Recomandarea (UE) 2020/1366 a Comisiei din 23 septembrie 2020 privind un mecanism al UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație (Plan de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora)

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA (UE) 2020/1366 A COMISIEI din 23 septembrie 2020 privind un mecanism al UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație (Plan de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Adoptată la Bruxelles, 23 septembrie 2020. Pentru Comisie Ylva JOHANSSON Membru al Comisiei (1) Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1). ANEXĂ În prezenta anexă se enunță principiile Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora și principalele organisme implicate și se descrie în detaliu modul de funcționare, în două etape, al acestui plan. 1. PRINCIPII ȘI ORGANISMELE IMPLICATE ÎN CADRUL CELOR DOUĂ ETAPE Principii La identificarea măsurilor necesare și la atribuirea responsabilităților care le revin organismelor implicate respective, Planul de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora ar trebui să funcționeze pe baza următoarelor principii: Actori Organismele implicate în punerea în aplicare a celor două etape ale Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora sunt următoarele: 2. ETAPA DE MONITORIZARE ȘI PREGĂTIRE (ETAPA 1) (a) Obiectiv Obiectivul Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora, în etapa sa de monitorizare și pregătire, este de a sprijini aplicarea mai coordonată a legislației în vigoare prin consolidarea și partajarea conștientizării comune a situației între toate organismele implicate, prin dezvoltarea unui sistem de alertă timpurie/de previzionare la nivelul UE și prin sprijinirea dezvoltării rezilienței necesare în statele membre pentru a face față în mod eficient oricărui tip de criză în materie de migrație. Prima etapă a mecanismului vizează atingerea următoarelor obiective principale: (b) Guvernanța Comisia, dacă este necesar în cooperare cu SEAE, ar trebui să joace un rol primordial în etapa de monitorizare și pregătire, recurgând la toate elementele de care dispune, inclusiv la ofițerii de legătură europeni în materie de migrație, la Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) și la fondurile disponibile, în conformitate cu mandatele, obiectivele și procedurile respective ale acestora. Comisia ar trebui să prezideze rețeaua și să asigure secretariatul acesteia, să colecteze informațiile și să furnizeze rapoartele necesare, precum și să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor care urmează să fie întreprinse de către fiecare actor. Statele membre, agențiile UE și celelalte organisme implicate ar trebui să sprijine Comisia în îndeplinirea rolului menționat anterior, în special prin furnizarea de informații, de analize și de previziuni oportune și corecte, precum și prin evaluarea nivelului lor de pregătire și al planificării de contingență. Discuțiile necesare la nivel tehnic, strategic și, dacă se impun, la nivel politic prin care se solicită adoptarea de măsuri în statele membre ar trebui să fie purtate în cadrul grupurilor de pregătire relevante ale Consiliului pe baza constatărilor din rapoartele Comisiei emise în această etapă a Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora. În situațiile în care Consiliul decide să emită concluzii operaționale și recomandări, rețeaua ar trebui să sprijine punerea lor în aplicare prin schimburi de informații relevante. (c) Fluxul de lucru Conștientizarea comună a situației și alerta timpurie/previzionarea Comisia ar trebui să convoace periodic, cel puțin o dată pe trimestru, reuniuni sau videoconferințe ale rețelei. Frecvența acestor contacte ar trebui să depindă de gravitatea situației în materie de migrație, precum și de problemele identificate în urma monitorizării migrației și a contingenței. Atunci când este relevant și fezabil, reprezentanții principalelor țări terțe de origine, de tranzit și/sau de destinație, precum și reprezentanți ai principalilor parteneri internaționali și părți interesate ar trebui să fie invitați ad-hoc la discuțiile rețelei care vor fi axate pe o anumită rută de migrație, cu scopul de a face schimb de informații periodice și în timp util cu privire la fluxurile migratorii, la activitățile de introducere ilegală de migranți și la orice alți factori (inclusiv geopolitici, de sănătate, de mediu, climatici, demografici sau orice alți factori socioeconomici) care pot avea un impact asupra azilului, a migrației sau a gestionării frontierelor UE. Modalitățile acestei contribuții ar trebui să fie elaborate în consultare cu țările în cauză prin intermediul delegațiilor UE respective, în strânsă coordonare cu SEAE. Pregătirea ar trebui să fie o componentă-cheie a dialogurilor cu țările terțe pe tema migrației, în special în vecinătatea UE, și ar trebui să vizeze crearea de canale de comunicare și identificarea organismelor implicate de la nivel local, la care să se poată recurge și care să poată fi contactate în cazul izbucnirii unei crize. Atunci când este posibil, Comisia, în cooperare cu SEAE, ar trebui să desfășoare, pe o bază ad-hoc, videoconferințe pentru fiecare rută de migrație cu principalele țări terțe de origine, de tranzit și/sau de destinație și să consolideze sistemul de videoconferințe similare care au loc în prezent. La aceste videoconferințe ar trebui să participe toate celelalte părți interesate, care sunt afectate sau au un interes clar față de mișcările migratorii de pe o anumită rută de migrație. Videoconferința ar trebui să fie structurată astfel încât să încurajeze discuții de fond, în strânsă cooperare cu delegațiile UE, în beneficiul tuturor participanților. Toate punctele de contact ale rețelei ar trebui să furnizeze informații pentru a contribui la stabilirea tabloului situațional necesar. Conștientizarea comună a situației presupune date privind fluxurile de migrație, informații privind sistemele de primire, de azil și de gestionare a frontierelor, evoluțiile naționale relevante în domeniul migrației în statele membre și în țările terțe, alerte timpurii/previzionări, precum și acțiunile de cooperare cu țări terțe. Toate punctele de contact ar trebui să contribuie cu informații privind provocările, deficiențele și acțiunile de răspuns pe teren, în interesul obținerii unui tablou situațional comun la nivelul UE. Funcționarea exactă a rețelei ar trebui să fie detaliată în procedurile-standard de operare. Rețeaua ar trebui să valorifice pe deplin canalele și platformele de comunicare disponibile, inclusiv, dacă este posibil, platforma IPCR, cu funcționalitățile sale specifice. Dacă instrumentele disponibile nu sunt suficiente, Comisia va avea în vedere îmbunătățirea platformelor sale existente sau crearea unei platforme web specifice și securizate, care să asigure schimbul rapid de informații în cadrul rețelei. Pe baza acestor contribuții, Comisia ar trebui să prezinte rapoarte situaționale – un raport privind analiza și conștientizarea situației migrației (MISAA), cu o frecvență care ar trebui să fie decisă de către rețea în etapa de monitorizare și pregătire. Raportul MISAA ar trebui să se bazeze pe modelul și pe metodologia raportului privind analiza și conștientizarea integrată a situației (ISAA), care este emis în prezent și care a fost dezvoltat pe parcursul activării IPCR pentru criza refugiaților din 2015; raportul MISAA va înlocui raportul ISAA în cazul în care IPCR sus-menționat este dezactivat de către președinție. Atunci când este posibil, organismele implicate ar trebui să împărtășească și informațiile primite din surse din afara UE, inclusiv din partea unor țări terțe și a unor parteneri internaționali. Raportul MISAA ar trebui să identifice tendințele și, eventual, să conțină alerte timpurii/previzionări ale fluxurilor de migrație care să permită alertarea tuturor organismelor implicate și adoptarea de măsuri corective în această privință. Raportul MISAA ar trebui să fie pus la dispoziția exclusivă a organismelor implicate, prin intermediul platformei IPCR, cu respectarea deplină a normelor de acces la această platformă și cu implicarea respectivă a Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență. Statele membre ar trebui să discute despre măsurile necesare care trebuie luate și despre concluziile identificate în raportul MISAA. Statele membre ar trebui să poarte discuții la nivel tehnic, strategic și, dacă este necesar, la nivel politic, în cadrul respectivelor grupuri de pregătire ale Consiliului sau în cadrul reuniunilor Consiliului. Consiliul poate emite concluzii operaționale și recomandări, care ar trebui urmate de organismele implicate relevante cu sprijinul rețelei. Susținerea dezvoltării rezilienței Pornind de la rapoartele privind gestionarea migrației și de la strategiile naționale, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatele (4) și (6) din Propunerea de regulament privind gestionarea migrației și a azilului, și cu scopul de a spori reziliența gestionării globale a migrației la nivelul UE, ar trebui să se instituie un ciclu de contingență privind migrația. În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Propunerea de regulament privind gestionarea migrației și a azilului, statele membre trebuie să dispună de strategii naționale astfel încât să asigure o capacitate suficientă pentru gestionarea eficace a azilului și a migrației, care să includă informații privind modul în care statele membre pun în aplicare principiile stabilite în regulamentul menționat și obligațiile juridice care decurg din acesta la nivel național. Aceste strategii trebuie să includă planificarea de contingență la nivel național, ținând seama, în același timp, de planificarea de contingență prevăzută în cadrul legislației relevante, inclusiv la articolul 8 alineatul (6) și la articolul 9 alineatele (3), (5) și (6) din Regulamentul (UE) 2019/1896 (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă), precum și de punerea în aplicare a gestionării europene integrate a frontierelor, astfel cum se prevede în regulamentul respectiv. Agențiile UE ar trebui să transmită Comisiei rapoarte cu privire la capacitățile și la planurile lor de contingență, precum și orice alte rapoarte care ar putea fi utilizate de Comisie în acest context. SEAE ar trebui să contribuie la aspectele externe ale migrației și la acțiunile sale de cooperare cu țările terțe de origine, de tranzit și/sau de destinație. Țărilor terțe ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și pune la dispoziția Comisiei sau a rețelei, pe bază voluntară, strategiile privind migrația și planurile de contingență. Pe baza informațiilor de mai sus și în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Propunerea de regulament privind gestionarea azilului și a migrației, Comisia va prezenta, anual, un raport privind gestionarea migrației, menit să descrie evoluția probabilă a situației în materie de migrație și nivelul de pregătire al Uniunii și al statelor membre. Statele membre ar trebui să discute, în forurile corespunzătoare, despre constatările rapoartelor anuale privind gestionarea migrației întocmite de Comisie. Comisia, cu sprijinul celorlalte organisme implicate în rețea, ar trebui să ofere un cadru pentru monitorizarea acțiunilor întreprinse în urma constatărilor rapoartelor anuale privind gestionarea migrației și ar trebui să raporteze cu privire la progresele înregistrate și la situația actuală în următorul ciclu anual de raportare. 3. ETAPA DE GESTIONARE A CRIZELOR MIGRAȚIEI (ETAPA 2) (a) Obiectiv Obiectivul Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora, în etapa sa de gestionare a crizelor, este să contribuie la oferirea unui răspuns rapid, eficient și coordonat al UE la o eventuală criză a migrației prin furnizarea în timp util de informații actualizate factorilor de decizie ai UE cu privire la situația operațională în desfășurare, precum și prin sprijinirea monitorizării, a coordonării pe teren și a comunicării la nivel tehnic între toate organismele implicate. (b) Guvernanța În etapa de gestionare a crizelor din cadrul Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora și atât timp cât nu sunt activate mecanismele generale de criză ale UE (mecanismul de protecție civilă al Uniunii, mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize, mecanismul ARGUS și mecanismul de răspuns la crize), se utilizează cadrul planului de acțiune, inclusiv rețeaua și mecanismul de raportare, pentru urmărirea obiectivului. Odată cu activarea, în conformitate cu procedurile și cu obiectivele lor respective, a mecanismelor generale de criză ale UE, ar trebui să se asigure rolul procesului general de gestionare a crizelor, inclusiv coordonarea necesară între aceste mecanisme. În timpul activării etapei 2, activitățile din etapa 1 continuă și se intensifică. Rețeaua, astfel cum a fost activată și prezidată de Comisie, ar trebui să sprijine activitatea mecanismelor generale ale UE de gestionare a crizelor. Sprijinul acordat ar trebui să se concentreze în special pe gradul de conștientizare a situației care este necesar pentru purtarea de discuții și luarea de decizii în cadrul acestor mecanisme, monitorizând punerea în aplicare a acestora de către organismele implicate relevante. În acest scop, rețeaua ar trebui să se reunească în mod regulat prin videoconferință și să discute toate aspectele operaționale ale deciziilor luate în cadrul mecanismelor generale ale UE de gestionare a crizelor, precum și să transmită rapoarte respectivelor mecanisme. Dacă sunt activate, centrele de gestionare a crizelor din statele membre ar trebui să asigure legătura corespunzătoare cu mecanismele generale ale UE de gestionare a crizelor, inclusiv cu UCPM și ERCC aferent, precum și să sprijine activitatea punctului lor de contact din cadrul rețelei, în conformitate cu orientările menționate în recomandarea 5. În cazul în care este necesar și pentru a veni în completarea reuniunilor desfășurate în cadrul Consiliului, ținând seama de dispozițiile IPCR, ar putea fi purtate discuții suplimentare în cadrul grupurilor de pregătire relevante ale Consiliului sau în cadrul Consiliului, pe baza constatărilor din rapoartele asupra situației întocmite de Comisie. Fiecare actor ar trebui să ia măsurile necesare, inclusiv cele enumerate în setul de instrumente de la litera (d) de mai jos. (c) Fluxul de lucru (d) Setul de instrumente Următoarele măsuri alcătuiesc setul de instrumente care vizează furnizarea unui răspuns la o eventuală criză a migrației în conformitate cu legislația relevantă. Măsuri ce vizează țările de origine, de tranzit și/sau de destinație Măsuri ce vizează statele membre de la frontierele externe ale UE Măsuri ce vizează alte state membre supuse unor presiuni FIGURA 1 Această diagramă prezintă construcția pe mai multe niveluri a Planului de acțiune în vederea pregătirii pentru situații de criză legate de migrație și a gestionării acestora.