Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (Text cu relevanță pentru SEE.)

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 36 alineatul (1), se adaugă următoarea literă: „(m) cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante.” 2. Se introduc următoarele articole: „Articolul 47a Expuneri neperformante (1) În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), termenul «expunere» include oricare dintre următoarele elemente, cu condiția ca acestea să nu fie incluse în portofoliul de tranzacționare al instituției: (a) un instrument de datorie, inclusiv un titlu de datorie, un împrumut, un avans și un depozit la vedere; (b) un angajament de creditare dat, o garanție financiară dată sau orice alt angajament dat, indiferent dacă este revocabil sau irevocabil, cu excepția facilităților de credit neutilizate care pot fi anulate necondiționat, în orice moment și fără notificare, sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonității debitorului. (2) În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie este valoarea sa contabilă măsurată fără a ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m), de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii sau de scoaterile în afara bilanțului parțiale efectuate de către instituție după ultima clasificare a expunerii drept neperformantă. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie care a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor include diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui angajament de creditare dat, a unei garanții financiare date sau a oricărui alt angajament dat astfel cum este menționat la litera (b) a alineatului (1) din prezentul articol este valoarea sa nominală, care reprezintă expunerea maximă a instituției la riscul de credit fără a ține seama de nicio protecție finanțată sau nefinanțată a creditului. Valoarea nominală a unui angajament de creditare este cuantumul neutilizat pe care instituția s-a angajat să îl împrumute, iar valoarea nominală a unei garanții financiare date este cuantumul maxim pe care entitatea ar putea să fie nevoită să îl plătească dacă se apelează la garanție. Valoarea nominală menționată la al treilea paragraf din prezentul alineat nu ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) sau de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii. (3) În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), următoarele expuneri sunt clasificate drept neperformante: (a) o expunere care este considerată a fi în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178; (b) o expunere care este considerată a fi depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil; (c) o expunere supusă unei perioade de probă în conformitate cu alineatul (7), atunci când sunt acordate măsuri suplimentare de restructurare datorate dificultăților financiare sau când expunerea devine restantă cu peste 30 de zile; (d) o expunere sub forma unui angajament care, dacă ar fi tras sau utilizat în alt mod, probabil nu ar fi restituit în întregime fără executarea garanțiilor reale; (e) o expunere sub forma unei garanții financiare care este susceptibilă de a fi exercitată de beneficiarul garanției, inclusiv atunci când expunerea garantată suport îndeplinește criteriile pentru a fi considerată drept neperformantă. În sensul literei (a), în cazul în care o instituție are expuneri bilanțiere față de un debitor care sunt restante cu peste 90 de zile și care reprezintă mai mult de 20 % din totalul expunerilor bilanțiere față de debitorul respectiv, toate expunerile bilanțiere și extrabilanțiere față de debitorul respectiv sunt considerate ca fiind neperformante. (4) Expunerile cărora nu li s-a aplicat o măsură de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) expunerea îndeplinește criteriile aplicate de instituție pentru încetarea clasificării ca expunere depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil sau ca expunere aflată în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178; (b) situația debitorului s-a îmbunătățit într-o asemenea măsură încât instituția este convinsă că rambursarea va fi probabil efectuată integral și la timp; (c) debitorul nu are nicio sumă restantă de peste 90 de zile. (5) Clasificarea unei expuneri neperformante drept activ imobilizat deținut în vederea vânzării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil nu pune capăt clasificării expunerii drept expunere neperformantă în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m). (6) Expunerile neperformante cărora li s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) expunerile au încetat să mai fie într-o situație care ar duce la clasificarea acestora drept neperformante în temeiul alineatului (3); (b) a trecut cel puțin un an de la data la care au fost acordate măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare sau de la data la care expunerile au fost clasificate drept neperformante, luându-se în calcul data cea mai târzie; (c) nu există nicio sumă restantă în urma măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare, iar instituția, pe baza analizei situației financiare a debitorului, consideră acceptabilă probabilitatea ca expunerea să fie rambursată integral și la timp. Rambursarea integrală și la timp nu este considerată probabilă decât atunci când debitorul a efectuat la timp și în mod regulat plata unor sume egale cu oricare dintre următoarele: (a) suma care era restantă înainte de acordarea măsurii de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care existau sume restante; (b) suma care a fost scoasă în afara bilanțului prin măsura de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care nu existau sume restante. (7) În cazul în care o expunere neperformantă a încetat să mai fie clasificată drept neperformantă în conformitate cu alineatul (6), expunerea respectivă este supusă unei perioade de probă până când sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) au trecut cel puțin doi ani de la data la care expunerea căreia i s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare a fost reclasificată drept performantă; (b) pe parcursul a cel puțin jumătate din perioada de probă la care a fost supusă expunerea s-au efectuat plăți regulate și la timp care au dus la plata unui sume agregate substanțiale aferente principalului sau dobânzii; (c) niciuna dintre expunerile față de debitor nu este restantă cu peste 30 de zile. Articolul 47b Măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare (1) Termenul „măsură de restructurare datorată dificultăților financiare” reprezintă o concesie acordată de o instituție unui debitor care se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare. O concesie poate duce la o pierdere pentru creditor și se referă la una dintre următoarele acțiuni: (a) o modificare a clauzelor și condițiilor aferente unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de modificare nu ar fi fost acordată dacă debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare; (b) o refinanțare totală sau parțială a unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de refinanțare nu ar fi fost acordată dacă debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare. (2) Cel puțin următoarele situații sunt considerate a fi măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare: (a) noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale anterioare, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare; (b) noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale oferite de instituție debitorilor cu un profil de risc similar la momentul respectiv, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare; (c) în conformitate cu condițiile contractuale inițiale, expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de modificarea condițiilor contractuale sau ar fi fost considerată neperformantă dacă nu s-ar fi modificat condițiile contractuale; (d) măsura are drept rezultat anularea totală sau parțială a datoriei contractate; (e) instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de exercitarea acestor clauze sau ar fi clasificată drept neperformantă dacă aceste clauze nu ar fi exercitate; (f) la momentul acordării creditului sau într-un moment apropiat în timp de acordarea creditului, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție, care a fost clasificat drept expunere neperformantă sau ar fi fost clasificat drept expunere neperformantă dacă nu s-ar fi efectuat plățile respective; (g) modificarea condițiilor contractuale implică rambursări efectuate prin intrarea în posesia garanțiilor reale, în cazul în care această modificare reprezintă o concesie. (3) Următoarele circumstanțe indică faptul că este posibil să se fi adoptat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare: (a) contractul inițial a fost restant cu peste 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare modificării sale sau ar fi restant cu peste 30 de zile în lipsa modificării; (b) la momentul încheierii contractului de credit sau într-un moment apropiat în timp de încheierea contractului de credit, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție care a fost restant cu 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare acordării noului credit; (c) instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea este restantă cu 30 de zile sau ar fi restantă cu 30 de zile dacă aceste clauze nu ar fi exercitate. (4) În sensul prezentului articol, dificultățile cu care se confruntă un debitor în îndeplinirea angajamentelor sale financiare se evaluează la nivelul debitorului, ținând seama de toate entitățile juridice din grupul debitorului care sunt incluse în consolidarea contabilă a grupului și de toate persoanele fizice care controlează grupul respectiv. Articolul 47c Deducerea pentru expunerile neperformante (1) În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile determină cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente, separat pentru fiecare expunere neperformantă, care urmează să fie dedus din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază prin scăderea cuantumului determinat la litera (b) din prezentul alineat din cuantumul determinat la litera (a) din prezentul alineat, în cazul în care cuantumul menționat la litera (a) depășește cuantumul menționat la litera (b): (a) suma următoarelor elemente: (i) partea negarantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (2); (ii) partea garantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (3); (b) suma următoarelor elemente, cu condiția ca acestea să se refere la aceeași expunere neperformantă: (i) ajustările specifice pentru riscul de credit; (ii) ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105; (iii) alte reduceri ale fondurilor proprii; (iv) pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea absolută a cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d), care se referă la expunerile neperformante, atunci când valoarea absolută atribuibilă fiecărei expuneri neperformante este determinată prin înmulțirea cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) cu procentajul cuantumului pierderii așteptate pentru expunerea neperformantă din totalul cuantumurilor pierderilor așteptate pentru expunerile care se află în stare de nerambursare sau pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare, după caz; (v) în cazul în care o expunere neperformantă a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor; (vi) sumele scoase în afara bilanțului de către instituție după ce expunerea a fost clasificată drept neperformantă. Partea garantată a unei expuneri neperformante este acea parte din expunere care, în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia titlul II, se consideră a fi acoperită de o protecție finanțată sau nefinanțată a creditului sau a fi garantată integral și pe deplin prin ipoteci. Partea negarantată a unei expuneri neperformante corespunde diferenței, dacă există, dintre valoarea expunerii, astfel cum este menționată la articolul 47a alineatul (1), și partea garantată a expunerii, dacă există. (2) În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i), se aplică următorii factori: (a) 0,35 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al treilea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (b) 1 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică începând din prima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă. (3) În scopul alineatului (1) litera (a) punctul (ii), se aplică următorii factori: (a) 0,25 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (b) 0,35 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al cincilea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (c) 0,55 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaselea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (d) 0,70 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (e) 0,80 pentru partea unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (f) 0,80 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (g) 1 pentru partea unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (h) 0,85 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al nouălea an după clasificarea expunerii drept neperformantă; (i) 1 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică începând cu prima zi a celui de al zecelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă. (4) Prin derogare de la alineatul (3), următorii factori se aplică părții unei expuneri neperformante garantate sau asigurate de o agenție oficială de creditare a exportului: (a) 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între un an și șapte ani după clasificarea expunerii drept neperformantă; și (b) 1 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă. (5) ABE evaluează paleta de practici aplicate pentru evaluarea expunerilor neperformante garantate și poate elabora ghiduri pentru a specifica o metodologie comună, inclusiv eventuale cerințe minime în materie de reevaluare legate de calendar și de metode ad-hoc, pentru evaluarea prudențială a formelor eligibile de protecție finanțată și nefinanțată a creditului, în special în ceea ce privește ipotezele cu privire la recuperabilitatea și caracterul executoriu al acestora. Respectivele ghiduri pot include, de asemenea, o metodologie comună pentru stabilirea părții garantate a unei expuneri neperformante, astfel cum se menționează la alineatul (1). Respectivele ghiduri sunt emise în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. (6) Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între un an și doi ani de la clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an. Prin derogare de la alineatul (3) în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între doi și șase ani după clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (3) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an. Prezentul alineat se aplică numai în ceea ce privește prima măsură de restructurare datorată dificultăților financiare care a fost acordată după clasificarea expunerii drept neperformantă.” 3. La articolul 111 alineatul (1) primul paragraf, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(1) Valoarea expunerii unui element de activ este valoarea sa contabilă rămasă după ce au fost aplicate ajustările specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) și alte reduceri ale fondurilor proprii aferente elementului de activ. Valoarea expunerii unui element extrabilanțier enumerat în anexa I este următorul procentaj din valoarea sa nominală, după scăderea ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):” 4. La articolul 127, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilități de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 primește o pondere de risc de: (a) 150 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) reprezintă mai puțin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condițiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit și aceste deduceri nu ar fi aplicate; (b) 100 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit și a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) nu reprezintă mai puțin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condițiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit și aceste deduceri nu ar fi aplicate.” 5. Articolul 159 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 159 Tratamentul cuantumurilor pierderilor așteptate Instituțiile deduc cuantumurile pierderilor așteptate calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) și (10) din ajustările generale și specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110, din ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, precum și din alte reduceri de fonduri proprii aferente expunerilor respective, cu excepția deducerilor efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m). Disconturile aferente expunerilor bilanțiere achiziționate atunci când acestea se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 166 alineatul (1) se tratează în același fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor așteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile securitizate și ajustările generale și specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul respectiv.” 6. La articolul 178 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) întârzierea la plată a debitorului a depășit 90 de zile pentru oricare din obligațiile semnificative din credite față de instituție, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia. Autoritățile competente pot înlocui termenul de 90 de zile cu 180 de zile pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau cu bunuri imobile comerciale aparținând unor IMM-uri din clasa expunerilor de tip retail, precum și pentru expunerile față de entități din sectorul public. Termenul de 180 de zile nu se aplică în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) sau al articolului 127.” 7. Se introduce următorul articol: „Articolul 469a Derogare de la deducerile din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru expunerile neperformante Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile nu deduc din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază cuantumul aplicabil aferent acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante în cazul în care expunerea a fost inițiată înainte de 26 aprilie 2019. În cazul în care clauzele și condițiile aferente unei expuneri inițiate înainte de 26 aprilie 2019 sunt modificate de instituție în așa fel încât crește expunerea instituției față de debitor, se consideră că expunerea a fost inițiată la data la care se aplică modificarea și nu se mai aplică derogarea prevăzută la primul paragraf.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.