traficul internațional feroviar de mărfuri („SMGS”) și a dispozițiilor anexei II secțiunea II.1 din prezenta directivă și RID. În termen de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia ar trebui să evalueze consecințele acestor dispoziții și, dacă este necesar, să prezinte propuneri adecvate. Astfel de dispoziții ar trebui enumerate în cadrul prezentei directive sub secțiunea „dispoziții tranzitorii suplimentare”.
(17) Este necesar să existe posibilitatea de adaptare rapidă a anexelor la prezenta directivă la progresele științifice și tehnice, inclusiv la dezvoltarea noilor tehnologii de localizare și urmărire, în special pentru a fi luate în considerare noile dispoziții cuprinse în ADR, RID și ADN. Amendamentele la ADR, RID și ADN și adaptările corespunzătoare ale anexelor ar trebui să intre în vigoare în același timp. Comisia ar trebui să ofere statelor membre sprijin financiar, după caz, pentru traducerea ADR, RID și ADN și a tuturor modificărilor la acestea în limbile oficiale ale acestora.
(18) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5).
(19) În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adapteze anexele la prezenta directivă la progresele științifice și tehnice. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, printre altele, prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(20) De asemenea, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a revizui listele de derogări naționale și de a decide în ceea ce privește aplicarea și punerea în aplicare a măsurilor de urgență în caz de accident sau incident.
(21) Din motive de eficiență, termenele care se aplică în mod normal în contextul procedurii de reglementare cu control ar trebui reduse pentru a adopta adaptările anexelor la progresele științifice și tehnologice.
(22) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unei aplicări uniforme a normelor de siguranță armonizate în întreaga Comunitate și a unui nivel ridicat de siguranță pentru operațiunile de transport intern și internațional, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, având în vedere sfera și efectele acestei directive, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(23) Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere angajamentelor luate de Comunitate și de statele membre ale acesteia, în conformitate cu obiectivele stabilite la Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din iunie 1992, de a face eforturi în vederea armonizării sistemelor de clasificare a substanțelor periculoase.
(24) Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere legislației comunitare care reglementează condițiile de siguranță în care ar trebui transportați agenții biologici și organismele modificate genetic, reglementate prin Directiva 90/219/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic (6), Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (7) și Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (8).
(25) Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere aplicării altor dispoziții comunitare din domeniul securității și sănătății la locul de muncă și protecției mediului. În special, acestea nu aduc atingere Directivei-cadru privind securitatea și sănătatea la locul de muncă, respectiv Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (9), și directivelor conexe acesteia.
(26) Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a condițiilor tehnice pentru navele de navigație interioară (10) prevede faptul că navele care dețin un certificat eliberat în temeiul Regulamentului privind transportul substanțelor periculoase pe Rin (ADNR) pot transporta mărfuri periculoase pe teritoriul Comunității în condițiile stipulate în acel certificat. Ca și consecință a adoptării prezentei directive, Directiva 2006/87/CE ar trebui modificată în vederea eliminării acelei dispoziții.
(27) Ar trebui să se acorde statelor membre o perioadă de tranziție de până la doi ani pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive în ceea ce privește transportul de mărfuri periculoase pe căile navigabile interioare, astfel încât să se asigure o perioadă de timp suficientă pentru adaptarea dispozițiilor naționale, instituirea unor cadre juridice și formarea personalului. Ar trebui să se acorde o perioadă de tranziție generală de cinci ani pentru toate certificatele de nave și de personal emise înainte de perioada de tranziție sau pe parcursul acesteia, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive în ceea ce privește transportul de mărfuri periculoase pe căile navigabile interioare, cu excepția cazului în care certificatul nu prevede o perioadă de valabilitate mai scurtă.
(28) Din aceste motive, Directivele 94/55/CE și 96/49/CE ar trebui abrogate. Pentru claritate și coerență, este de asemenea necesară abrogarea Directivei 96/35/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind desemnarea și calificarea profesională a consilierilor pe probleme de siguranță a transportului rutier, feroviar și naval de mărfuri periculoase (11), a Directivei 2000/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2000 privind exigențele minime aplicabile examinării consilierilor de siguranță pentru transportul rutier, feroviar și pe căile navigabile al mărfurilor periculoase (12), a Deciziei 2005/263/CE a Comisiei din 4 martie 2005 de autorizare a statelor membre să adopte, în conformitate cu Directiva 94/55/CE, anumite derogări cu privire la transportul rutier al mărfurilor periculoase (13) și a Deciziei 2005/180/CE a Comisiei din 4 martie 2005 de autorizare a statelor membre să adopte, în conformitate cu Directiva 96/49/CE a Consiliului, anumite derogări cu privire la transportul feroviar de mărfuri periculoase (14).
(29) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (15), statele membre sunt încurajate să întocmească și să facă publice, în interesul propriu și în cel al Comunității, propriile lor tabele care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondența dintre dispozițiile prezentei directive și măsurile de transpunere,