Regulament 2021/1722 · CELEX 32021R1722

Regulamentul delegat (UE) 2021/1722 al Comisiei din 18 iunie 2021 de completare a Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează cadrul pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă în contextul supravegherii instituțiilor de plată și a instituțiilor emitente de monedă electronică ce furnizează servicii de plată la nivel transfrontalier (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act: 18.07.2021
Intrare in vigoare: 18.10.2021
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2021_343_R_0001
Status: In vigoare

instituții financiare legislație financiară monedă electronică plată efectuată în interiorul UE plăți schimb de informații servicii bancare electronice servicii financiare standard tehnic supervizarea activității bancare

Recitale

(1) În conformitate cu titlul II din Directiva (UE) 2015/2366, cadrul pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă este menit să consolideze cooperarea dintre autoritățile competente și să asigure supravegherea coerentă și eficientă a instituțiilor de plată care furnizează servicii de plată în alte state membre, prin specificarea metodei, a mijloacelor și a detaliilor cooperării, inclusiv a sferei și a tratamentului informațiilor care urmează să facă obiectul schimbului.

(2) Pentru a facilita comunicarea și schimbul de informații cu autoritățile competente din alte state membre, autoritățile competente ar trebui să desemneze puncte unice de contact. Acestea ar trebui să notifice punctele de contact respective Autorității Bancare Europene (ABE) și autorităților competente din alte state membre, astfel încât autoritățile din alte state membre să știe cui ar trebui să adreseze cererile și notificările lor. Autoritățile competente ar trebui să indice, de asemenea, limbile în care pot primi corespondența de la autoritățile competente din alte state membre.

(3) Ar trebui introduse și puse la dispoziția autorităților competente formulare standardizate pentru a facilita comunicarea între acestea atunci când își solicită și își notifică informații una alteia, astfel încât să se asigure o cooperare coerentă și eficientă. Aceste formulare standard ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a le permite autorităților competente să introducă, la cerere sau din proprie inițiativă, explicațiile și informațiile relevante pe care le consideră esențiale. Este de dorit să se introducă termene-limită pentru a se evita întârzierile nejustificate în ceea ce privește solicitarea, schimbul și notificarea informațiilor între autoritățile competente.

(4) În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre gazdă le solicită instituțiilor de plată situate pe teritoriul lor să le prezinte rapoarte periodice cu privire la activitățile desfășurate, autoritățile respective ar trebui să le indice instituțiilor de plată cu sediul social sau sediul central aflat într-un alt stat membru limba în care pot prezente rapoartele și, dacă sunt disponibile, mijloacele electronice prin care le pot prezenta. Mai mult decât atât, pentru a-i permite ABE să își îndeplinească mandatul de a contribui la cooperarea și convergența în materie de supraveghere, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), și în scopul aplicării consecvente a Directivei (UE) 2015/2366, autoritățile competente ale statului membru gazdă ar trebui să informeze ABE cu privire la decizia lor de a solicita prezentarea de rapoarte periodice de către instituțiile de plată care au sucursale sau agenți pe teritoriul lor.

(5) Conținutul și formatul rapoartelor care trebuie prezentate autorităților competente ale statului membru gazdă de către instituțiile de plată care au sucursale sau agenți pe teritoriul acestuia ar trebui să asigure comparabilitatea datelor raportate și, pe cât posibil, previzibilitatea datelor.

(6) Pentru consolidarea cooperării, ar trebui stabilită o procedură specifică în cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine intenționează să efectueze o inspecție la fața locului a unui agent sau a unei sucursale a unei instituții de plată situate pe teritoriul unui alt stat membru. Autoritatea competentă a statului membru gazdă poate, de asemenea, să solicite autorității competente a statului membru de origine să efectueze o inspecție la fața locului la sediul central al unei instituții de plată situate în statul membru de origine. Autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă ar trebui să mențină un dialog permanent pentru a coordona diferitele etape ale oricărei inspecții la fața locului.

(7) În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), instituțiile emitente de monedă electronică, pe lângă activitatea de emitere de monedă electronică, au dreptul de a furniza servicii de plată. În plus, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din directiva respectivă, procedurile de supraveghere a instituțiilor de plată care își exercită dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii, inclusiv orice obligație de raportare periodică impusă instituțiilor de plată, se aplică mutatis mutandis instituțiilor emitente de monedă electronică. Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2009/110/CE prevede, de asemenea, că dispozițiile privind supravegherea instituțiilor de plată care își exercită dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii se aplică mutatis mutandis instituțiilor emitente de monedă electronică distribuitoare de monedă electronică într-un alt stat membru prin intermediul unor persoane fizice sau juridice care acționează în numele acestora, cu excepția desemnării unor puncte centrale de contact în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2366. Articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/110/CE prevede că instituțiile emitente de monedă electronică nu pot emite monedă electronică prin agenți, dar li se permite să furnizeze servicii de plată prin intermediul agenților, cu respectarea condițiilor menționate la articolul 19 din Directiva (UE) 2015/2366. Cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile competente în ceea ce privește instituțiile emitente de monedă electronică ce au sucursale, agenți sau distribuitori pe teritoriul unui stat membru gazdă ar trebui să fie facilitată în ceea ce privește conținutul și formatul rapoartelor care trebuie prezentate. Cu toate acestea, informațiile pentru monitorizarea respectării dispozițiilor de drept intern care transpun titlurile III și IV din Directiva (UE) 2015/2366 ar trebui prezentate numai de către instituțiile emitente de monedă electronică ce furnizează servicii de plată prin intermediul sucursalelor stabilite sau al agenților stabiliți în statele membre gazdă.

(8) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ABE.

(9) ABE a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010,

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește cadrul pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă în conformitate cu titlul II din Directiva (UE) 2015/2366 și, în măsura în care activitatea de servicii de plată se desfășoară în temeiul dreptului de stabilire, cadrul pentru monitorizarea conformității cu dispozițiile de drept intern care transpun titlurile III și IV din directiva respectivă. (2) Prezentul regulament stabilește, de asemenea, mijloacele și detaliile referitoare la orice obligație de raportare periodică pe care autoritățile competente ale statelor membre gazdă o impun instituțiilor de plată care au agenți sau sucursale pe teritoriul lor cu privire la activitățile de plată desfășurate pe teritoriul lor, inclusiv frecvența acestor raportări, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) primul paragraf din Directiva (UE) 2015/2366. (3) Prezentul regulament se aplică, de asemenea, mutatis mutandis cadrului pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă în ceea ce privește exercitarea dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii de către instituțiile emitente de monedă electronică în conformitate cu articolul 111 din Directiva (UE) 2015/2366, inclusiv mijloacele și detaliile referitoare la orice obligație de raportare periodică pe care autoritățile competente ale statelor membre gazdă o impun instituțiilor emitente de monedă electronică ce au agenți, sucursale sau distribuitori pe teritoriul lor cu privire la activitățile de plată și de emitere de monedă electronică desfășurate pe teritoriul lor, inclusiv frecvența acestor raportări, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) primul paragraf din Directiva (UE) 2015/2366.

Articolul 2

Puncte unice de contact

(1) Autoritățile competente desemnează un punct unic de contact pentru primirea și transmiterea cererilor de cooperare și de schimb de informații, în conformitate cu articolul 4. Punctul unic de contact trebuie să fie o cutie poștală funcțională creată special în acest scop. (2) Fiecare autoritate competentă pune la dispoziția celorlalte autorități competente și a Autorității Bancare Europene (ABE) informații privind punctele unice de contact menționate la alineatul (1). (3) Pe baza informațiilor primite de autoritățile competente, ABE ține o listă a punctelor unice de contact menționate la alineatul (1) și pune această listă la dispoziția autorităților competente. (4) Autoritățile competente comunică ABE actualizările informațiilor referitoare la punctele unice de contact menționate la alineatul (1) și sunt singurele responsabile de validitatea informațiilor transmise ABE.

Articolul 3

Cerințe generale

(1) Cererile de informații și răspunsurile comunicate între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament se transmit în scris într-o limbă utilizată în mod obișnuit în domeniul finanțelor sau în orice limbă a Uniunii acceptată de autoritățile competente ale statului membru de origine și de cele ale statului membru gazdă. Cererile și răspunsurile respective se transmit în mod securizat prin mijloace electronice, în măsura în care aceste mijloace sunt acceptate de autoritățile competente ale statului membru de origine și de cele ale statului membru gazdă. (2) În cazul în care autoritatea solicitantă are motive obiective care justifică urgența cererii, autoritatea solicitantă poate prezenta cererea prin alte mijloace decât cele menționate la alineatul (1), inclusiv verbal. Orice cerere de cooperare sau de schimb de informații prezentată verbal trebuie confirmată ulterior în scris, în conformitate cu alineatul (1), cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin altfel. (3) Fiecare autoritate competentă îi comunică ABE limbile acceptate în conformitate cu alineatul (1). ABE include aceste informații, pentru fiecare autoritate competentă, în lista punctelor unice de contact menționată la articolul 2 alineatul (2).

Articolul 4

Transmiterea cererilor de cooperare sau de schimb de informații

Cererile de cooperare sau de schimb de informații cu o autoritate competentă a unui alt stat membru se transmit la punctul unic de contact al autorității căreia îi este adresată cererea prin completarea formularului din anexa I. Autoritatea solicitantă poate anexa la cerere orice document sau alt material considerat necesar în sprijinul cererii.

Articolul 5

Răspuns la o cerere de cooperare sau de schimb de informații

(1) În termen de cel mult douăzeci de zile lucrătoare de la primirea unei cereri de cooperare sau de schimb de informații, autoritatea căreia îi este adresată cererea furnizează următoarele informații: (a) toate informațiile relevante specificate de autoritatea solicitantă; (b) toate informațiile esențiale, din proprie inițiativă. Informațiile sunt furnizate utilizând formularul prevăzut în anexa II. Acesta se transmite punctului unic de contact al autorității solicitante. (2) Autoritatea căreia îi este adresată cererea informează autoritatea solicitantă cu privire la orice clarificare de care are nevoie în legătură cu cererea primită. (3) În cazul în care, din cauza complexității cererii sau a cantității de informații solicitate, autoritatea căreia îi este adresată cererea nu este în măsură să respecte termenul prevăzut la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea solicitantă comunicându-i motivele justificate care impun o astfel de întârziere și precizând data estimată de răspuns. (4) În cazul în care, astfel cum se menționează la alineatul (3), autoritatea căreia îi este adresată cererea nu este în măsură să furnizeze toate informațiile solicitate în termenul stabilit la alineatul (1), aceasta furnizează informațiile de care dispune în termenul stabilit la alineatul menționat. În acest scop, autoritatea în cauză utilizează formularul din anexa II. (5) Autoritatea căreia îi este adresată cererea furnizează informațiile lipsă de îndată ce acestea devin disponibile. Autoritatea căreia îi este adresată cererea poate furniza informațiile respective în orice mod, inclusiv verbal, care permite luarea rapidă a tuturor măsurilor necesare. (6) În cazul în care a fost inițiată o procedură de soluționare a unui dezacord apărut între autorități competente din state membre diferite, în conformitate cu articolul 27 din Directiva (UE) 2015/2366, în legătură cu o cerere de cooperare sau de schimb de informații, alineatele (1)-(4) de la prezentul articol nu se aplică până la soluționarea procedurii prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 6

Notificarea intenției de a efectua o inspecție la fața locului în statul membru gazdă

În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine intenționează să efectueze o inspecție la fața locului a unui agent sau a unei sucursale a unei instituții de plată situate pe teritoriul unui alt stat membru, aceasta informează autoritatea competentă a statului membru gazdă prin completarea formularului din anexa III.

Articolul 7

Procedura pentru solicitarea efectuării unei inspecții la fața locului

(1) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine intenționează să îi delege autorității competente a statului membru gazdă sarcina de a efectua o inspecție la fața locului a unui agent sau a unei sucursale a unei instituții de plată situate pe teritoriul său, aceasta îi trimite autorității competente a statului membru gazdă o cerere în care precizează motivele care stau la baza acestei cereri. Autoritatea competentă a statului membru de origine poate introduce o cerere în vederea efectuării inspecției împreună cu autoritatea competentă a statului membru gazdă. (2) În cazul în care, din cauza complexității cererii, autoritatea competentă a statului membru gazdă nu este în măsură să dea curs cererii, aceasta informează imediat autoritatea competentă a statului membru de origine, precizând motivele justificate care o împiedică să dea curs cererii. (3) Autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă mențin un dialog permanent pentru a coordona diferitele etape ale inspecției la fața locului și se pun de acord în prealabil cu privire la următoarele aspecte: (a) obiectul și domeniul de aplicare al inspecției; (b) un program de supraveghere care stabilește diferitele domenii asupra cărora se va concentra inspecția; (c) alocarea resurselor și a personalului; (d) termenele pentru finalizarea inspecției; (e) responsabilitatea pentru eventualele măsuri de asigurare a respectării legislației și pentru monitorizarea punerii în aplicare a unui eventual plan de atenuare a riscurilor care ar putea fi considerat necesar în urma inspecției. (4) Autoritatea competentă a statului membru de origine transmite cererea în conformitate cu articolul 4, iar autoritatea căreia îi este adresată cererea răspunde în conformitate cu articolul 5. (5) Pentru a se asigura supravegherea coerentă și eficientă a instituțiilor de plată care furnizează servicii de plată la nivel transfrontalier, autoritatea competentă a statului membru gazdă îi poate solicita autorității competente a statului membru de origine să efectueze o inspecție la fața locului la sediul central al unei instituții de plată care este situată în statul membru de origine și care furnizează servicii de plată în statul membru gazdă, precizând motivele care stau la baza acestei cereri. (6) Autoritatea competentă a statului membru gazdă transmite cererile introduse în temeiul alineatului (5) în conformitate cu articolul 4. (7) În cazul în care a fost inițiată o procedură de soluționare a unui dezacord apărut între autorități competente din state membre diferite, în conformitate cu articolul 27 din Directiva (UE) 2015/2366, în legătură cu o cerere de efectuare a unei inspecții la fața locului, alineatele (1)-(4) de la prezentul articol nu se aplică până la soluționarea procedurii prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 8

Notificarea în cazul unei încălcări sau al unei presupuse încălcări

(1) Atunci când iau cunoștință de orice încălcare sau încălcare presupusă săvârșită de către un agent sau de către o sucursală a unei instituții de plată sau atunci când se produce o astfel de încălcare în contextul exercitării libertății de a presta servicii, autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă își transmit de îndată notificări, în conformitate cu articolul 4. (2) Autoritatea competentă care trimite notificarea furnizează autorității competente care primește notificarea toate informațiile indispensabile în legătură cu încălcările sau presupusele încălcări menționate la alineatul (1), inclusiv: (a) tipul încălcării; (b) orice acțiune întreprinsă de autoritatea competentă, cum ar fi măsurile asigurătorii emise împotriva instituției de plată, sancțiunile sau retragerea autorizației. Autoritatea competentă care trimite notificarea poate furniza autorității competente care primește notificarea orice alte informații pe care le consideră relevante pentru autoritatea competentă care primește notificarea. (3) Autoritatea competentă care primește notificarea poate solicita autorității competente care trimite notificarea orice alte informații pe care le consideră relevante pentru a decide cu privire la măsurile care se impun. (4) Autoritățile competente își transmit notificări în acest sens prin completarea formularului din anexa IV. Autoritatea care trimite notificarea poate anexa la comunicare orice document sau alt material justificativ pe care îl consideră pertinent. (5) În cazul în care autoritatea competentă care trimite notificarea consideră că informațiile ar trebui trimise urgent, aceasta poate informa inițial autoritatea competentă verbal, cu condiția ca informațiile să fie transmise ulterior în scris, prin mijloace electronice, cu excepția cazului în care autoritățile competente implicate convin altfel.

Articolul 9

Raportarea în scopuri informative sau statistice și în scopul monitorizării respectării dispozițiilor de drept intern care transpun titlurile III și IV din Directiva (UE) 2015/2366

(1) În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre gazdă le solicită instituțiilor de plată care au sediul social sau sediul central într-un alt stat membru și care au sucursale sau agenți în statul membru gazdă să le prezinte rapoarte periodice cu privire la activitățile lor, autoritățile competente în cauză trebuie să le indice instituțiilor de plată mijloacele electronice prin care pot prezenta rapoartele și limbile în care acestea pot fi prezentate. (2) Autoritățile competente ale statului membru gazdă informează ABE cu privire la decizia lor de a impune instituțiilor de plată care au sucursale sau agenți pe teritoriul lor obligația de a le prezenta rapoarte periodice.

Articolul 10

Informațiile și datele care trebuie raportate în scopuri informative sau statistice

(1) În cazul în care raportarea periodică menționată la articolul 9 este necesară în scopuri informative sau statistice, rapoartele respective trebuie să includă următoarele informații: (a) denumirea, adresa și, în cazul în care sunt disponibile, numărul autorizației de funcționare și numărul unic de identificare al instituției de plată în statul membru de origine, în conformitate cu formularul prevăzut în anexa V; (b) identitatea și datele de contact ale persoanei responsabile cu prezentarea raportului; (c) tipul serviciilor de plată și al serviciilor de monedă electronică furnizate, după caz; (d) numărul punctelor de lucru considerate ca fiind o singură sucursală, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 39 din Directiva (UE) 2015/2366, adresele acestora și numărul de angajați; (e) numărul agenților înregistrați în perioada de raportare și numărul total de agenți, defalcat în funcție de numărul de agenți care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii și numărul de agenți care își desfășoară activitatea în temeiul dreptului de stabilire; (f) dacă este cazul, numărul distribuitorilor de monedă electronică înregistrați în perioada de raportare și numărul total de distribuitori, defalcat în funcție de numărul de distribuitori care își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii și numărul de distribuitori care își desfășoară activitatea în temeiul dreptului de stabilire; (g) numele și adresele celor mai mari zece agenți și ale celor mai mari zece distribuitori din statul membru gazdă, în funcție de volumul operațiunilor; (h) volumul total al operațiunilor efectuate de instituția de plată în perioada de raportare, defalcat în funcție de tipul de serviciu de plată, de canalul de distribuție (sucursală, online, mobil, bancomat, telefon etc.) și de statutul de agent/sucursală (trebuie specificat, de asemenea, volumul operațiunilor de intrare și de ieșire din statul membru gazdă); (i) valoarea totală a operațiunilor efectuate de instituția de plată în perioada de raportare, defalcată în funcție de: (i) tipul de servicii de plată; (ii) canalul de distribuție; (iii) agent sau sucursală; (iv) operațiunile de intrare și de ieșire din statul membru gazdă; (j) pentru instituțiile emitente de monedă electronică, valoarea monedei electronice distribuite și răscumpărate în statul membru gazdă; (k) numărul de conturi de plăți, inclusiv conturile în care sunt depozitate monede electronice, care au fost deschise sau accesate în statul membru gazdă în perioada de raportare, precum și numărul total de conturi de plăți gestionate sau deținute în statul membru gazdă; (l) numărul de instrumente de plată pe bază de card emise în statul membru gazdă în perioada de raportare, defalcat în funcție de tipul de instrument de plată pe bază de card și cu precizarea numărului de instrumente de plată pe bază de card emise în statul membru gazdă care sunt în circulație; (m) numărul de bancomate exploatate/gestionate de instituția de plată în statul membru gazdă, dacă este cazul, precum și retragerile de numerar din conturile de plăți și numerarul plasat în conturi de plăți prin intermediul bancomatelor respective exploatate/gestionate de instituția de plată în statul membru gazdă; (n) numărul de clienți (contracte-cadru) și de utilizatori ai serviciilor de plată (operațiuni de plată singulare) din statul membru gazdă înregistrați în perioada de raportare și numărul total la sfârșitul perioadei; (o) numărul agregat de plângeri privind drepturile și obligațiile prevăzute la titlurile III și IV din Directiva (UE) 2015/2366 și de plângeri ale clienților legate de securitate primite de la utilizatorii serviciilor de plată din statul membru gazdă în perioada de raportare; (p) volumul operațiunilor de plată frauduloase și valoarea brută a operațiunilor de plată frauduloase efectuate în statul membru gazdă în perioada de raportare; și (q) numărul de semnalări de operațiuni suspecte trimise unității de informații financiare din statul membru gazdă. (2) Instituțiile de plată raportează valorile în moneda statului membru gazdă și, dacă este necesar să convertească monede, aplică cursul mediu de schimb de referință al Băncii Centrale Europene pentru perioada de raportare aplicabilă. (3) Instituțiile de plată raportează aceste informații autorității competente din statul membru gazdă utilizând formularele din anexa V. Instituțiile de plată raportează aceste informații anual, pentru fiecare an calendaristic, în termen de două luni de la sfârșitul fiecărui an calendaristic.

Articolul 11

Informații și date suplimentare care trebuie raportate pentru monitorizarea conformității cu dispozițiile de drept intern care transpun titlurile III și IV din Directiva (UE) 2015/2366

(1) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru gazdă solicită rapoarte periodice pentru a monitoriza respectarea dispozițiilor de drept intern care transpun titlurile III și IV din Directiva (UE) 2015/2366, toate instituțiile de plată care furnizează servicii de plată pe teritoriul său prin intermediul sucursalelor sau al agenților în temeiul dreptului de stabilire trebuie să includă în rapoartele lor toate informațiile menționate la articolul 10, precum și următoarele informații: (a) numele și datele de contact ale persoanei (persoanelor) responsabile de activitatea instituției de plată și ale coordonatorului funcției de conformitate, dacă este diferit, din statul membru gazdă, după caz; (b) numele și datele de contact ale punctului central de contact, în conformitate cu articolul 29 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2366, după caz; (c) numărul de plângeri primite de la utilizatorii serviciilor de plată din statul membru gazdă cu privire la drepturile și obligațiile prevăzute la titlurile III și IV din Directiva (UE) 2015/2366 și de plângeri ale clienților legate de securitate primite în perioada de raportare, defalcat în funcție de numărul de plângeri soluționate și numărul de plângeri care nu au fost soluționate, precum și în funcție de numărul de plângeri care au primit un răspuns și numărul de plângeri care nu au primit răspuns, pentru fiecare agent sau sucursală; (d) o scurtă descriere a procedurii urmate pentru tratarea și soluționarea plângerilor primite din partea clienților; (e) modificările aduse contractelor-cadru în perioada de raportare; (f) numărul de incidente operaționale și de securitate majore care i-au afectat pe utilizatorii serviciilor de plată din statul membru gazdă în perioada de raportare; (g) numărul agregat de cereri de rambursare primite de la utilizatorii serviciilor de plată în perioada de raportare pentru operațiuni de plată neautorizate sau executate incorect și, după caz, numărul agregat de cereri de rambursare primite de la utilizatorii serviciilor de plată și de la prestatorii de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont (PSPSAC) în perioada de raportare pentru pierderile rezultate din angajarea uneia sau mai multor răspunderi menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva (UE) 2015/2366, defalcat în funcție de numărul de operațiuni care au fost rambursate în contul de plăți și numărul de operațiuni care nu au fost rambursate; (h) valoarea totală a rambursărilor efectuate către utilizatorii serviciilor de plată în perioada de raportare, defalcată în funcție de operațiunile de plată neautorizate și cele executate incorect și, după caz, valoarea totală a rambursărilor efectuate către utilizatorii serviciilor de plată și către PSPSAC pentru pierderile rezultate din angajarea răspunderii menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva (UE) 2015/2366, defalcată în funcție de operațiunile de plată neautorizate și cele executate incorect, de accesul neautorizat și cel fraudulos la informațiile privind conturile de plăți și de utilizarea neautorizată și cea frauduloasă a acestor informații; (i) o scurtă descriere a modelului de afaceri al instituției de plată, care să pună accentul pe modul în care sunt furnizate serviciile de plată în statul membru gazdă. (2) Instituțiile de plată raportează valorile în moneda statului membru gazdă și, dacă este necesar să convertească monede, aplică cursul mediu de schimb de referință al Băncii Centrale Europene pentru perioada de raportare aplicabilă. (3) Instituțiile de plată raportează informațiile enumerate la alineatul (1) către autoritatea competentă din statul membru gazdă în formularul prevăzut în anexa VI. Instituțiile de plată raportează aceste informații anual, pentru fiecare an calendaristic, în termen de două luni de la încheierea fiecărui an calendaristic.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.