Recitale
(1) La 16 martie 2020, Comisia a adoptat o comunicare (1) în cadrul căreia a recomandat aplicarea unei restricții temporare de o lună asupra călătoriilor neesențiale din țări terțe către zona UE+ (2). La 17 martie 2020, șefii de stat sau de guvern din UE au convenit să pună în aplicare restricția temporară a călătoriilor neesențiale. Cele patru state asociate spațiului Schengen au pus de asemenea în aplicare restricția menționată.
(2) La 26 martie 2020, șefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană au convenit să aplice o restricție temporară coordonată a călătoriilor neesențiale către UE ca o consecință a pandemiei de COVID-19.
(3) La 8 aprilie 2020 (3) și la 8 mai 2020 (4), Comisia a adoptat două comunicări subsecvente, fiecare dintre acestea recomandând prelungirea cu o lună a restricțiilor privind călătoriile neesențiale. Toate statele membre ale spațiului Schengen, precum și cele patru state asociate spațiului Schengen (denumite în continuare „statele membre”) au decis să pună în aplicare aceste prelungiri, ultima dintre acestea fiind valabilă până la 15 iunie 2020.
(4) La 15 aprilie 2020, președinta Comisiei Europene și președintele Consiliului European au stabilit o „Foaie de parcurs europeană comună către ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19” (5). Foaia de parcurs stabilește o abordare în două etape potrivit căreia controalele la frontierele interne ar trebui eliminate într-un mod coordonat. Ulterior, restricțiile temporare la frontierele externe ar urma să fie relaxate treptat, iar rezidenților țarilor terțe ar urma să li se permită reluarea călătoriilor neesențiale către UE. Eliminarea restricției de călătorie de la frontierele externe ar trebui să aibă loc după sau în paralel cu eliminarea controalelor la frontierele interne de către statele membre.
(5) Consultările cu statele membre au confirmat nevoia unei noi prelungiri pentru o scurtă durată a restricțiilor existente la frontierele externe și importanța unei abordări coordonate cu privire la ridicarea lor treptată.
(6) La 11 iunie 2020, Comisia a adoptat o comunicare (6) prin care a recomandat prelungirea restricției asupra călătoriilor neesențiale către UE până la 30 iunie 2020 și prin care a stabilit o abordare cu privire la o eliminare treptată a restricției asupra călătoriilor neesențiale către UE începând cu 1 iulie 2020. Toate statele membre au pus în aplicare prelungirea suplimentară până la 30 iunie.
(7) De atunci, între statele membre au avut loc discuții cu privire la metodologia și criteriile care trebuie aplicate.
(8) Prezenta recomandare nu aduce atingere responsabilității pe care o au statele membre de a continua să aplice articolul 6 din Codul frontierelor Schengen (7), care stabilește condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe. În special, statele membre continuă să aibă responsabilitatea de a evalua, de la caz la caz, dacă un resortisant al unei țări terțe trebuie să fie considerat o amenințare la adresa sănătății publice. În acest context, statele membre ar trebui să asigure o cooperare strânsă între autoritățile poliției de frontieră și furnizorii de servicii de transport.
(9) Controlul la frontiere există în interesul nu doar al statului membru la ale cărui frontiere externe se aplică, ci al tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile luate la frontierele externe sunt coordonate, pentru a asigura o bună funcționare a spațiului Schengen. În acest scop, statele membre ar trebui să înceapă să elimine restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE într-un mod coordonat. Ca prim pas, acest lucru ar trebui să se aplice în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I la prezenta recomandare. Această listă ar trebui să fie actualizată periodic.
(10) Deciziile cu privire la posibila eliminare a restricției asupra călătoriilor neesențiale către UE ar trebui să țină seama de situația epidemiologică din cadrul UE, și anume de numărul mediu de cazuri de COVID-19 din ultimele 14 zile la 100 000 de locuitori.
(11) Regulamentul sanitar internațional (2005) („RSI”) adoptat de cea de a 58-a Adunare Mondială a Sănătății la 23 mai 2005 a îmbunătățit coordonarea dintre statele părți la Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care include toate statele membre ale Uniunii, în ceea ce privește pregătirea și reacția la o urgență de sănătate publică de interes internațional. Cadrul de monitorizare al RSI stabilește care sunt capacitățile de bază în domeniul sănătății publice care trebuie să fie menținute de statele părți la OMS. Datele raportate periodic de țări în acest cadru pot fi compilate și exprimate printr-un scor global ca indicator al capacității globale de răspuns.
(12) Eficacitatea deciziilor referitoare la eliminarea restricției asupra călătoriilor neesențiale către UE depinde de punerea lor în aplicare coordonată de către statele membre pentru toate frontierele externe. Un stat membru nu ar trebui să decidă în mod unilateral să elimine restricția privind călătoriile neesențiale către UE pentru o anumită țară terță înainte ca celelalte state membre să decidă într-un mod coordonat eliminarea restricției de călătorie pentru țara respectivă. Cu toate acestea, statele membre pot, în condiții de transparență deplină, să elimine doar treptat restricțiile de călătorie pentru țările enumerate în anexa I.
(13) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.
(14) Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (8); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(15) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (9).
(16) În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (10), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).
(17) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE (12) coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE (13).
(18) Statutul juridic al prezentei recomandări, astfel cum se amintește în considerentele 13-17, nu aduce atingere necesității ca toate statele membre, în interesul bunei funcționări a spațiului Schengen, să decidă cu privire la eliminarea restricției asupra călătoriilor neesențiale către UE într-un mod coordonat,