Recitale
(1) Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție menționată la articolul 126 din acordul de retragere, în cursul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din acordul de retragere (denumită în continuare „perioada de tranziție”), se încheie la 31 decembrie 2020.
(2) Articolul 10 din Tratatul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Republica Franceză privind construirea și exploatarea de către concesionari privați a unei legături fixe pe sub Canalul Mânecii, semnat la Canterbury la 12 februarie 1986 (denumit în continuare „Tratatul de la Canterbury”), a instituit o comisie interguvernamentală pentru supravegherea tuturor aspectelor referitoare la construirea și exploatarea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii.
(3) Până la încheierea perioadei de tranziție, comisia interguvernamentală este autoritatea națională de siguranță în înțelesul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (4). În această calitate, comisia interguvernamentală aplică, în ceea ce privește legătura fixă pe sub Canalul Mânecii în integralitate, dispozițiile dreptului Uniunii care sunt relevante pentru siguranța feroviară și, în temeiul Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (5), pentru interoperabilitatea feroviară.
(4) Cu excepția unor prevederi contrare, după încheierea perioadei de tranziție, dreptul Uniunii nu se va mai aplica acelei părți a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Regatului Unit, iar în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Franței, comisia interguvernamentală nu va mai fi o autoritate națională de siguranță în temeiul dreptului Uniunii. Autorizația de siguranță a gestionarului de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii și certificatele de siguranță ale întreprinderilor feroviare care exploatează legătura fixă pe sub Canalul Mânecii, emise de comisia interguvernamentală în temeiul articolului 11, respectiv al articolului 10 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), vor înceta să mai fie valabile de la 1 ianuarie 2021.
(5) Prin Decizia (UE) 2020/1531 a Parlamentului European și a Consiliului (7), Franța a fost împuternicită să negocieze, să semneze și să încheie un acord internațional cu Regatul Unit referitor la aplicarea normelor de siguranță și interoperabilitate feroviară ale Uniunii în ceea ce privește legătura fixă pe sub Canalul Mânecii, pentru a menține un regim de siguranță unificat. Regulamentul (UE) 2020/1530 al Parlamentului European și al Consiliului (8) a modificat Directiva (UE) 2016/798 în ceea ce privește, printre altele, normele referitoare la autoritățile naționale de siguranță.
(6) Pe baza Regulamentului (UE) 2020/1530 și sub rezerva unui acord în sensul Deciziei (UE) 2020/1531, încheiat în anumite condiții prevăzute în decizia menționată, comisia interguvernamentală avea să rămână autoritatea unică de siguranță pentru legătura fixă pe sub Canalul Mânecii în integralitate, constituind totodată, în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței, autoritatea națională de siguranță în înțelesul articolului 3 punctul 7 din Directiva (UE) 2016/798. Cu toate acestea, este puțin probabil că până la încheierea perioadei de tranziție va intra în vigoare un acord în sensul Deciziei (UE) 2020/1531.
(7) În absența unui astfel de acord, începând cu 1 ianuarie 2021, comisia interguvernamentală nu va mai avea prerogativele de autoritate națională de siguranță în înțelesul articolului 3 punctul 7 din Directiva (UE) 2016/798, în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței. Autorizațiile de siguranță și certificatele de siguranță emise de comisia interguvernamentală vor înceta să mai fie valabile. Autoritatea națională de siguranță franceză va deveni autoritatea națională de siguranță competentă pentru secțiunea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței.
(8) Având în vedere importanța economică pentru Uniune a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii, este esențial ca această legătură să continue să funcționeze după 1 ianuarie 2021. În acest scop, autorizația de siguranță a gestionarului de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii emisă de comisia interguvernamentală ar trebui să rămână valabilă pentru o perioadă maximă de două luni de la data aplicării prezentului regulament, ceea ce acordă suficient timp autorității naționale de siguranță franceze pentru a-i permite să emită propria autorizație de siguranță.
(9) Licențele acordate în temeiul capitolului III din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9) întreprinderilor feroviare stabilite în Regatul Unit nu vor mai fi valabile după încheierea perioadei de tranziție. La 10 noiembrie 2020, în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, Franța a notificat Comisiei intenția de a începe negocierile privind un acord transfrontalier cu Regatul Unit. Obiectivul unui astfel de acord ar fi să permită întreprinderilor feroviare înființate și care dețin o licență în Regatul Unit să utilizeze infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii până la stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun (Franța), fără a obține o licență în temeiul Directivei 2012/34/UE de la o autoritate de acordare a licențelor din Uniune.
(10) Pentru a asigura conectivitatea între Uniune și Regatul Unit, este esențial ca întreprinderile feroviare înființate și care dețin o licență în Regatul Unit să continue să funcționeze. În acest scop, perioada de valabilitate a licențelor lor acordate de Regatul Unit în temeiul Directivei 2012/34/UE și a certificatelor lor de siguranță emise de comisia interguvernamentală ar trebui să fie prelungită cu o perioadă de nouă luni de la data aplicării prezentului regulament, care acordă suficient timp statelor membre în cauză pentru a lua măsurile necesare pentru a asigura conectivitatea, în conformitate cu Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și pe baza acordului în sensul Deciziei (UE) 2020/1531.
(11) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește retragerea beneficiului conferit titularilor de autorizații, certificate și licențe în situațiile în care nu este asigurată respectarea cerințelor Uniunii. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Pentru adoptarea măsurilor respective ar trebui utilizată procedura de examinare, având în vedere impactul potențial al acestora asupra siguranței feroviare. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.
(12) Având în vedere urgența determinată de încheierea perioadei de tranziție, se consideră oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.
(13) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor măsuri provizorii privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare în raport cu încheierea perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(14) Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice începând din ziua următoare datei încheierii perioadei de tranziție,