Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a instituit Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile („ETIAS”) pentru resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză la trecerea frontierelor externe ale Uniunii. Respectivul regulament a stabilit condițiile și procedurile pentru eliberarea sau refuzarea autorizațiilor de călătorie în temeiul ETIAS.
(2) ETIAS permite să se evalueze dacă prezența respectivilor resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul statelor membre ar constitui un risc în materie de securitate ori de imigrație ilegală sau un risc epidemiologic ridicat.
(3) Pentru a permite sistemului central al ETIAS să prelucreze dosarele de cerere, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2018/1240, este necesar să se stabilească interoperabilitatea dintre sistemul de informații al ETIAS, pe de o parte, și Sistemul de intrare/ieșire („EES”), Sistemul de informații privind vizele („VIS”), Sistemul de informații Schengen („SIS”), Eurodac și Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare ale resortisanților țărilor terțe („ECRIS-TCN”) (denumite în continuare „alte sisteme de informații ale UE”) și datele Europol, astfel cum sunt definite în regulamentul respectiv (denumite în continuare „datele Europol”), pe de altă parte.
(4) Prezentul regulament, împreună cu Regulamentele (UE) 2021/1151 (3) și (UE) 2021/1152 (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului, stabilește normele privind realizarea interoperabilității dintre sistemul de informații ETIAS, pe de o parte, și alte sisteme de informații ale UE și datele Europol, pe de altă parte, și condițiile de consultare a datelor stocate în alte sisteme de informații ale UE și a datelor Europol de către ETIAS în scopul identificării automate a răspunsurilor pozitive. Prin urmare, este necesar să se modifice Regulamentele (UE) 2018/1862 (5) și (UE) 2019/818 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a conecta sistemul central al ETIAS la alte sisteme de informații ale UE și la datele Europol și pentru a preciza datele care vor fi transmise între respectivele sisteme de informații ale UE și datele Europol.
(5) În ceea ce privește realizarea interoperabilității cu Eurodac, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1240, modificările necesare subsecvente vor fi adoptate cu ocazia adoptării versiunii reformate a Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(6) Portalul european de căutare (ESP), instituit prin Regulamentul (UE) 2019/817 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și Regulamentul (UE) 2019/818, va permite ca datele stocate în ETIAS și datele stocate în alte sisteme de informații ale UE vizate să facă obiectul unor interogări în paralel.
(7) Ar trebui stabilite aspectele practice de natură tehnică pentru a permite ETIAS să verifice în mod regulat și automat în alte sisteme de informații ale UE dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile pentru păstrarea dosarelor de cerere prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1240.
(8) Autorizațiile de călătorie ETIAS pot fi revocate în urma introducerii în SIS a unor semnalări noi referitoare la refuzul intrării și al șederii sau a unor semnalări noi referitoare la un document de călătorie declarat drept pierdut, furat, deținut fără drept sau anulat. Pentru ca sistemul central al ETIAS să fie informat automat de către SIS cu privire la astfel de noi semnalări, ar trebui să se stabilească un proces automat între SIS și ETIAS.
(9) Condițiile, inclusiv drepturile de acces, în care unitatea centrală a ETIAS și unitățile naționale ale ETIAS pot consulta datele stocate în alte sisteme de informații ale UE în scopul ETIAS ar trebui să fie stabilite prin norme clare și precise referitoare la accesul unității centrale a ETIAS și al unităților naționale ale ETIAS la datele stocate în alte sisteme de informații ale UE, la tipurile de interogări și la categoriile de date, iar toate acestea ar trebui să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor lor. În aceeași ordine de idei, datele stocate în dosarele de cerere ETIAS ar trebui să fie vizibile numai pentru statele membre care utilizează sistemele de informații subiacente în conformitate cu modalitățile lor de participare.
(10) În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1240, Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție („eu-LISA”), instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (9), este responsabilă pentru etapa de proiectare și dezvoltare a sistemului de informații al ETIAS.
(11) Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10).
(12) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa internă.
(13) În ceea ce privește dispozițiile care se referă la SIS, astfel cum este reglementat prin Regulamentul (UE) 2018/1862, Irlanda participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (11). De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile care se referă la Europol, Eurodac și ECRIS-TCN, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(14) În ceea ce privește Cipru și Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011. În ceea ce privește Croația, prezentul regulament trebuie coroborat cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului (12).
(15) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (14).
(16) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (15), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (16).
(17) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (17), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (18).
(18) Prin urmare, Regulamentele (UE) 2018/1862 și (UE) 2019/818 ar trebui modificate în consecință.
(19) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume modificarea Regulamentelor (UE) 2018/1862 și (UE) 2019/818 pentru a conecta sistemul central al ETIAS la alte sisteme de informații ale UE și la datele Europol și pentru a preciza datele care vor fi transmise între respectivele sisteme de informații ale UE și datele Europol, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(20) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (19),