Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică controalelor efectuate de statele membre în transportul rutier de mărfuri periculoase la vehiculele care circulă pe teritoriul lor sau intră pe acesta dintr-o țară terță.
Prezenta directivă nu se aplică transportului de mărfuri periculoase cu vehiculele care aparțin sau se află sub comanda forțelor armate.
(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre, manifestând interesul cuvenit pentru legislația comunitară, de a întreprinde controale în transportul național sau internațional de mărfuri periculoase pe teritoriul acestora, realizat cu vehiculele care nu sunt reglementate de prezenta directivă.
Articolul 2
În înțelesul prezentei directive:
— „vehicul” înseamnă orice autovehicul destinat utilizării pe calea rutieră, fie complet sau incomplet, care are cel puțin patru roți și o viteză maximă proiectată mai mare de 25 km/h, împreună cu remorcile sale, cu excepția vehiculelor care circulă pe șine, a celor agricole și a tractoarelor forestiere și a tuturor mecanismelor mobile;
— „mărfuri periculoase” înseamnă mărfuri periculoase conform definiției din Directiva 94/55/CE;
— „transport” înseamnă orice operație de transport rutier realizată cu un vehicul, integral sau parțial pe drumurile publice de pe teritoriul unui stat membru, inclusiv încărcarea și descărcarea mărfurilor reglementate de Directiva 94/55/CE, fără a aduce atingere dispozițiilor stabilite de legislațiile statelor membre referitoare la responsabilitatea pentru aceste operații;
— „întreprindere” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, fie că are sau nu ca obiectiv realizarea de profit, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, fie că are sau nu ca obiectiv realizarea de profit, precum și orice organism aflat sub patronajul unei autorități publice, fie că are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate care are această personalitate, care transportă, încarcă sau descarcă mărfuri periculoase sau face ca acestea să fie transportate, precum și cele care depozitează temporar, colectează, ambalează sau livrează aceste mărfuri ca parte a unei operații de transport și sunt localizate pe teritoriul Comunității;
— „control” înseamnă orice control, inspecție, verificare sau formalitate îndeplinit(ă) de autoritățile competente din motive de siguranță proprii transportului de mărfuri periculoase.
Articolul 3
(1) Statele membre asigură că un segment reprezentativ al transporturilor rutiere de mărfuri periculoase face obiectul controalelor stabilite prin prezenta directivă, astfel încât să se verifice conformitatea acestora cu legislația privind transportul rutier de mărfuri periculoase.
(2) Aceste controale se efectuează pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 4060/89 și articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3912/92.
Articolul 4
(1) Pentru efectuarea controalelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre utilizează fișa de control din anexa I. O copie a fișei de control sau un certificat care indică rezultatul controlului respectiv, elaborat de autoritatea care a efectuat controlul, se predă conducătorului vehiculului și se prezintă la cerere pentru a simplifica sau evita, dacă este posibil, controalele ulterioare. Prezentul alineat nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri specifice de control amănunțit.
(2) Controalele sunt aleatorii și acoperă pe cât posibil o arie extinsă din rețeaua rutieră.
(3) Locurile alese pentru aceste controale trebuie să permită aducerea la conformitate a vehiculelor care nu respectă prevederile legale sau, dacă autoritatea care efectuează controlul consideră că este necesar ca acestea să fie imobilizate pe loc sau într-un alt loc stabilit în acest sens de către autoritatea menționată, fără a periclita siguranța.
(4) Dacă este cazul și cu condiția ca acest lucru să nu pericliteze siguranța, se pot preleva probe din mărfurile transportate pentru a fi examinate de laboratoarele recunoscute de către autoritatea competentă.
(5) Durata controalelor nu depășește un termen rezonabil.
Articolul 5
Fără a aduce atingere altor sancțiuni care ar putea fi impuse, în cazul vehiculelor pentru care se constată una sau mai multe încălcări ale normelor privind transportul de mărfuri periculoase, în special încălcările enumerate în anexa II, este posibilă imobilizarea pe loc sau într-un loc stabilit în acest sens de către autoritățile care efectuează controlul și solicitarea aducerii acestora la conformitate înainte de continuarea călătoriei sau supunerea acestora la alte măsuri corespunzătoare, în funcție de împrejurările sau cerințele de siguranță care includ, dacă este cazul, refuzul de a permite intrarea acestor vehicule în Comunitate.
Articolul 6
(1) Controalele se mai pot efectua la sediul întreprinderilor, ca măsură preventivă sau dacă în traficul rutier s-au constatat încălcări de natură să pericliteze siguranța în transportul de mărfuri periculoase.
(2) Obiectivul acestor controale este de a se asigura respectarea legislației în materie privind condițiile de siguranță în transportul rutier de mărfuri periculoase.
Dacă se constată una sau mai multe încălcări referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase, în special cele enumerate în anexa II, transportul se aduce la conformitate înainte ca mărfurile să plece din întreprindere sau este supus aplicării altor măsuri corespunzătoare.
Articolul 7
(1) Statele membre își acordă reciproc sprijin în vederea aplicării corespunzătoare a prezentei directive.
(2) Încălcările grave sau repetate, care periclitează siguranța transportului de mărfuri periculoase, săvârșite de un vehicul nerezident sau o întreprindere nerezidentă, se raportează autorităților competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul sau în care este înființată întreprinderea.
Autoritățile competente din statul membru în care se constată încălcări grave sau repetate pot să solicite autorităților competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul sau în care este înființată întreprinderea să ia măsurile corespunzătoare cu privire la contravenient sau contravenienți.
Autoritățile competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul notifică autorităților competente din statul membru în care s-au înregistrat încălcările măsurile adoptate cu privire la transportator sau întreprindere.
Articolul 8
Dacă din cele constatate în timpul unui control în traficul rutier la un vehicul înmatriculat în alt stat membru există motive să se considere că au fost comise încălcări grave sau repetate, care nu se pot detecta în timpul controlului respectiv din lipsa datelor necesare, autoritățile competente ale statelor membre își acordă sprijin reciproc pentru clarificarea situației. Dacă, în acest scop, statul membru competent efectuează un control în întreprindere, acesta comunică rezultatele celorlalte state membre vizate.
Articolul 9
(1) Fiecare stat membru transmite Comisiei cel târziu în a douăsprezecea lună de la sfârșitul fiecărui an calendaristic un raport elaborat în conformitate cu modelul din anexa III cu privire la aplicarea prezentei directive, inclusiv următoarele detalii:
— dacă este posibil, volumul determinat sau estimat al mărfurilor periculoase transportate rutier (în tone transportate sau în tone/kilometri);
— numărul de controale efectuate;
— numărul de vehicule controlate la locul de înmatriculare (vehicule înmatriculate național, în alte state membre sau în țări terțe);
— numărul și tipurile de încălcări înregistrate;
— tipul și numărul sancțiunilor impuse.
(2) Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, pentru prima dată în 1999 și ulterior cel puțin din trei în trei ani, un raport privind aplicarea prezentei directive de către statele membre, cu precizarea detaliilor specificate la alineatul (1) anterior.
Articolul 10
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 ianuarie 1997. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre adoptă procedura de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 11
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 12
Prezenta directivă se adresează statelor membre.