Recitale
(1) La 30 iunie 2020, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/912 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții (1).
(2) În perioada care a urmat s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a situației epidemiologice, determinată de creșterea ratei de vaccinare la nivel mondial cu vaccinuri care oferă niveluri ridicate de protecție împotriva cazurilor de boli grave și a deceselor, precum și de circulația tulpinilor Omicron BA.4 și BA.5, care au un caracter dominant la nivel mondial din iulie 2022 și tind să aibă consecințe mai puțin grave decât variantele Delta anterioare.
(3) Prin urmare, având în vedere situația epidemiologică actuală și preconizată, se dovedește oportună recomandarea eliminării restricțiilor privind călătoriile către Uniune. Toate statele membre și țările cărora li se aplică acquis-ul Schengen au abrogat deja aceste restricții în cursul verii.
(4) Recomandarea (UE) 2020/912 a introdus, printre altele, în anexa I, o listă a țărilor terțe, a regiunilor administrative speciale și a altor entități și autorități teritoriale („țări terțe sau regiuni din țări terțe”) care îndeplinesc criteriile epidemiologice prevăzute în recomandarea respectivă și din care ar putea fi eliminată restricția privind călătoriile neesențiale către Uniune. Odată cu relaxarea restricțiilor, această listă nu mai este necesară și, prin urmare, ar trebui abrogată.
(5) Cu toate acestea, virusul SARS-CoV-2 este încă în circulație. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie pregătite să acționeze în mod coordonat și proporțional în cazul în care situația epidemiologică se deteriorează semnificativ, inclusiv pe fondul apariției unei noi variante care determină îngrijorare sau care este de interes epidemiologic.
(6) În special, în cazul în care situația epidemiologică dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țări terțe se agravează semnificativ, statele membre ar trebui, dacă situația o impune, să limiteze călătoriile neesențiale, cu excepția persoanelor vaccinate sau vindecate sau care au fost testate negativ în baza unui test de amplificare a acidului nucleic (NAAT) efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de plecare. Acest fapt nu ar trebui să împiedice statele membre să ia măsuri suplimentare aplicabile la sosire, cum ar fi, de exemplu, testarea suplimentară, autoizolarea sau carantina.
(7) Ori de câte ori un stat membru introduce restricții în contextul COVID-19 în conformitate cu Recomandarea (UE) 2022/107 a Consiliului (2), statele membre ar trebui, în cadrul structurilor Consiliului și în strânsă cooperare cu Comisia, cu Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și cu Comitetul pentru securitate sanitară, să se coordoneze pentru a stabili dacă ar trebui introduse restricții similare în ceea ce privește călătoriile din țări terțe către statele membre. Informațiile cu privire la orice măsuri noi ar trebui publicate cât mai curând posibil și, ca regulă generală, cu cel puțin 48 de ore înainte de intrarea lor în vigoare, ținând seama de faptul că este necesară o anumită flexibilitate pentru urgențele epidemiologice.
(8) În acest context, certificatul digital al UE privind COVID instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și prin Regulamentul (UE) 2021/954 al Parlamentului European și al Consiliului (4) ar trebui să rămână punctul de referință pentru a face dovada vaccinării, vindecării și testării. Ar trebui să fie incluse, de asemenea, certificatele eliberate de țări terțe care fac obiectul unei decizii de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (10) sau al articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/953.
(9) În plus, atunci când apare o variantă care determină îngrijorare sau este de interes epidemiologic într-o țară terță sau într-o regiune a unei țări terțe, statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a lua, în mod coordonat, măsuri urgente, limitate în timp și flexibile pentru a întârzia introducerea unei astfel de variante care determină îngrijorare sau care este de interes epidemiologic și pentru și a se pregăti pentru aceasta.
(10) Prezenta recomandare ar trebui să prevadă, de asemenea, exceptările necesare de la restricțiile privind călătoriile din țări terțe către statele membre. Persoanelor care călătoresc pentru o necesitate sau o funcție esențială ar trebui să li se permită să călătorească în statele membre și în alte țări cărora li se aplică acquis-ul Schengen și în cazul în care se aplică mecanismul frânei de urgență. În acest scop, lista călătorilor cu rol esențial ar trebui adaptată pentru a fi limitată la persoanele care trebuie să aibă posibilitatea de a călători chiar și în astfel de situații.
(11) În mod similar, cetățenii Uniunii și resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Uniune ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a se întoarce în statul membru de cetățenie sau de reședință, dar pot face obiectul unor măsuri la sosire. Copiii sub 12 ani nu ar trebui să fie obligați să dețină o dovadă a vaccinării, vindecării sau a efectuării unui test.
(12) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca ar trebui să decidă, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.
(13) Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (5). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei recomandări, iar aceasta nu i se aplică.
(14) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).
(15) În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).
(16) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11).
(17) Toate statele membre ar trebui, în interesul bunei funcționări a spațiului Schengen, să decidă într-un mod coordonat cu privire la reintroducerea de restricții asupra călătoriilor neesențiale către Uniune,