Decizia (PESC) 2021/38 a Consiliului din 15 ianuarie 2021 de stabilire a unei abordări comune referitoare la elementele certificatelor de utilizator final în contextul exportului de arme de calibru mic și armament ușor și de muniție aferentă

Articolul 1

Scopul prezentei decizii este de a contribui la prevenirea deturnării armelor de calibru mic și armamentului ușor (SALW) și a muniției aferente către utilizatori finali nedoriți sau către utilizări finale nedorite, prin convenirea asupra unor elemente comune pentru certificatele de utilizator final în contextul punerii în aplicare a normelor comune ale Uniunii care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică exporturilor permanente de SALW și de componente, accesorii și muniție pentru acestea, astfel cum se prevede în anexă.

Articolul 3

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții: 1. „utilizator final” înseamnă destinatarul final și proprietarul bunurilor exportate cunoscute în momentul depunerii cererii de licență de export, în conformitate cu condițiile contractuale ale tranzacției; 2. „export” înseamnă orice scoatere a bunurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv orice scoatere a bunurilor care trebuie să facă obiectul unei declarații la vamă și orice scoatere a bunurilor care au fost depozitate într-o zonă liberă în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6); 3. „exportator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice parteneriat rezident sau stabilit în Uniune care depune o cerere de licență de export sau în numele căreia (căruia) se depune o astfel de cerere, și anume persoana sau parteneriatul care, în momentul acceptării cererii, deține contractul cu destinatarul din țara terță relevantă și are competența necesară de a decide expedierea bunurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii. În cazul în care nu a fost încheiat un astfel de contract sau în cazul în care titularul contractului nu acționează în nume propriu, prin „exportator” se înțelege persoana, entitatea sau organismul care are competența necesară pentru a decide expedierea bunurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii. În cazul în care dreptul de a dispune de bunuri aparține unei persoane, unei entități sau unui organism rezident sau stabilit în afara Uniunii în temeiul respectivului contract, „exportator” înseamnă partea contractantă rezidentă sau stabilită în Uniune.

Articolul 4

Autorizarea de către un stat membru a exportului de bunuri, astfel cum este menționat la articolul 2, necesită o verificare amănunțită a certificatului de utilizator final sau a documentației corespunzătoare, semnate de utilizatorul final înainte de autorizarea respectivă.

Articolul 5

(1) Statele membre solicită ca următoarele elemente esențiale privind identificarea să fie incluse în certificatul de utilizator final menționat la articolul 4: (a) informații privind exportatorul (inclusiv numele, adresa, denumirea comercială și, dacă este disponibil, numărul de înregistrare al societății); (b) informații privind utilizatorul final (inclusiv numele, adresa, denumirea comercială și, dacă este disponibil, numărul de înregistrare al societății). În cazul exportului către o societate privată care revinde bunurile pe o piață locală, societatea respectivă va fi considerată utilizatorul final în sensul prezentei decizii. Acest lucru nu împiedică statele membre să evalueze cererile de licență privind exporturi către revânzători în mod diferit față de cererile de licență privind exporturi către utilizatorii finali; (c) țara de destinație finală; (d) descrierea bunurilor, inclusiv, dacă este disponibil, numărul contractului sau numărul de ordine; (e) dacă este cazul, cantitatea sau valoarea bunurilor destinate exportului; (f) semnătura, numele și denumirea utilizatorului final și, dacă se consideră necesar de către statul membru în cauză, numele autorității publice competente din țara de destinație finală; (g) după caz, certificarea de către autoritățile guvernamentale relevante, în conformitate cu practicile naționale, dar incluzând data, numele, denumirea și semnătura originală a funcționarului care acordă certificatul; (h) data eliberării certificatelor de utilizator final; (i) dacă este cazul, un număr de identificare unic sau un număr de contract referitor la certificatul de utilizator final; (j) indicație cu privire la utilizarea finală prevăzută a bunurilor; (k) dacă este cazul, informații privind intermediarul relevant (inclusiv numele, adresa, denumirea comercială și, dacă este disponibil, numărul de înregistrare al societății). (2) Statele membre solicită ca următoarele angajamente esențiale asumate de utilizatorul final în ceea ce privește bunurile care fac obiectul certificatului de utilizator final menționat la articolul 4 să fie incluse în certificatul respectiv, prin semnarea acestuia de către utilizator final: (a) bunurile să nu fie utilizate în alte scopuri decât utilizarea declarată; și (b) orice reexport al bunurilor: (i) în afara țării importatoare sau orice transfer de custodie a bunurilor în țara importatoare să fie interzis; sau (ii) să se limiteze la o listă de țări identificate în certificatul de utilizator final sau orice transfer al custodiei bunurilor în țara importatoare să se limiteze la o listă sau la o categorie de entități identificate în certificatul de utilizator final; sau (iii) în afara țării importatoare sau orice transfer de custodie a bunurilor în țara importatoare să facă în mod obligatoriu obiectul aprobării scrise prealabile din partea autorităților statului membru exportator. Un stat membru poate decide să transfere competența de a acorda o astfel de aprobare autorităților competente din țara importatoare.

Articolul 6

Statele membre pot solicita ca următoarele elemente opționale să fie incluse în certificatul de utilizator final menționat la articolul 4: (a) un angajament al utilizatorului final de a notifica statului membru exportator pierderea sau furtul bunurilor care fac obiectul certificatului de utilizator final; (b) un angajament al utilizatorului final de a confirma primirea bunurilor care fac obiectul certificatului de utilizator final, inclusiv cantitatea exactă a acestora; (c) un angajament al utilizatorului final de a permite reprezentanților statului membru exportator să verifice la fața locului bunurile exportate, după expediere, inclusiv detaliile modalităților de efectuare a vizitelor de verificare; (d) garanții din partea utilizatorului final care să demonstreze capacitatea acestuia de a gestiona armele și munițiile în condiții de siguranță și securitate, inclusiv capacitatea sa de a gestiona în condiții de siguranță și securitate stocurile în care vor fi depozitate bunurile; (e) un angajament al utilizatorului final privind dezafectarea echipamentelor militare redundante, inclusiv: (i) un angajament „noul în locul vechiului” de a distruge bunurile vechi care vor fi înlocuite cu bunurile importate; și/sau (ii) un angajament „distrugere după dezafectare” de a distruge, după dezafectare, bunurile importate.

Articolul 7

Statele membre păstrează evidențe ale certificatelor de utilizator final menționate la articolul 4 eliberate în conformitate cu legislația și practicile naționale.

Articolul 8

Atunci când se consideră necesar, statele membre verifică autenticitatea semnăturii de pe certificatul de utilizator final și, dacă este relevant, capacitatea semnatarului de a-și asuma angajamente în numele utilizatorului final. În cazul în care există îndoieli cu privire la autenticitatea certificatului de utilizator final, statele membre îl pot verifica prin orice mijloace, în conformitate cu practicile naționale. În cazul în care autenticitatea certificatului de utilizator final nu poate fi verificată, statul membru nu acordă licența.

Articolul 9

În cazul în care un stat membru constată că un certificat de utilizator final este afectat de o fraudă, o falsificare sau o încălcare a regimului acestuia, statul membru respectiv comunică aceste informații celorlalte state membre prin intermediul sistemului online al COARM, ținând seama de considerentele naționale relevante.

Articolul 10

Statele membre partajează modele ale formatelor lor de certificat de utilizator final, dacă sunt disponibile, cu celelalte state membre prin intermediul sistemului online al COARM.

Articolul 11

Prezenta decizie intră în vigoare la 31 decembrie 2021.